Trenul personal care îl ducea pe Dumitru Dascălu spre localitatea natală, situată undeva în inima Podişului Moldovei, se târa leneş printre ogoarele cu holde sărace şi pipernicite, cu frunzele ofilite şi răsucite de căldura arzătoare a soarelui din miez de zi şi mijloc de vară.
Multele suprafeţe de pământ nelucrat, arse de secetă şi inundate de buruieni, îi provocau profesorului suferinţe sufleteşti şi îl duceau cu gândul la anii copilăriei sale, când participa, cu puţinele sale puteri, alături de ceilalţi membri ai familiei, la muncile câmpului. Îşi aminteşte,...