CÂNTEC DE STEA (Vestirea Păstorilor) A consemnat Ionel Bejenaru Coborât-a coborât, Florile Dalbe, Îngerii Domnului Sfânt, Cu steble de stele’mâini. Dar unde s’au coborât? La Păstori au nimerit Şi din somn i-au deşteptat, La’nchinare i-a’ndemnat. Oile s’au scuturat, Păstorii i-au întrebat: -Ce veste bună ne-aduceţi Târlele de ni le umpleţi Cu lumină şi cântare, De nici oile n’au stare?! -Noi v’aducem veste bună, Veniţi cu noi împreună, Că Fecioarei Maria I s’a'mplinit acum vremea; I-a sosit ceasul să nască Şi... 

7 IANUARIE- OBICEIURI DE SFÂNTUL IOAN Ştie toată lumea, de Sf. Ioan toţi ION-ii îşi sărbătoresc onomastica. Şi sunt atâţia, împreună cu derivatele numelui! Conform tradiţiei, dacă Sf. Nicolae a adus zăpadă, aceasta ar trebui să se ducă. Precizăm aceasta, pentru a şti la ce să ne aşteptăm, din punct de vedere meteorologic. Totodată, flăcăii umblă cu Iordanul, încă din seara de şase spre şapte ianuarie. Ei merg la preotul satului, cerându-i căldăruşa de botez, busuioc şi aghiazmă. Unul din flăcăi este capul, el ducând căldăruşa în care se strâng banii.... 

6 IANUARIE – BOBOTEAZA Boboteaza, ziua botezului Domnului, rămâne una dintre cele mai importante sărbători ale Bisericii creștin-ortodoxe. Învățătura ne îndeamnă pe toți la întâmpinarea ei cu ajunare și cucernicie. Întru vestirea ei, preotul, însoțit de dascălul purtător de icoană, purcede a colinda din casă în casă, cântând Iordanul și botezând. Noaptea Bobotezei înseamnă deschiderea cerului, celor care-l văd astfel împlinindu-li-se toate dorințele. Și, cum fetele mari tânjesc după atâtea dorințe, pe primul plan aflându-se măritișul, care să le aducă... 

În sfânta noapte de Crăciun Muzică şi text: Pandelica Radeş Pe cer steluţele sclipind, Vedem în staul, jos, Cum vitele îngenunchind Se-nclină lui Hristos. Când Steaua mare s-a oprit Revars-o rază sfântă Peste Micuţul ce-a scâncit, Iar Maica Sa L-alintă. La capul Pruncului Iisus Păstorii se închină, Iar Magii, cu greu au ajuns Mergând spre raza lină.  

LA CUMPĂNA TIMPULUI Dumitru LAVRIC Modelul contemporan de acţiune al cetei de colindători se recunoaşte uşor în cel propus de Teodor Burada (Istoria teatrului în România) cu peste un secol în urmă: ,,Se întovărăşeau de cu vreme pentru a umbla cu colinda pe la casele locuitorilor, pregătindu-se în acest scop a avea cu ei un buhai, harapnice, un clopoţel sau o talancă (…) şi astfel pornesc de la casă la casă, cântând pe le fereşti colinda Pluguşorului – în tot timpul cât unul din colindători (…) rosteşte acea colindă, ceilalţi care îl însoţesc nu încetează...