Gheorghe A. STROIA
În Săptămâna Mare a Patimilor

ÎNCOTRO O SĂ MĂ DUC?
(Priceasnă)

Sus, la marginea Golgotei,
Plânge puiul cel de cuc:
– De nu mai ești Tu, Iisuse,
Încotro o să mă duc?

Plânge teiul cel văratec,
Plânge puiul de lalea,
Fără Tine viață nu e,
Lumea nu mai e a mea.

Apele tot plâng și ele,
Trist mai susură izvorul,
Cerul s-a făcut de sânge, 
Cât de mare Ți-e Canonul?

Numai omul cel zănatec
Stă mereu nepăsător,
Sufletul meschin nu-l doare,
Nici cuvintele-i nu-l dor.

Pentru cine rabzi, Iisuse,
Pentru mine, un biet cuc,
Fără Tine, Domnul Slavei,
Încotro o să mă duc?

Dar eu simt a Ta lumină
Și o văd cum se aprinde,
Flacăra-i nemăsurată
Tot Pământul îl cuprinde.

Doamne, flacăra Ta sfântă
Omului trimite-o-n dar,
Simțurile îi deșteaptă,
Suflul umple-i-l de har!

Adu-l în pădurea deasă,
Lângă cuc și lângă nor,
Să se-ncarce cu iubire,
Să tot simtă al Tău dor!

Dă-i pădurii ramuri multe,
Fă-o verde și frumoasă,
Iară omului dă-i minte
Să facă din Tine casă!