„Seminţe de timp” (Dumitru Ivan, Editura Quadrat, Botoşani, 2007) este o carte a cărui titlu ne trimite în zona adepţilor „fragmentului”, sămânţa fiind acea particulă a universului ce nu poate demonstra nimic lumii până în momentul în care, găsind condiţii prielnice, e gata să asigure continuitatea. În orice sămânţă e noapte. Strâns, între fălcile sâmburelui, stă întunericul. Afară dansează, plină de exuberanţă, lumina. Bate la coaja seminţei ca la o uşă liiceană, nimeni nu-i deschide. Explicaţia poate sta şi într-o vacuitate, un fel de întrebare...