Jan TRISTEA

iubita mea cu formele-ți ciuntite

strânge-mă iubito
la pieptul tău
și lasă-mă
să-ți cuprind micuții sâni
crescuți din creasta muntilor
bucovinean
și apuseană
deși nu de-a-ntregul
doar să-i ating
cu vârful palmelor mele neputincioase

apoi
aș vrea
ca peste ei să priponesc un lanț
rezistent la nervi
fără colțuroasa sârmă
pusă la nervi
și fără urmărite urme din nisip

apoi
lasa-mă să sorb cafeau din lacrima ochilor
stejarilor seculari
mângâindu-ți umerii umeziți
de lacrimile plânse ce se adună
în tisa
în nistru
ce toate curg a speranță

apoi
îngenunchind la patrulaterul regelui
îți sărut poala
scumpa mea
și coapsa din dreapta
și coapsa din stânga
ambele proeminente și rotunjite frumos

coapsele
dragă
când le mai cuprind?
iubita mea
dragă mea țară!