Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

Nicolae CORNESCIAN: Din altă viață

Nicolae CORNESCIAN

 

 

Din altă viaţă

 

era prea mult spaţiu în acel loc
lutul dospea în sicomori precum măduva vie
modelată de brize şi lumini tăioase
se înălţa
ocupa tot ce putea cuprinde privirea
deforma lizierele presupuse
le îndepărta ca pe nişte fâşii mişcătoare
împresurate de acel cer
ce părea că putea fi atins
cer din care se scurgea apa

râuri adumbrite de frunze şi mierle
de stane arcuite aşijderea podeţelor
pâraie ce nu-şi încetineau zorita lor curgere
de parcă din tot ce dura dintotdeauna
doar albastrul înaltului definea infinitul
albastrul ochilor tăi reflectându-mi privirea
un azur arzător ca dintr-o altă viaţă
cu anini identici
repetaţi neîncetat
cu fagi şi molizi anulând hotare
cu prea mult spaţiu pentru un singur loc
şi prea mult prezent pentru amintire

prea multă lumină confirma realul
conferea strălucire stâncilor tăioase
sedimentelor rezultate din materie moartă
existenţe apuse cu mii de ani în urmă
poate chiar şi trupul meu dintr-o viaţă anterioară
trupul tău încă din acele vremuri în care
stăpâneam toate întinderile
chiar şi cele de acum

atingeam piatra adumbrită de palma ta
netezimea şi apropierea dorită
similară mâinilor tale ce îndepărtau rădăcinile retrase
eliberau locul tihnei de întunecimile de prisos
te atingeam doar ca să simt cât de uşor era totul
asemenea absenţei izbăvitoare de osândă

e aurul legăturilor noastre de peste timp
spuneai recunoscând inelul încrustat în stei
spuneai că acum ne uneşte doar partea sa nevăzută
sub acest cer diferit pentru fiecare din noi
pe aceste poteci din pădurea eternei întoarceri
vorbeai de răsfrângeri repetate la nesfârşit
de păreri confirmate doar de prezenţe străine
întâlnite în rărişurile din care lipsea o mare parte de pământ
pomeneai de caverne văzute şi de altcineva
de fiecare dată când treceam alături şi preferam să tac

ascultam cum prin apropieri obturate de alte stânci
cădeau pietre
ca nişte inimi în care pulsa apa adâncurilor
ca aeroliţii izbind mestecenii uscaţi
ocolind orice formă vie
înălţându-se când îmi vorbeai de focul ce confirma absenţa
de cenuşă devenind pământ
pământul vieţii viitoare  

 

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania