Veşnicia: În creierul lipsit de memorie îşi face loc trăirea veşniciei. Veşnică-i doar bogăţia imaginaţiei. Absurdul: Sunt două porţi ale universului: absurdul şi sublimul. Lumina creierului poate pătrunde sublimul. Să zicem că, prin absurd, spiritul de după moarte va trăi. Este ceva invizibil. Va avea formă? Va avea creier, ochi şi glas? Şi mai presus de toate, durerea care să-l pătrundă? Cine poate privi această risipă?  

211. Totdeauna vor exista oameni suficient de puternici încât să exprime sensibilitatea, oameni  suficienţi de maturi încât să cânte copilăria, suficient de inteligenţi încât să cânte prostia, suficient de sinceri încât să cânte ipocrizia, suficient de morali încât să cânte imoralitatea (Cătălina Oana Beţa); 212. Nu îţi crea o imagine falsă. Este incomodă, greu de întreţinut şi uşor de depistat ( Horaţiu  Mălăele);  

71. EFECTUL ÎNCHISORII: A fost detectat de Constantin Noica pe care l-a definit astfel: „dacă în afara închisorii societatea te transformă într-un obiect uman, înăuntrul ei ai şansa să te descoperi ca subiect uman, iar paznicul, medicul, bucătarul, anchetatorul şi alte figuri sumbre devin uneltele împlinirii tale secrete”;  

IV. Perspective europene   Împotriva unei anumite orientări a folcloristicii româneşti ce tinde să definească autenticul creaţiei populare doar prin prisma aşa-numitei purităţi tradiţionale, înclin să cred că folclorul s-a adaptat şi se adaptează mereu la transformările economico-sociale, interpreţii preluând din rezervorul tradiţiei mijloace expresive poetice şi muzicale cărora le dau noi dimensiuni prin eliminarea a ceea ce nu este concordant cu noile funcţii ale cântecului (integrare, solidarizare, structurare socială, divertisment) care nu mai sunt în secolul al... 

Paul Ungureanu: Pentru început, vă rog stimate domnule Constantin Cojocariu, un scurt curriculum vitae pentru cititorii noştri. Constantin Cojocariu: Am văzut lumina zilei la 19 mai 1940 în comuna Zamostea, judeţul Suceava, comună cuprinsă între lunca râului Siret şi o pădure seculară prin care, până la Marea Unire, trecea frontiera dintre Regatul României şi Imperiul Austro-Ungar. Ea începea de la Tg. Siret şi Verpolea, se îndepărta de râul Siret, mergând spre sud-vest, pe lângă Rudeşti, pădurea Zamostei, pe lângă satul Şerbăneşti până la intersecţia celor...