Nicolae Vălăreanu Sârbu

Poeme din amintiri

Livezile satului meu

Livezile satului meu părăsite şi azi mă iubesc,
cărările ştiute abia se mai disting
le-au năpădit ierburile şi singurătatea,
oamenii locului tot mai puţini
poartă timpul pe umeri şi-i atât de greu
că nu se mai îndepărtează de casă.

Mă scutur de toate nostalgiile copilăriei,
împart cu grije cuvintele din gânduri
şi mă las purtat de amintiri,
dragostea mă poartă de mână şi merg mai departe
pe măguri şi prin pădurile de vis,
păsările mă cheamă-n cântec
prin viile cu strugurii copţi
ce s-au pierdut în veşnicie.

Când simt că sătenii rămaşi mă recunosc,
mă încarc de bucurie şi prind aripi
ce fac piruete prin aerul tăcerii,
numai cu sufletul şi ochii din cuvintele strânse
privesc stelele aflate în acelaşi loc
în care le-am lăsat pe acoperişul veacului trecut.