Marţi, 29 iunie, de la ora 11.00 la Muzeul Judeţean Botoşani, va avea loc un eveniment cultural deosebit dedicat presei botoşănene. Este vorba despre un simpozion şi o expoziţie organizate la Sala Polivalentă a Muzeului Judeţean sub titulatura “Personalităţi şi instituţii emblematice în istoria Botoşaniului – Scarlat Callimachi şi Ziarul Clopotul”.

Scarlat Callimachi a fost un scriitor român şi gazetar în presa comunistă, colaborând la Facla, Chemarea, Clopotul şi altele.În 1933 el a fost închis pentru pamfletul Căderea Babilonului.

În memoria sa de care se leagă începuturile presei botoşănene va avea loc evenimentul amintit la Muzeul Judeţean la care vor participa Dimitrie, Rodica şi Alexandru Callimachi din Bucureşti, directorul Teatrul Mihai Eminescu, gazetarul botoşănean, Traian Apetrei, ziaristul Dumitru Ignat, consilierul artistic Dumitru Lavric, Eufim Nazarov şi Nicolae Zamfirescu. Cu această ocazie vor fi lansate cărţile “La răscruce de vremuri” şi “Republica Tu-tu” aparţinând lui Scarlat Callimachi şi “Două veacuri de şcoală pe meleaguri eminesciene” scrisă de Sergiu Manolache.

Trecerea anilor i-a îngălbenit colţurile dar ea rămâne actuală prin sensul versurilor pitite sub poza poetului. Orice romantic îndrăgostit ar tresări la auzul unor cuvinte pe care parcă numai Eminescu le putea compune la vremea lui şi care stau acum pe una din cărţile poştale din vitrina muzeului. „Lasă-ţi lumea ta uitată/Mi te dă cu totul mie /Nimeni în lume nu te ştie…”.
E una din zecile de cărţi poştale expuse la Muzeul Judeţean şi care alături de colecţiile de medalii ale pasionaţilor de poezia Luceafărului constituie un punct de întoarcere în trecut la vremea poetului. Majoritatea cărţilor poştale cheamă privirea trecătorului să le descifreze tainele închise în emoţia versurilor scrise de poet. Medalistica, incluzînd aici şi colecţiile de insigne, una de-a dreptul impresionantă conferă un sentiment solemn că Eminescu reprezintă unul din principalele simboluri naţionale.

Nicolae Iosub, Coriolan Chiricheş, Gheorghe Bocan, Gică Marţianu, Stelian Brânzei sunt printre colecţionarii care şi-au adunat cu pasiune şi pricepere colecţiile strânse în timp în cadrul expoziţiei „Eminesciana 2010” al cărei vernisaj a avut loc cu doar două zile înainte de 15 iunie, zi însemnată pentru cultura română. „Eminescu nu se valorifică doar citindu-i operele şi documentele sale, ci şi prin alte forme. Nu cred că există oraş în ţara asta să nu aibă o stradă, o şcoală, o instituţie care să poarte numele poetului chiar dacă el poate n-a trecut pe acolo. În condiţiile de faţă materialiceşti vorbind, e cu atât mai mult de apreciat această dorinţă a dvs de a organiza această expoziţie la muzeu”, a declarat Ionel Bejenaru, muzeograf despre dorinţa colecţionarilor de a organiza această expoziţie. Nicolae Iosub, şef al grupării pasionaţilor de Eminescu, a anunţat cu această ocazie apariţia Buletinului nr. 25 dar şi, interesant, o broşură intitulată „Mănăstirea Agafton, loc de popas şi reculegere pentru Mihai Eminescu”, editată în 100 de exemplare. La finalul vernisajului, Nicolae Iosub a acordat mai multe diplome de merit unor persoane care au sprijinit de-a lungul timpului gruparea în demersul lor de a susţine şi promova numele poetului naţional. Cei care au primit diplome de merit sunt: Anica Chiricheş, şefa tipografiei unde sunt editate buletinele informative, Ana Iacob, Bogdan Marian, Ioan Dogaru, Mihai Costin –Bucureşti, Gustav Hlincă.

Doina Cernica, Grigore Crigan, Nicolae Pascu Goia, Manuell Mânăstireanu, Gavril Gh.Lavric sunt laureaţii celei de-a IX-a ediţii a Premiilor Eminescu Teiul de Aur şi Teiul de Argint, acordate de Editura Geea. Premiile au fost acordate ca în fiecare an pe cele trei secţiuni: Literatură, Arte Vizuale şi Colecţii&Colecţionari. Evenimentul moderat de directorul editurii, Elena Condrei, s-a derulat într-un ritm ceva mai alert dată fiind canicula care a pus stăpânire şi pe urbea în care s-a născut poetul nepereche. Galeriile de Artă Geea din Centrul Istoric unde a avut loc evenimentul a adunat personalităţi ale culturii româneşti, reprezentanţi ai mass media locală şi simpli botoşăneni care îmbrăţişează actul de cultură. „15 iunie este o zi simbol pentru editura noastră şi ne dorim să marcăm acest eveniment în fiecare an prin acrodarea Premiilor Teiul de Aur şi Teiul de Argint”, au fost primele cuvinte adresate publicului prezent de către directorul editurii, Elena Condrei care imediat a prezentat juriul din care au făcut parte anul acesta Dragoş Pătraşcu, preşedinte de onoare, conf. dr. la Univ. de Arte Vizuale Iaşi, Augustin Eden, poet, artist şi preşedinte al juriului, Constantin Tofan, artist plastic, preşedinte al filialei Iaşi a Uniunii Artiştilor Plastici din România, Vasilian Doboş, poet, artist plastic, director al editurii Opera Magna, Grigore Ilisei, director, realizator de programe de emisiuni şi film TVR Iaşi şi Elena Condrei, editor şi director al Editurii Geea.

Trofeul „Teiul de Aur” numai la secţiunea „Arte Vizuale”
Trofeul „Teiul de Aur” a fost acordat numai la secţiunea „Arte Vizuale” şi a revenit lui Nicolae Pascu Goia care la 89 de ani a creat şi donat bustul poetului Mihai Eminescu românilor care trăiesc la New York, America. Preşedintele filialei Iaşi a Uniunii Artiştilor Plastici din România, Constantin Tofan a ţinut să mărturisească despre singurul câştigător al trofeului Teiul de Aur că „la Nicolae Pascu Goia se vede măiestria, modelajul, forţa formei şi a expresivităţii portretelor sale”. Mihai Costin, care alături de Florin Cristinel Pascu (acesta din urmă locuieşte la New York) l-a ajutat pe laureatul ediţiei din acest an la Secţiunea „Arte Vizuale” să trimită bustul poetului peste Ocean, a declarat că Nicolae Pascu Goia este din Bucureşti şi deţine nu mai puţin de 100 de portrete cu Mihai Eminescu. La aceeaşi secţiune au mai fost premiaţi Manuell Mânăstireanu, fiul cunoscutului sculptor botoşănean Marcel Mânăstireanu şi Doiniţa Andronic, o artistă care şi-a descoperit recent talentul pentru picturile bisericeşti. „Dincolo de strălucita distincţie, mă bucur că cineva s-a gîndit la munca mea din ultimii ani şi pentru asta vă mulţumesc”, a ţinut să declare tânărul artist portretist, Manuell Mânăstireanu, premiat ca şi Doiniţa Andronic din Dorohoi cu trofeul Teiul de Argint. La această secţiune editura Geea a mai acordat o Diplomă în rang de excelenţă plus medalia Teiul de Aur lui Ion Iancuţ din Bucureşti despre care Constantin Tofan a declarat că este „un magician al culorii şi al formei”. Atât Mihai Costin cît şi Florin Cristinel Pascu, nepotul fostului ministru Bogdan Pascu, au primit din partea editurii organizatoare cîte o diplomă în rang de excelenţă, plus medalia Teiul de Aur. Cei doi coordonează activitatea Societăţii Române Creştine „Dorul” din America.

Fraţii de peste Prut premiaţi pentru cultul pe care îl au pentru poet

La secţiunea Literatură, Diploma în rang de excelenţă şi medalia Teiul de Aur i-au revenit Doinei Cernica din Suceava pentru activitatea sa literară iar trofeul Teiul de Argint a ajuns la Grigore Crigan din Cernăuţi, semn că fraţii de peste Prut au un cult suprem pentru poetul naţional. Grigore Crigan a primit această distincţie pentru volumul „Cea mai curată lacrimă a noastră” pe care îl ilustrăm cu un citat extras în timpul ceremoniei de Elena Condrei. „Eminescu este pentru noi o Biblie încântătoare..”. La secţiunea „Colecţii&Colecţionari”, Diploma în Rang de Excelenţă şi medalia Teiul de Aur i-a fost atribuită lui Florin Cristinel Pascu, iar trofeul Teiul de Argint suceveanului Gavril Gh Lavric, un pasionat de medalistica lui Eminescu. Editura Geea a ţinut să acorde în afara tradiţionalelor distincţii şi o Diplomă în rang de excelenţă plus medalia Eminescu Teiul de Aur lui Mihai Pascal din Iaşi pentru susţinerea vieţii cultural-artistice şi editoriale deosebite în cadrul Galeriilor Dana-Art Iaşi. Mai trebuie menţionat faptul că absolut toţi laureaţii ediţiei din acest an au primit din partea Primăriei Mihai Eminescu câte o Diplomă de Onoare.

EDITORIAL
de Augustin EDEN

Redactori colaboratori: Aurelian ANTAL, Doina CERNICA, Corneliu DRESCANU, Cezar FLORESCU, Paul GORBAN, Gică MANOLE, Andrei Alex MIHĂESCU , Lucia OLARU NENATI, Relu ONEAGA, Adela POPESCU, Helia RIMOGA, Ciprian Iulian ŞOPTICĂ
Alexandru ULIAN, Ciprian VOLOC.
Corespondenţi din străinătate: Bicho CHEHADE (Canada), Cristian Florin PASCU (USA), Dorel T. USVAD (Austria), Ali NARÇIN (Turcia), Irina CAZACU – IVAŞCĂ (Canada), Arcadie OPAIŢ (Ucraina), Izabela KLUSKA (Polonia), Nicolas BLITHIKIOTIS (Franţa), Marianne JERNOVEY (Ucraina), Raul GĂLUŞCĂ (Spania), Yuko KAWAGUCHI (Japonia), Elena MIHĂILESCU (USA), Ana-Maria CATARGIU HUERTAS (Peru).
Coperta, concepţia grafică, design şi tehnoredactare: Augustin Eden (Valerian Ţopa)
Revista apare şi pe CD-ROM şi în ediţie on-line, în afara comerţului.
Ediţia tipărită şi/sau cea pe suport electronic (CD-ROM şi în ediţie on-line) se distribuie gratuit autorilor publicaţi, uniunilor de creaţie, redacţiilor revistelor literare şi de cultură, bibliotecilor publice din România şi unor importante biblioteci din străinătate.
*
* *
…Faţă cu asemenea grandioasă întreprindere (revista însumând peste 270 de pagini, de excepţională calitate!), orice comentariu devine de prisos. Toate cuvintele par să fi fost deja „rostite” în editorial, de mentorul său, editor- fondator, distinsul artist Augustin Eden.
Felicitări! … da, asta putem adăuga.
Al. D. Funduianu

Botoşani. Biblioteca Judeţeană Mihai Eminescu. Duminică, 6 iunie 2010, către amiază. Zi de mare Sărbătoare. Revenit pe meleagurile copilăriei şi tinereţii, celebrul scriitor româno-israelian, Shaul Carmel, îşi lansează o nouă carte. O carte de memorii: Între Patrie şi Matrie, apărută la Editura 24:ORE, Iaşi, 2009.

Însoţit, printre alţii, de scriitorii Gellu Dorian şi Adi Cristi, Shaul Carmel a trăit clipe de vizibile emoţii şi înălţare sufletească printre prietenii botoşăneni.

Dacă Gellu Dorian a reliefat personalitatea marcantă a scriitorului, prezentând o cvasi-completă, dar cuprinzătoare fişă bio-bibliografică, Adi Cristi a întregit portretul autorului, rezumându-se, apoi, la prezentarea cărţii sus amintite, cât şi la un proiect (poetic) comun cu Shaul Carmel, unic în literatura română (la care ne vom opri altă dată).

În „Argument”, autorul menţionează: „Cartea de faţă nu se vrea şi nu este o carte de memorii obişnuită, o carte de memorii propriu-zisă. Nu am băgat (…) mâna până-n fundul sacului, în această carte, ci ea se vrea una de întâmplări selective, mai curând o carte de amintiri, mai curând o carte eseu, în care îmi spun viaţa cu momentele ce mi se par importante pentru scriitorul care aveam să fiu.

(…) Cartea devenirii unui scriitor în limba română, o carte despre copilăria lui, tinereţea lui şi despre drumul pe care l-a făcut până astăzi.”

Iar, în prefaţă, editorul, scriitorul Adi Cristi notează: „Memoriile lui Shaul Carmel se dovedesc a fi oglinda cu mai multe feţe, în care autorul a încercat să se privească şi, în acelaşi timp, să scrijelească sticla după chipul său oglindit, oferindu-ne fiecăruia, dintre cei care îi vom ţine cartea în mână, şansa de a-i cunoaşte dacă nu toate feţele, atunci măcar pe acelea despre care autorul a decis că sunt publice.
Între Patrie şi Matrie există cu sau fără voia noastră Shaul Carmel (…)”
În cele peste 300 de pagini, cartea cuprinde trei secţiuni:
1. Prenumele memoriei
2. Facerea numelui. Dialoguri.
3. Dialoguri carmeliene

În final, cititorul beneficiază de note bibliografice, note critice, cărţi publicate de autor în limba română, cărţi traduse, premii obţinute.

Regret că, sub presiunea timpului, revista aflându-se aproape de a fi trimisă la tipar, nu putem intra mai mult în conţinutul cărţii. Avertizăm, însă, cititorii să nu se aştepte la o carte comodă, plată, blajină, o carte de dulceării biografice, pentru că va avea surprize. Mari de tot! Shaul Carmel din această carte nu este deloc poetul sublim din nenumăratele sale cărţi de versuri.

„Între Patrie şi Matrie este un rechizitoriu pe care autorul îl face vieţii pe care a dus-o în strălucire sau derâdere, urmărindu-şi scopul de a comite fărădelegea să ajungă să se certe cu Dumnezeu fără ca acesta să dea semne de supărare.” (Adi Cristi)

De fapt, credem că primul avertisment că avem de a face cu o carte specială, de idei „incomode” se întrezăreşte din motto-ul ales de autor: „Nu există nimic pe lume care să ceară mai multă prudenţă decât adevărul. A-l spune e ca şi cum ai face să-ţi sângereze inima.” (Umberto Eco, Pendulul lui Foucault). Adevărurile lui Shaul Carmel ard! Ard cu adevărat. E bine să aveţi un pahar de apă pe noptieră. Vă urăm lectură plăcută! …

Trupa de teatru antic “Katharsis” a Colegiului National “A.T. Laurian” a fost invitată în perioada 19-24 mai 2010 la Constanţa, pentru a juca în cadrul festivităţii de deschidere şi apoi la premierea participanţilor la “Certamen Ovidianum Ponticum”, concurs naţional de limba latină.

În deschidere, membrii trupei au prezentat piesa “Ecouri ex Ponto”, un spectacol de poezie, muzica şi coregrafie, regizat şi scenografiat de coordonatorul trupei, prof. Coca Dorica, dupa opera marelui poet exilat la Tomis, Publius Ovidius Naso. Piesa a fost foarte bine primita de public, cu atât mai mult cu cât a doua zi elevii participau la un concurs bazat pe viaţa şi opera “cântăreţului iubirilor gingaşe”.

În rolurile principale au jucat: Ovidius copil-Iustin Coca, Ovidius tânăr-Claudiu Codrescu, Ovidius bătrân-Ştefan Fantu (Seminarul Teologic “Sfântul Gheorghe”, Botoşani), Fabia-Raluca Leonte, tatăl lui Ovidius-Vlad Sofa, Corina (femeia cântată de poet în poeziile lui)-Sandrina Todosi, Livia (soţia împăratului Augustus)-Mădălina Nazare, Augustus (împăratul)-Emanuel Ivan, Iulia (fiica împăratului)-Ana-Maria Calimandruc, Prietenul 1-Andrei Aivănesei, Prietenul 2-Cristi Ciobanu, Fiica lui Ovidius mică-Elena Hodan şi Graţiile: Daniela Negru, Larisa Pădurariu, Raluca Mighiu, Anamaria Dănilă, Dumitriţa Ratarciuc şi Teodora Puianu. Sunet: Marin Constantin.

La finalul competitiei, dupa decernarea premiilor, membrii trupei de teatru antic “Katharsis” au prezentat o poveste de dragoste, un fragment mitologic, “Eros şi Psyche”, piesa regizata si adaptata de profesor Coca Dorica, după “Măgarul de aur”de Apuleius şi “Legendele Olimpului” de Alexandru Mitru, moment teatral prezentat si la Botosani, in decembrie 2009, la “Intalnirea de astazi la ceas aniversar”, manifestare organizata de Asociatia culturala “Vis de Artist” la Teatrul “M. Eminescu”.

Încântaţi de prestaţia trupei din Botoşani, organizatorii au propus să rămână un proiect şi pentru celelalte ediţii ale aceluiaşi concurs, iar copiii din “Katharsis” au rămas cu o amintire de neuitat de la malul mării din luna mai…

Pe 15 şi 16 aprilie a avut loc conferinţa internaţională eLearning şi Software Educaţional (eLSE 2010), organizată de Universitatea Naţională de Apărare Carol I, Departamentul Advanced Distributed Learning (ADL UNAP). Aflată la ediţia a VI-a, evenimentul a reunit peste 80 de participanţi din 14 ţări. Tehnologii şi medii de simulare avansate au fost prezentate în premieră în România, fiind un prilej pentru a (re)gândi viitorul educaţiei.

Tema propusă pentru lucrările acestui an a fost ,,Advanced Distributed Learning in education and training transformation”, o temă generoasă, care a lăsat loc prezentărilor şi discuţiilor pe marginea unor subiecte de interes la momentul actual, cum ar fi: managementul şi dezvoltarea soluţiilor integrate pentru învăţare în medii virtuale, tehnologii ,,imersive”, interoperabilitate şi reutilizare a obiectelor (sau secvenţelor) de învăţare.

Cei peste 80 de participanţi din 14 ţări (de pe 3 continente) au prezentat teme variate vizând practicile moderne de formare a studenţilor, metode şi platforme de formare continuă, modele de implementare a sistemelor de învăţământ distribuit la distanţă, medii virtuale de instruire etc., atât la nivelul sistemului formal de învăţământ, cât şi pentru zona corporatistă. Tehnologii şi medii de simulare avansate au fost prezentate în premieră în România, oferind participanţilor o experienţă de învăţare şi un prilej pentru a (re)gândi viitorul educaţiei.
Comitetul ştiinţific al conferinţei (http://adlunap.ro/else2010/committee.php) a luat parte la lucrări, iar de remarcat a fost prezenţa extraordinară a dlui Joseph Camacho (Program Manager, Joint Knowledge Development and Distribution Capability, United States Joint Forces Command, U.S.A.) şi a prof. dr. Robert Wisher (Naval Postgraduate School Monterey, U.S.A.).

Pentru participanţi, miza întâlnirilor organizate anual de ADL UNAP este tripartită:
pe de o parte, recunoaşterea valorii activităţii desfăşurate şi evaluarea corectă a nivelului propriu în peisajul internaţional al domeniului elearning;
schimb de experienţă şi reflecţie pe marginea experienţelor altor instituţii în vederea ameliorării propriilor activităţi;
crearea de relaţii şi legături profesionale, prospectarea eventualelor direcţii de parteneriat pentru dezvoltări la nivel tehnologic şi administrativ.

Cu o participare diversă, atât ca zonă de provenienţă, cât şi ca domeniu de competenţă al participanţilor, spaţiul de la ADL din Universitatea Naţională de Apărare ,,Carol I” devine, pe parcursul celor două zile, un creuzet de idei şi practici noi, un cadru academic deschis, prietenos, favorabil dezvoltărilor colaborative şi efervescenţelor creatoare. Cu cele 6 ediţii desfăşurate şi cu cele care vor urma, conferinţa de primăvară eLSE dă cadenţa transformărilor la intersecţia dintre tehnic şi pedagogic a domeniului elearning, impulsionând teoria şi practica către calitate, eficienţă, abordare inovatoare a educaţiei la nivel superior şi preuniversitar.

Website-ul conferinţei: http://adlunap.ro/else2010/

„La fel ca celelalte activităţi omeneşti, matematicile ridică probleme de stil, care nu pot fi indiferente filosofilor culturii. Matematicile pun în joc puteri sufleteşti nu mult diferite de cele solicitate de poezie şi artă” (Dan Barbilian / Ion Barbu)

Documentându-ne, din mai multe surse, pentru elaborarea acestui material, aflăm că prima carte de matematică tipărită în Principate a apărut la Iaşi, în anul 1795. Este vorba despre lucrarea „Elemente aritmetice arătate fireşti…” care, în 18 capitole, tratează despre originile aritmeticii, numere şi operaţii numerice, regula de trei simplă şi a asociaţiei (a „tovărăşiei negustoreşti”). În aceeaşi carte, Amfilohie Hotinul – cărturar român, episcop de Hotin – înserează şi un capitol de geometrie, intitulat „Pentru aritmetica geometrică” sau „Geometriceasca aritmetică”, în care prezintă procedee de măsurare a pământului, suprafeţe şi volume.

În academiile greceşti din Bucureşti şi Iaşi, de pe timpul fanarioţilor, matematica se bucura de oarecare atenţie. Dar, ceea ce va determina progresul ei este Legea din 1898, a lui Spiru Haret, care împarte învăţământul pe trei cicluri, de câte patru ani: primar, gimnazial şi liceal (cu trei secţii: clasică, modernă şi reală). La secţia reală se introduce predarea matematicii la nivel dezvoltat. Au apărut, imediat, şi personalităţi entuziaste care au determinat creşterea calitativă a şcolii matematicii româneşti, eforturile acestora convergând către înfiinţarea unei publicaţii de matematică destinată elevilor din învăţământul gimnazial şi liceal.

Aşa se face că, la 15 septembrie 1895, la exact 100 de ani de la apariţia primei cărţi de matematică tipărită în limba română la Iaşi, la Bucureşti apare revista „Gazeta Matematică” (la numai o zi după inaugurarea impunătorului pod peste Dunăre, la Cernavodă, proiectat şi construit sub direcţiunea lui Anghel Saligny). Printre fondatori se numără: Ion N. Ionescu, Vasile Cristescu, Victor Balaban, Mihail Roco, Ion Zottu, apoi Emanoil Davidescu, Mauriciu Kinbaum, Nicolae Niculescu, Tancred Constantinescu şi Andrei Ioachimescu (toţi ingineri!). După apariţia primului număr, în redacţia Gazetei Matematice intră celebrul profesor Gh. Ţiţeica, iar mai apoi alţi mari matematicieni precum: V. Teodoreanu, A. Davidoglu, C. Popovici, Traian Lalescu şi alţii.

La finele anului 1901, s-a constituit „Biblioteca Gazetei Matematice”, prin publicarea de culegeri de probleme şi cărţi de specialitate în sprijinul elevilor dornici să aprofundeze studiul matematicii.

În anul 1909, într-o festivitate la care au participat redactori, colaboratori şi personalităţi care preţuiau matematicile (între care Anghel Saligny, preşedinte al Academiei Române sau E.A.Pangrati, decanul Facultăţii de Ştiinţe din Bucureşti), în alocuţiunea sa profesorul David Emmanuel spune: „Fondatorii Gazetei Matematice au creat o cetate în care Platon s-ar fi mulţumit să trăiască. Dar aceasta nu e o cetate platonică. Cetăţenii acestei cetăţi nu sunt dintr-o lume ultraideală, ci ei există şi se mişcă în mijlocul nostru, sunteţi Dumneavoastră, aici prezenţi, sunt toţi acia care au primit o impulsiune de la Gazeta Matematică, toţi aceia pe care Gazeta Matematică îi stimulează la lucru şi al căror număr merge necontenit crescând”.
Cel de-al XIV-lea an de existenţă al Gazetei Matematice pune problema constituirii unei Societăţi pentru administrarea revistei, o societate ştiinţifică care să poată fi recunoscută ca persoană juridică de către sistemul legislativ. Această Societate însemna o garanţie pentru continuitatea gazetei, aplanarea potenţialelor conflicte cu persoane din afara redacţiei, garanţia unor donaţii făcute de diferite persoane şi protejarea micului capital, necesar tipăririi viitoarelor numere. Aceste consideraţii au determinat, în primele opt luni ale anului 1909, studierea constituirii societăţii care să asigure administrarea Gazetei Matematice. Hotărârea definitivă privind constituirea Societăţii Gazeta Matematică s-a luat în şedinţa redactorilor gazetei, care a avut loc, în ziua de 31 august 1909, la (via din) Valea Călugărească a profesorului Ion Ionescu.
Astfel, la 1 septembrie 1909 s-a declarat înfiinţată „Societatea Gazeta Matematică”, iar în numărul din 15 septembrie 1909 al revistei s-a publicat lista membrilor fondatori: N. Abramescu, T. Constantinescu, V. Cristescu, A. Davidoglu, Gh. Filipescu, N. Georgescu, A. Ioachimescu, I. Ionescu, T. Lalescu, D. Pompeiu, C. Popovici, M. Saligny, Gh. Ţiţeica, Constanţa Zosima şi alţii.

Pentru obţinerea recunoaşterii legale a Societăţii trebuia elaborat Statutul acesteia, de către o comisie din care făceau parte: A. Ioachimescu, I. Ionescu, Gh. Ţiţeica, V. Cristescu, T. Lalescu şi I. D. Teodor.

Raportorul legii privind recunoaşterea Societăţii Gazeta Matematică a fost N. Bălănescu. Cu ocazia discuţiei din Senat, Spiru Haret a spus: „Am rugat pe Domnul Preşedinte să binevoiască a-mi acorda cuvântul pentru ca să spun şi eu părerea mea în favoarea acestei Societăţi. Ea este o Societate nespus de binefăcătoare pentru învăţământ, este o fondaţie pur ştiinţifică, dezinteresată, care nu numai că nu are fonduri, dar din contră, dă din punga ei pentru a susţine Gazeta Matematică, care are vreo 14 ani de existenţă şi care ne face destul de mari servicii pentru învăţământul matematicilor. A contribuit mai mult decât orice altă instituţiune pentru dezvoltarea şi întărirea învăţământului matematic. De aceea, vă rog să binevoiţi a vota acest proiect de lege”.

Legea a fost votată de Adunarea Deputaţilor, din 5 aprilie 1910, cu 61 bile albe şi 3 negre. La Senat, Legea împreună cu Statutul a fost votată, la 27 noiembrie 1910, cu 45 bile albe şi o bilă neagră. Legea a fost promulgată de către Regele Carol I, la 18 decembrie 1910, prin Decretul regal nr. 3798.
Admiterea în Societatea Gazeta Matematică se făcea pe baza unei cereri scrise, la recomandarea a doi membri ai Societăţii, care contrasemnau cererea, ce trebuia supusă aprobării prin vot secret, în prima adunare generală, cu acordul a cel puţin 2/3 din numărul celor prezenţi. Din dorinţa de a nu abuza de spaţiul tipografic, mă voi limita să citez măcar încă o prevedere din Statut – art. 7, în care se menţionează că: „Nu există decât o singură categorie de membri: membrii activi”.

În anul 1949, Societatea Gazeta Matematică se transformă în „Societatea de Ştiinţe Matematice şi Fizice din R.P.R.”. (Era perioada intrată în istorie sub sloganul „făurirea culturii noi, naţională în formă şi socialistă în conţinut”, când se reorganizează şi se reconsideră toate societăţile ştiinţifice din ţară). Preşedinte a fost ales acad. Grigore Moisil, iar secretar general profesorul universitar Al. Popovici.

În 1960, la Conferinţa pe ţară a S.S.M.F. din 13-14 februarie, se aprobă modificări la Statutul Societăţii, pentru ca doar peste 4 ani, în 1964, S.S.M.F. să se scindeze în Societatea de Ştiinţe Matematice şi Societatea de Ştiinţe Fizico – Chimice.

În baza Ordinului Ministerului Învăţământului nr. 577 / 23.06.1964 se aprobă înfiinţarea Societăţii de Ştiinţe Matematice din R.P.R. Preşedinte al noii Societăţi a fost ales acad. Grigore Moisil, vicepreşedinţi academicienii Caius Iacob şi Nicolae Teodorescu, iar secretar general conf. univ. dr. Tiberiu Roman.

După neaşteptatul deces al academicianului Grigore Moisil, survenit la 21 mai 1973, preşedinte al S.S.M. a devenit acad. Nicolae Teodorescu, confirmat la Conferinţa din 4 iulie 1975, care a deţinut această funcţie până în decembrie 1995, la următoarea Conferinţă pe ţară, când datorită vârstei a fost ales preşedinte de onoare.

Conform „Monografiei…” lui Florin Diac, în perioada 1975-1995 nu s-a mai ţinut nici o Conferinţă Naţională a S.S.M.R. şi, din acest punct de vedere, nu s-a respectat nici Statutul societăţii, adoptat în 1975 (care prevedea că organele de conducere se aleg din 4 în 4 ani, intervale la care au loc şi Conferinţe judeţene şi, respectiv, pe ţară). Aceste minusuri organizatorice nu s-au resimţit prea mult, totuşi, în activităţile ştiinţifice desfăşurate sub egida societăţii.

Odată cu pregătirea şi organizarea activităţilor consacrate sărbătoririi Centenarului Gazetei Matematice, în septembrie 1995, s-a stabilit pregătirea şi convocarea Conferinţei Naţionale a Societăţii de Ştiinţe Matematice din România, mai ales că, după decembrie 1989, se impuneau schimbări radicale asupra administrării şi conducerii acesteia.

*
* *

Precizam în rândurile de mai sus că, timp de 20 de ani, în perioada 1975-1995 nu s-a mai ţinut nici o Conferinţă Naţională a Societăţii de Ştiinţe Matematice din România (…). De aici, interesul major pentru ceea ce avea să urmeze.
După o minuţioasă pregătire la nivel central, dar şi la cel al filialelor (şi subfilialelor) judeţene, Biroul Consiliului Naţional al S.S.M.R. a convocat Conferinţa pe ţară, în conformitate cu Statutul adoptat la Conferinţa din 1975.

Evenimentul, la care au participat delegaţi ai tuturor filialelor şi subfilialelor din ţară, a avut loc în ziua de 9 decembrie 1995, în sala de festivităţi a Liceului „Mihai Viteazul” din Bucureşti. Cu acest prilej s-a făcut o analiză a activităţii S.S.M.R. desfăşurate în perioada 1975-1995, fiind descărcaţi de gestiune Consiliul precedent şi Comisia de cenzori, stabilindu-se măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii Societăţii şi a publicaţiilor acesteia. S-a aprobat Statutul, iar prin vot secret s-a ales noul Consiliu Naţional al Societăţii, format din 87 de membri, precum şi Comisia de cenzori. În prima şedinţă a Consiliului Naţional, din ianuarie 1996, a fost ales Biroul Consiliului, care cuprindea 11 membri şi 3 supleanţi.
Ca participant la cele două evenimente, în calitate de reprezentant al Filialei Judeţene, nu pot să nu remarc efortul susţinut, intens şi îndelungat (ştiinţific şi afectiv/emoţional deopotrivă!) al colectivului care a pregătit Conferinţa, evidenţiind măcar coordonatorii acestei cu totul notabile activităţi: Acad. Nicolae Teodorescu, preşedinte şi Conf.univ.dr. Bucur B. Ionescu, secretar general al S.S.M.R.

Merită să notez aici şi conducerea S.S.M.R. aleasă la Conferinţa din decembrie 1995. Aceasta cuprinde personalităţi marcante ale matematicii româneşti, precum: Acad. Petru Mocanu – preşedinte, Conf.univ.dr. Mircea Becheanu – prim vicepreşedinte, Prof.univ.dr.Ioan Tomescu şi Prof. univ.dr. Ion D. Ion – vicepreşedinţi, prof. Marcel Chiriţă – secretar general.
Biroul S.S.M.R. avea în componenţă alte nume, la fel de importante, precum: Prof.univ.dr. Dan Brânzei, Conf.univ.dr. Laurenţiu Panaitopol, Conf.univ.dr. Bucur B. Ionescu, dar şi pe cunoscuţii profesori Adrian Ghioca, Gheorghe Andrei, Marcel Ţena, iar în calitate de supleanţi: Dorel Miheţ, Al. Constantinescu şi Mihai Miculiţa.

Academicianul Nicolae Teodorescu, cel care a condus în calitate de preşedinte activitatea Societăţii între anii 1973-1995, a devenit, prin voia unanimă a noilor membri ai Consiliului Naţional, Preşedinte de Onoare a Societăţii de Ştiinţe Matematice din România.
Cu toată modestia, reţin aici şi faptul că Filiala Judeţeană Botoşani a avut un reprezentant ales în Consiliul Naţional al S.S.M.R., chiar (în) persoana celui care scrie şi semnează aceste rânduri, într-un moment semnificativ, omagial pentru S.S.M.R., respectiv la Centenarul acesteia. Cum majoritatea membrilor Consiliului Naţional erau iluştri universitari sau binecunoscuţi reprezentanţi ai învăţământului mediu, liceal, (eu) eram unul dintre extrem de puţinii exponenţi ai treptei de jos (de bază!). Am numit, fireşte, învăţământul gimnazial. Acest fapt, stânjenitor la început, s-a dovedit a fi până la urmă un avantaj. În câteva rânduri, dezbătându-se chestiuni legate de programele şcolare de specialitate, am avut şansa nu doar să-mi spun punctul de vedere, ci chiar să mi se ceară părerea, să fiu consultat, ca practician cu peste două decenii de experienţă la catedră, în învăţământul gimnazial.

…Cu decenţă şi emoţii, evoc anii 1995-2000. Iar ca să fiu sincer până la capăt, afirm că, în decembrie 1995, nici nu bănuiam că iau parte la un eveniment atât de important (ca să nu spun chiar istoric) din viaţa şi activitatea Societăţii, sau că numele meu va rămâne înscris în Analele S.S.M.R. sau în alte publicaţii de marcă (v. „Gazeta Matematică”/ B, Anul C, Nr.12 din 1995, pag.754 sau „Monografia S.S.M.R.”, autor Florin Diac, Bucureşti, 1998, pag.146) , ca membru titular al Consiliului Naţional al prestigioasei Societăţi, astăzi centenară. În această calitate, vreme de 5 ani, am avut de mai multe ori prilejul să vizitez sediul din Strada Academiei, nr.14 al revistei „Gazeta Matematică”, să cunosc, să vorbesc, ba chiar să şi zăbovesc – în pauze – la o cafea şi un pahar de suc (!) cu prieteni adevăraţi, politicoşi şi amabili, sclipitori profesional, redactori sau colaboratori ai Gazetei Matematice, personalităţi pe care le cunoşteam doar după numele din revistă, oameni pe care îi admiram fără să-i fi văzut vreodată la faţă şi pe care ajunsesem să-i consider mai degrabă monumente decât fiinţe vii, reale.
…Din păcate, parte dintre cei de atunci (şi nu puţini!) au trecut cu totul în amintire. Între aceştia se numără şi Acad. Nicolae Teodorescu, pe care am avut şansa de a-l fi întâlnit încă din anul 1976 şi de a cărui simpatie – sinceră, cred – m-am bucurat, judecând după cele câteva autografe pe care, ca preţioase daruri de suflet, le păstrez pe diverse cărţi şi reviste, dar şi după convorbirile sau interviurile realizate, unele publicate în presa locală.

Închei, însă, lungă „paranteză” sentimental – subiectivă şi revin la obiect/subiect, apreciind că lucrările Conferinţei Naţionale din 1995 au adus o înviorare a activităţii. Schimbările s-au dovedit benefice. S-au reluat o serie de activităţi ale Societăţii, care în timp şi-au dovedit eficienţa, ca de exemplu: Conferinţele Anuale ale S.S.M.R., Cursurile de vară pentru profesorii de matematică, îmbunătăţirea conţinutului publicaţiilor Societăţii, revista Gazeta Matematică, seria A şi B, editarea unei noi serii a publicaţiilor Bibliotecii S.S.M.R. etc. Toate acestea, ca şi dorinţa de a situa şi menţine Societatea într-o zonă mereu performantă, au dus la o şi mai mare mobilitate a personalităţilor de conducere la vârf. Poate nu e tocmai momentul să o spun, dar realitatea se cere consemnată aşa cum a fost. Alegerea, la Conferinţa Naţională din 1995, a Acad. Petru Mocanu în funcţia de preşedinte al S.S.M.R. a fost privită, de la început, cu entuziasm reţinut de către unii membri ai Consiliului Naţional. Iar aceasta se datora faptului că remarcabilul matematician, dincolo de multiplele obligaţii ştiinţifice şi de catedră, mai avea şi domiciliul la …Cluj. Aşa se face că greul activităţilor, la propriu, cădea în sarcina prim vicepreşedintelui, Mircea Becheanu şi a secretarului general, Marcel Chiriţă (ultimul cerând să fie înlocuit, fapt ce s-a şi întâmplat la Conferinţa din 1997, secretar general al Societăţii devenind prof. Florin Diac). După anul 2000, S.S.M.R. a mai fost condusă de către prof. univ. dr. Dorin Popescu.

Conducerea actuală a S.S.M.R., aleasă la Conferinţa Naţională din 26 ianuarie 2008, este formată din: Prof.univ.dr. Radu Gologan – preşedinte, Prof.univ.dr. Doru Ştefănescu – prim vicepreşedinte, prof. Wladimir Boskoff şi prof. Nicolae Sanda – vicepreşedinţi, prof. Mircea Trifu – secretar general şi prof. Cristian Alexandrescu – secretar general adjunct. Preşedinte de Onoare: Prof. univ. dr. Ioan Tomescu, membru corespondent al Academiei Române.
Legat de Centenarul S.S.M.R., în secţiunea „Articole şi note matematice” din „Gazeta Matematică” / B, anul CXV, nr.3 din 2010, domnul Radu Gologan, preşedintele S.S.M.R., scrie:”(…)
Scopul nobil al Societăţii a fost cu cinste întipărit în primul statut: răspândirea cunoştinţelor matematice ca fundamentale în educaţie şi reprezentarea profesională a dascălilor matematicieni.

Ca mesaj transmis prin veac, am considerat că datoria noastră este de a continua acest deziderat şi am propus proiectul „ 2010 – Anul Matematicii în Şcoala Românească”, prin care dorim să pornim o acţiune naţională de schimbare a mentalităţii asupra rolului matematicii în şcoală (…). Acest proiect se desfăşoară sub patronajul Preşedinţiei României, în parteneriat cu Ministerul Educaţiei Cercetării Tineretului şi Sportului. Avem alături firma Softwin şi câţiva sponsori tradiţionali”.
„
Moto-ul nostru este: Tot ce e gândire corectă este sau matematică, sau susceptibilă de matematizare, vorbele aparţinând marelui Moisil, pentru care logica matematică era divinitatea. Sigla ce ne va însoţi poartă celebra încheiere de demonstraţie, q.e.d. (quod erat demonstrandum)”- mai precizează preşedintele S.S.M.R.
În speranţa că şi moto-ul nostru, înscris în deschiderea acestor serii de articole, justifică publicarea unor informaţii de istoria matematicii într-o revistă de cultură, precum „Luceafărul”, promitem cititorilor interesaţi un viitor episod, în care vom prezenta aspecte din activitatea Filialei Judeţene a Societăţii de Ştiinţe Matematice din România.

Bibliografie:
Societăţi şi Asociaţii în Ştiinţa Românească, Bucureşti, 1981;
Istoria Învăţământului din România, vol. I, pag. 396-399;
Buletinul Societăţii „Amicii Ştiinţelor Matematicii”, Bucureşti, 1895;
Ion Ionescu, Gazeta Matematică, 1895-1935 (volum jubiliar);
Florin Diac, Monografia Societăţii de Ştiinţe Matematice din România, Bucureşti, 1998;
Gazeta Matematică, seria B, Nr. 3/ 2010.

Trăim vremuri pline de surprize. Surpriza cea mai mare e că, de fapt, nu ne mai miră nimic, pe noi, trăitorii în democraţia ultimilor douăzeci de ani ai României postdecembriste. Nu ne-a mirat prea tare criza care la noi a apărut pe când nu se zărea iar azi o vedem şi… Nu ne-a mirat prea tare nici când opoziţia şi puterea se jucau de-a „uite guvernul, nu e guvernul, ba uite-l că e” , nici când unul s-a bucurat în valuri de şampanie şi zâmbete strâmbe, în timp ce artificiile se pregăteau pentru celălalt care a şi ieşit preşedinte. Da, nu ne mai miră nimic, nici măcar norul de cenuşă vulcanică, norul şugubăţ care a venit tocmai din Islanda să asiste la Gala Star 2010 de la Bacău. Pentru că La Bacău, stelele au lăsat norul să îşi facă de cap acolo sus, iar ele au poposit pe scena Teatrului Municipal Bacovia într-o explozie de pasiune, talent şi emoţie.
Ediţia a cincea a Galei Star, singurul festival în care se omagiază actorul în recital, s-a desfăşurat între 16 şi 21 aprilie. Cinci zile în care actori români şi din colţurile cele mai îndepărtate ale lumii au făcut risipă de talent şi sensibilitate, într-o competiţie care a strălucit prin profesionalism şi da, prin pasiune. Pasiune pentru viaţa trăită acolo pe scenă, în luminile rampei, pentru arta cuvântului rostit cu sufletul, pasiune pentru bucăţica aceea de univers care o reprezintă actorul. Am văzut aici, la Bacău, cum nimic nu poate opri iubirea pentru profesia pe care şi-au ales-o cei dăruiţi cu har, şi care pentru acel moment de nemurire care poate dura o oră sau un minut, îşi pun trupul şi sufletul la dispoziţia celor pe care îi iubesc şi pe care nu i-ar dezamăgi pentru nimic în lume: spectatorii.

Am văzut aici, la Teatrul Municipal Bacovia, doi directori, Adrian Găzdaru, directorul general al teatrului şi Gabriel Duţu, directorul artistic, actori şi ei, care au avut de înfruntat piedici ce păreau de netrecut, şi mă refer la bani, pentru că asta e marea noastră problemă, banii!- dar care au reuşit, chiar în condiţii de criză, să realizeze un eveniment special, care a ieşit mai bine şi mai frumos, decât în condiţii normale. Şi asta pentru că aici s-a lucrat nu doar cu mintea ci şi cu sufletul. Mai ales cu sufletul.
Am avut în Festival texte semnate de autori celebri, de la Shakespeare la Victor Eftimiu, de la Bekett la Paul Goma, de la Flaubert la Vişniec şi de la Eric Emmanuel Schmitt la Eugen Istodor. Dar am avut şi un text semnat chiar de interpretul său, actorul american Aaron Braxton, actor care a cucerit şi publicul şi juriul şi care a obţinut marele premiu şi trofeul Gala Star.
Actorul japonez Yoshiyuki Shibata a împărţit premiul pentru cel mai bun actor într-un one man show cu actorul român Radu Botar de la Teatru de Nord Satu Mare, pentru că au fost la fel de impresionanţi în interpretările lor. Cea mai bună actriţă a fost desemnată Georgiana Elena Popan de la Teatrul Clasic Ion Slavici, Arad., cu un recital semnat Emmanuel Adelly.

Anul trecut a fost inaugurat Premiul „Ştefan Iordache”, acordat de tinerii băcăuani. La gala Star 2010, Premiul „Ştefan Iordache” a fost acordat lui Radu Botar. Şi iată cum liceenii din Bacău au mai nemurit odată un mare actor, pe Ştefan Iordache şi au ales cu pricepere o interpretare de excepţie.
Juriul Galei Star a fost unul de mare clasă. Am avut bucuria să îi aflu aici pe Mircea Diaconu, directorul Teatrului Nottara din Bucureşti, pe una dintre actriţele de mare gabarit ale scenei româneşti, Coca Bloss, de la Teatrul Mic din Bucureşti, şi un mai tânăr confrate, conf. univ. dr. Octavian Saiu, teatrolog, vicepreşedinte al Secţiei Române a Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru. Pot spune că nu am întâlnit un juriu mai corect şi mai profesionist!

Un merit deosebit în această sărbătoare a teatrului de la Bacău, o are juriul de selecţie alcătuit din conf. univ. dr. Carmen Stanciu, teatrolog, Dan Marius Zarafescu, teatrolog şi Gabriel Duţu, actor, director artistic al Teatrului Bacovia şi directorul executiv al Festivalului Gala Star. Şi pentru că am pomenit de Gabi Duţu, am să vă spun ce minuni a făcut nu doar în culisele Festivalului, ca organizator, ci şi pe scenă, la deschiderea oficială a galei, unde, în loc de ceea ce se obişnuieşte în astfel de ocazii, a vorbit despre actor. Ştiaţi că… şi-a început pledoaria Gabi, continuând cu câteva, pentru că despre actori sunt multe de spus, doar câteva dintre lucrurile fermecate pe care le fac actorii, ştiute şi mai ales neştiute de publicul care îi aplaudă pentru arderea lor necontenită pe scenă.

Gabi a vorbit despre iubire, despre sacrificiu, despre pasiune, emoţie, durere, dar mai ales despre acea minune care este lumina din suflet.
La final, în seara de închidere a Galei Star, tot el a adus în faţa publicului spectator momentul pregătirii acestei seri, seara decernării premiilor, printr-o improvizaţie în care a chemat acolo, în luminile rampei pe toţi cei care au pus umărul şi sufletul la realizarea acestei mari sărbători, de la secretara proprie, la ultimul tehnician.
Aşa a aflat şi măria-sa spectatorul, câtă trudă, câtă sudoare cântăreşte o clipă de eternitate.
Pentru că Adi Găzdaru a fost nevoit să plece la filmări chiar înainte de gală, i-am dus dorul, dar i-am simţit amprenta în tot ce s-a petrecut, timp de cinci zile la Teatrul Municipal Bacovia.

Şi pentru ca aura să fie şi mai strălucitoare, recitalurile înafara concursului, au adus în faţa spectatorilor băcăuani şi a invitaţilor spectacole de excepţie cu actori de excepţie care au fermecat publicul în fiecare seară. Astfel, a „muncit” şi juriul, în spectacolul Teatrului Nottara din Bucureşti, cu piesa Variaţiuni Enigmatice, în care alături de Alexandru Repan, Mircea Diaconu a făcut un rol de o mare, rară, sensibilitate. Alexandru Repan a jucat şi în seara următoare, în Pagini din Craii de Curtea Veche. Ion Caramitru şi Rodica Popescu Bitănescu au încântat auditoriul primul cu un spectacol în care recită Eminescu ca nimeni altul, „Trecut-au anii”, iar Rodica Popescu în comedia „Rendez-vous”. Un recital extraordinar a avut şi Ioan Gyuri Pascu, în penultima seară de gală.

Şi chiar dacă a plouat toată această perioadă, şi chiar dacă norul de cenuşă vulcanică a traversat România şi a încurcat traficul aerian al spaţiului european, şi chiar dacă criza asta nu mai trece odată, am avut cinci zile cu stele şi focuri de artificii la Bacău. Şi zău că a fost frumos!

Sâmbătă, 8 mai a.c., la Galeria de artă ,,Ștefan Luchian” a avut loc festivitatea de deschidere a Expoziției de arte plastice – pictură, grafică și tapiserie – a artiștilor suceveni, cunoscuți deja publicului botoșănean: Eugenia Goraș, Georgeta Gheorghiu și Mihai Ferbei.

Cele trei personalităţi ale artei plastice sucevene au fost formate în şcoala de pictură ieşeană la începutul anilor ’60: Eugenia Goraş, sub îndrumarea lui Mihai Cămăruţ; Mihai Ferbei, având ca profesori pe Costache Agafiței și Dan Hatman, iar mai târziu, Georgeta Gheorghiu, la clasa lui Adrian Podoleanu.

Aş spune că trăsăturile caracteristice ale creaţiilor titanilor suceveni ai artelor plastice au determinat (predestinat parcă!) şi structura spirituală a botoşănenilor participanţi la acest act de cultură.

Eugenia Goraş, în lucrările sale, prin delicateţe cromatică şi sensibilitate, a indus o stare emotivă organizatorilor, plină de respect, de altfel, fapt observat din cuvântul de deschidere, neîndoielnic de bun simţ, al Doamnei Steliana Băltuţă.
Calmul din labirintul profunzimii aşezat pe pânză de imaginaţia Georgetei Gheorghiu a atras un public select, el însuşi, în mare parte, creator de artă (Marcel Mănăstireanu, Victor Foca, Corneliu Dumitriu, Marcel Alexa).
Dar, universul albastru ,,concav şi amorţit” ordonat ca o succesiune de imagini cinematografice de către Mihai Ferbei a răspândit răceală, speriind astfel pe aleşii locali şi diriguitorii actului cultural din judeţ. Lipsa lor a observat-o oricine! Desigur, motiv de șoșoteală prin publicul prezent.

Anul trecut, la Suceava, cu ocazia unei expoziții de creații ale artiștilor amintiți, în Monitorul de Suceava, Tiberiu Coșovan a avut curajul și a scris: ,,Probabil, din cauză că valorile nu sunt democratice, ci, aşa cum a spus Mircea Dăneasă au „caracter seniorial”, aleşii noştri (ajunşi în funcţii împinşi de alţii)  privesc participarea la o asemenea manifestare ca pe o obligaţie la plecăciune în faţa seniorilor, a celor care s-au impus şi şi-au consolidat statutul artistic, prin talentul pe care, oricâtă bunăvoinţă ar avea alegătorii,
nu-l pot departaja democratic. Şi cum lucrările artiştilor plastici profesionişti sunt, după cum a subliniat Mircea Dăneasă, „creaţii ale unor oameni care nu greşesc de la un anumit nivel în jos”, calitatea expoziţiei este garantată.”
Noi, doar, atât am spus și ne oprim aici.

Veniți oameni buni și vizitați astfel de expoziții!
Merită!
Acești artişti, care au expus creațiile lor, s-au ostenit pentru a ne sensibiliza. Alături de Domniile lor au fost oamenii din cadrul Muzeului Judeţean Botoşani!
Să mulţumim acestor oameni de suflet pentru ceea ce ne-au oferit!