Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

Epigonii vechi şi noi

D. G. GAFTONEANU

 

 

 

 

Epigonii vechi şi noi

 

Prozopoem satiric, parodie-pamflet, specie literară nerecomandată celor lipsiţi de umor, creaţie din grupajul „Iago şi Hyperion”.
Cu dedicaţie pentru „triunghiul” de prietene şi colege de şcoală Mirela fiica mea, Luiza şi Adelina

 

…Mi-a sunat ieri telefonul, numărul era ascuns,
Am avut o ezitare, însă, totuşi, am răspuns.
Vocea  unei  secretare cu accent necunoscut:
„Legătura cu Maestrul… numai pentru un minut!”
(Când am auzit „maestrul”, am rămas stupefiat,
Asta-i bună, eu, un nimeni, de… „maestru (!)” apelat?)
Şi aud, pe cine credeţi, dar mai bine nu vă spun,
Să nu risc o controversă: „Nu se poate, eşti  nebun!”
…,,Spune-mi, dragul meu prieten, astăzi ce mai născoceşti,
Tot ceva legat de mine, alte teme nu găseşti?
Ştiu că mulţi, vorbind de mine, au o pâine de mâncat,
Ceea ce, la urma urmei, nici nu e de condamnat…
Viaţa, astăzi, nu e simplă, trebuie să stea «în priză»
Şi cumva să se… descurce, ştiu, am auzit, e criză …
Dar m-a întristat teribil, despre mine ce s-a spus,
Ce-au visat în toiul nopţii, ei în mintea mea au pus!
Geniu, Demiurg, Luceafăr, astea merg când le ascult,
Dar să vezi «multiple sensuri», parcă totuşi, e prea mult…
Când îi văd, cu câtă râvnă, numai sensuri noi găsesc,
Uneori, chiar mă amuză, dar, mai des, mă plictisesc.
Exegeţi «cu ceafa groasă», cu talentul lor defunct,
Cum aud că spun o vorbă, că «ne tragem dintr-un punct»,
Ce-i drept, unul în mişcare, cu… explozii şi incendii,
Au umplut biblioteca, de tratate şi compendii!
Mi-au adăugat «valenţe» şi m-au tot cosmetizat,
Iar din proletar, odată, m-au făcut  un împărat!
Şi mă simt (de nu mă scapă nici măcar arheologii!)
Ca fosila sufocată sub un munte de elogii…
Cred că mintea li-i cuprinsă de o crasă indolenţă,
Hai, mai bine-n două vorbe, să vorbim de «concurenţă».
…De Alecsandri, de Donici, de Coşbuc, ai auzit,
Pe cei vechi, se vede treaba, cât de cât i-ai mai citit…
O să-ţi fac o scurtă listă cu acei ce, după mine,
Au tras  tare să mă prindă (precum… turcii, la Rovine!)
…Minulescu, ecce homo, corigentul la «maternă»,
Ce mereu pierdea o cheie (dacă n-o ţinea sub pernă!…)
…Blaga, meşterul Manole, ardelean (dintre cei buni!),
Ce-o ţinea una şi bună cu corola de minuni.
(Cred că se impune totuși o modestă precizare:
Nu e unul şi acelaşi cu ministrul nostru, care
S-a lăsat de meserie când mai mulţi «miliţieni»
Au strigat că: «Ieşi afară …!» la Palatul Cotroceni!)
…Cântec fără ţară, Goga a scos strigăte-n pustiu…
(Să mă sperie, nu alta… sincer, chiar era să fiu!)
…Cotruş, Voiculescu, Crainic, toţi aveau simţul măsurii,
O tripletă de speranţe… O spun cam la colţul gurii!
…De Pillat, de Anghel, Iosif, iarăşi, încă o tripletă,
Rapsodii, pasteluri multe, din păcate, desuetă.
…De Doinaş, să mă împiedic? Pentru mine e un «ciot»,
A rămas uitat în ceaţă, cu «mistreţul» lui cu tot!
…Of, Bacovia, sărmanul, cu limbajul lui de plumb
Şi umor cât diferenţa dintre «nasture» şi «bumb»…
…George Lesnea, ce, partidul peste tot el îl vedea,
Şi în rufele pe sârmă şi în zaţul de cafea….
«Lidice», zis  Jebeleanu,… cam ciudat, tare câlţos,
Cu calibru de «colibri», cum să-l iau în serios?
…Labiş care, prea de tânăr, din păcate, brusc, s-a stins,
La vânat de căprioare, într-un miez de ev aprins…
…Topârceanu, pe spinarea unui bivol-muşchi de fier,
Coţofana lui şi cioara ca o boabă de piper…
…Cu Beniuc aveam speranţe, către el, priveam o vreme…
Şi m-a desumflat amarnic: «Grâu-i straşnic, nu-s probleme!»
…Bun tataie e Arghezi de cuvinte potrivite,
Printre vorbe de sudalmă şi îndemnuri pentru vite…
Dar când vezi că poezia este plină de puroi,
Telefonul de urgenţă este: 1(UNU) 1(UNU) 2(DOI)…
…Ion Barbu… nu se poate!… Cum să-l uit tocmai pe el?
M-am distrat cu «Riga Crypto şi lapona Enigel»!
…Da, desigur, Păunescu mi-a ţinut o vreme piept,
Avea stofă şi cultură, era un băiat deştept,
Însă numai el o ştie, cât talent a risipit,
«Orzul» poeziei sale, câte «gâşte» a hrănit…
…La Sorescu, la tot pasul, făcături laudative,
«Adunate-n cer grămadă», «stocuri supranormative».
…Iar Dinescu, greu munceşte, după cum prea bine vezi,
La… pahare, cu sloganul: «Mircea, fă-te că lucrezi!»
…De Vadim, ca să fiu… sincer, un tribun-gigant al minţii,
În războiul lui cu hoţii, ungurii şi preşedinţii…
(Despre el, numai de bine, ce vrei, să mi-l urc în cap
Şi să intru în polemici, să nu ştiu cum să mai scap?)
…Tot la dumnealui, tribunul, cu umor, am cugetat,
Dorian, când a dat viaţă la «Iubito, ne-am jucat… » :
Ildiko şi cu Atilla (ar fi supergenial!)
Personaje de emblemă imnului naţional!
…Doamna Ana, doamna Nina, «siameze delicate»,
Cărora le dau porecla  de «pisici aristocrate»…
Mă susţin ca argumente, pentru «titlul» ce îl dau,
Arpagicul cel celebru şi simpaticul Miorlau …
Mai lipseşte doar motanul, Felix parcă se numeşte,
Personaj pe care «preş-ul» ca «mogul» ni-l pomeneşte…
Şi mai amintesc doar una din acelaşi autor:
«Iarna nu-i la fel cu vara!»… (deşi tinde-n viitor! )
…Pe Brumaru, fostul medic, ce, din zori şi până seara,
Prin cuvinte triviale o alintă pe Tamara…
…Sau Stănescu, limbă iute, otravită, de şerpoaică,
Ce iubirea el o vede ca o tânără leoaică …
…Nu mai spun de Cărtărescu, ce visează mult şi bine
Clipa când din simplu «-escu», mă va depăşi pe mine…
Cu «Florin» scriind romane, mâzgălind caligrafii,
«Faruri luminând vitrine, antice fotografii»,
Cu infernuri de expresii, «aere cu diamante»,
Are şanse să ajungă, mai degrabă… noul Dante!
În vizor mai sunt şi alţii, iată, Iaru, Coşovei,
Dar, în criză de minute, nu îmi pun mintea cu ei!
…………………………………………………….
…Cei enumerați şi alţii, peste ani au încercat,
Sfinxul meu să mi-l răstoarne, însă i-am desfiinţat!
«Toată floarea cea vestită» am trecut-o prin… «batoză»,
Mă refer la poezie- nu vreau să vorbim de proză!
Mi-am propus ca peste dânşii «să trec falnic, fără păs»
Ca un Pegas… pe jăratec, nu… grăunţe şi «ovăs»!
Când mi-am pus în funcţiune geniul meu etern peren,
I-am lăsat pe toţi în urmă cu o tură de teren.
Puşi la «zidul infamiei», virtual aliniaţi,
I-am tăiat din «lista Schindler» (lista celor graţiaţi).
Toţi au vrut să-mi ia coroana, unii chiar şi azi încearcă,
Dar îi văd la naufragiu, împărţind aceeaşi barcă.
Artilerii de cuvinte, să mă bat cu ei în săbii?
Nu mai vreau ca să continui, fiindcă trag cu tunu-n vrăbii!
…Totuşi, când mi-ai scris «satira» (*) având iz de cloroform,
Eu m-am răsucit, amice, în mormântul unde dorm.
Te-am păscut la iarbă verde, nu cu trestie şi fân,(**)
Asta-mi e recunoştinţa şarpelui crescut la sân!
Văd cum îmi doreşti căderea, de pe soclul meu la vale,
Cu satira ta acidă, operă de trei parale…
…După cum, cu ani în urmă, un sovietic preşedinte,
La tribuna Europei, a rostit nişte cuvinte:
«Noi, ca pietrele rămânem, pe sub apele ce curg,
Şi pe noi, ne înfioară, doar…  temutul Luxemburg!»,
Tot aşa, cu sus-numiţii, nu de ei îmi este teamă
Şi, la ora actuală, iată, nu-i mai bag în seamă…
Filoxera non-valorii, peste ani i-a afectat,
Iar recentele sondaje îmi spun clar: i-am «eclipsat»!
Însă tu îmi stai ca piatra în pantoful încălţat,
Îţi simt răsuflarea-n ceafă… un cartof înfierbântat!
…Uite, pentru scurtă vreme, vreau să fac un pas în spate,
Fără critici, antiteze, larmă şi publicitate.
Îmi doresc să văd cum este să fii simplu muritor,
Ca în cartea… Cum îi spune?… Cred că «Prinţ şi cerşetor»…
(Poate scriem noi o alta…  «Iago şi Hyperion»! (***)
Mult succes şi vânt la pupa!… Foaie albă si creion!)
Mi-a ajuns, precum Crusoe, singur pe o insuliţă,
Să îmi pună toţi sub lupă fiecare vorbuliţă!
…Spune dar, urbi et orbi, tot ce astăzi ţi-am transmis,
Că a fost realitate şi nu  doar un simplu vis…
Gata, îţi predau ştafeta şi de bine eu îţi zic (****),
După care, receptorul a făcut o dată: clic!…”
………………………………………………………………

Hai, maestre, nu se poate, dacă vrei, îmi cer iertare,
Doar nu vezi în treaba asta un motiv de supărare…
Este drept, îţi calc pe urme, (*****) pentru că nu vreau „plevuşte”,
Vulturul… chiar pui să fie, nu se satură cu muşte…)))

Nota:
(*) De văzut poezia Satira satirelor (n.a.)
(**) De văzut poezia Umbra lui mă urmăreşte… (n.a.)
(***) De văzut poezia Va rămâne între… doi (Recitesc a mia oară) (n.a.)
(****) De văzut poezia Autoprofil (n.a.)
(*****) De văzut poezia Steaua Nordului, Polaris (n.a.)

D.M.G.,  decembrie 2010

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania