Teodor Jacotă BALADĂ DIN OBOR   Plângea o capră albă în obor în bărbie rumegând blesteme era tânără și-i era dor cineva pe nume să o cheme   Mulți se-ndoiesc de-a mea pudoare cică-ar fi puțin exagerat fiindcă straiele îmi sunt sumare altele nu sunt de cumpărat   Zi de zi mă scol de dimineață iau dejunul și merg în obor chiar dacă mi-i frig la poponeață iată! să fii capră nu-i ușor   Nu am țap de multe luni de zile și-a trecut sezon după sezon am trăit cu doctori și pastile fără Nicolae sau Ion Vreau stăpân, cum are fiecare vreau un țap... 

  SATUL IPOTEŞTI   Ipoteştii – „cotuna mea natală” – cum o numeşte Eminescu, este un sat situat la 8 km de municipiul Botoşani, cu un un număr redus de locuitori, astăzi centru de comună care poartă numele lui Mihai Eminescu. Aici la Ipoteşti, la 30 iulie 1847, Gh. Eminovici cumpără pentru suma de 4.000 de galbeni, două cincimi din moşia Ipoteşti de la Eufrosina Petrino, moşie cu 330 de fălci de pământ. Moşia va aparţine familiei Eminovici până în anul 1878, an când va fi vândută. Aici, pe moşia cumpărată, la intersecţia a două drumuri... 

Privite din „unghi cosmic” (E. Simion),19 topos-urile poetice eminesciene reprezintă imaginile concrete ale Ideii primordiale din care s-au urzit formele succesive ale materiei supuse devenirii. În felul acesta ele amintesc de unitatea cosmică, pierdută într-un timp imemorial „pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă, / Pe când totul era lipsă de viaţă şi de voinţă, / Când nu se-ascundea nimic, deşi tot era ascuns…/ Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns”, când „umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface, / Şi în sine împăcată stăpânea... 

  P.U.: Pentru început, vă rog un scurt curriculum vitae. I.R.: Am primit lumina pământeană, și la vremea cuvenită pe cea creștină, în satul Dângeni, județul Botoșani, la 5 ianuarie 1952, când țăranii erau desțeleniți de proprietate de către regimul comunist. Nu prea înțelegeam atunci mare lucru, dar vedeam îngrijorarea de pe fața părinților și a surorii mai mari. Apoi sora aflată la liceul din Trușești, a fost trimisă acasă, că n-avea părinții membri în C.A.P. S-au înscris, după care au venit niște oameni și ne-au luat din bătătură căruța cu cai... 

Câteva observaţii m-au făcut să abordez problematica transferului de personalitate, cu precădere în latura sa negativă: 1) Constatarea Andrei Pleşu: „În România, ce trebuie să fie mic e mare şi ce trebuie să fie mare e mic” (Revista „22″, nr. 22 din 2002); 2) Sintagma „mâţa pe spini”: Este un titlu inspirat al unui volum de poezii de Echim Vancea şi care exprimă „partea alienată şi neasimilată din lăuntrul nostru pentru că în fiecare din noi se manifestă în mod inevitabil şi despotic „mâţa pe spini” – un ghem blănos de precipitări...