Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU

Plopii şi teii

Am numărat plopii şi întâmplător erau fără soţ
ştiau ei ceva poetic din trecut.

Vroiau să-mi spună despre efemer
dar s-au mulţumit să suspine din frunze,
să nu mai aştepte şi au plecat de pe străzi
fără să-i vadă nimeni cum plâng neînţeleşi.

Degeaba întorci capul, farmecul s-a pierdut
nici măcar teii pe care i-au întâlnit
nu mai aveau floare,
nici tu nu mai erai la izvor pe prund,
doar o batere de vânt prin gânduri
fără armonia pădurilor
acum retezate de vremuri potrivnice
cuvântului adormit între brazdele morţii.

Lacul a secat, nu mai e niciun rai
cu cetină putrezită de brad
şi fără leagănul codrilor seculari.

stelele-n cer  ard  şi se sting.

                                                                                                   ,