Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

Prof.Mircea DAROŞI – OPERA OMNIA

Primit pentru publicare: 4 apr. 2017
Autor:   Prof. Vasile GĂUREAN
Publicat: 8 apr. 2017
Editor: Ion ISTRATE

 

 Prof. Mircea DAROŞI  –  OPERA OMNIA

 

      Printr-un fericit concurs de împrejurări,  am reuşit să deţin aproape toate scrierile  domniei  sale şi acestea mi se circumscriu acum ca atestări ale unui spirit intelectual  de mare sensibilitate. Nu sunt efluvii ale acelui zis “rafinament”  după care unii aleargă şi care este o însumare de forme reci, lipsite de vibraţia eului auctorial, ci sonuri vibrante, într-un efort de comuniune cu semenul cititor.

   Profesor de Limba şi literatura naţională, deşi născut la Sărata, lângă urbea mare a judeţului, avea să se stabilească în Ţara păduroasă a Năsăudului, la Nepos, unde şi-a aflat alături de familie liniştea generatoare de reflexivitate, fiind preţuit unanim ca un excepţional  profesor şi director de şcoală atât de autorităţi, cât şi de părinţii elevilor.

      Fiindcă nicăieri “Nu e pace sub măslini” în această lume (cum suna titlul unei impresioante producţii cinematografice a anilor ’60), această stare anxioasă avea să se reverse dincolo de preaplinul professional în cele ale scrisului. Colaborează la reviste şi cotidiene din judeţ şi din ţară –critică literară, poezie, teme socio-culturale. Calitatea condeiului şi numărul impresionant de volume publicate i-au permis accesul în Uniunea Scriitorilor din România, ca şi în Societatea Scriitorilor din BN, dar şi numeroase premii şi recunoaşteri elogioase  ale scrierilor sale.

   Dragostea pentru ţinutul în care a prins rădăcini de autohton l-a determinat să scoată în 2003 o culegere de folclor “Icoane de suflet”(ED. George Coşbuc, Bistriţa), din dorinţa de a sustrage uitării comori ale creaţiei populare ce atestă sufletul viu al omului simplu, descinzând din străbunii vajnici ce au vieţuit secole prin neguroasele furtuni ale istoriei. De acum încolo, destinul profesorului Mircea Daroşi va fi jalonat din vreme-n vreme  de alte şi alte scrieri, într-un ascensional al cugetării şi apoi al scrierii: “Parva- un nume de legendă”; “Nepos- vatră de legendă”(2005), “Monografia Bisericii ortodoxe “Buna Vestire” din Nepos”, toate rod al unor cercetări locale  asidue, care aveau să culmineze  cu “Vetre de lumină”, an 2013–studiu monastic al tuturor aşezărilor cu viaţă îngerească din judeţ-10 mănăstiri -cetăţi ale credinţei transilvane. Cu acribia demnă de stilul prof. umiversitar Iosif Pervain, Mircea Daroşi  scoate din gheara uitării satele pe unde a trecut cândva Iosif al II-lea uimindu-se de oamenii acestor locuri, precum şi mănăstiri ce înfloresc pe dealuri şi pe munţi –adevăratele “flori de colţ” sufleteşti. Aceste mănăstiri sunt o replică  tăcută a celor ce acum două secole şi jumătate,   au fost pustiite de vieţuitori şi distruse cu tunurile intereselor străine.

  Capacitatea domnului professor M.Daroşi de a se transpune în destinele altora, înţelegându-le valoarea, zbaterea umană, a generat câteva realizări  “cu dedicaţie”: “Pe urmele lui Vasile Scurtu”(ED. Răsunetul 2006); “Stelian Gheorghe- o viaţă în slujba comunităţii” , Ed. Karuna, Bistriţa, 2011 (un vast eseu). Absolut remarcabiă este o altă lucrare a domniei sale: “Gavril Istrate-decanul filologilor români”(Ed. Mesagerul,2013 -Premiul “George Coşbuc”). Expresie a compasiunii domnului profesor neposan pentru destinul prea curând curmat al unui actor ce se anunţa a fi un nume mare al scenei romîneşti este volumul ”UŢU STRUGARI-un actor grăbit”-2016. Realizare documentar-literară, aceasta ne face compasionali la o luptă disproporţionată a omului cu destinul, ca în epopeile greceşti. “Când sunt lovite, sufletele tari nu sângerează, ci luminează. –avea să se destăinuiască actorul, la puţină vreme înainte de a ne părăsi. Mi-e trupul  cer şi-n suflet zboară stoluri de îngeri.” / “Drumul nostru nu e prin iarba moale, ci pe o potecă de munte cu multe pietre, dar se îndreaptă în sus, înainte, spre soare.” Aceasta este ceea ce numeşte omul din popor “soartă”,   a unor personalităţi ce au fost mari sau puteau fi ca potenţe existenţiale:  unii pe câmpuri de bătălii(Byron, Petofi) , alţii în accidente stupide (un Labiş) ori ţintuiţi de maladii (un Proust, Bacovia, Magda Isanos, Dickens, van Gogh, Agatha Christie)             

      În lista realizărilor ar fi greu să omitem”Colaborări cotidiene” antologie publicistică, atestând reverberaţia profesorului neposan la evenimenţialul cotidian, domnia sa fiindu-şi oglindă a unui univers.

  Pentru a nu abuza de atenţia celui ce lecturează aceste rînduri, ne vom opri puţin asupra unui volum  masiv de critică: “Radiografii literare”(Ed. Mesagerul, 2014, în care sunt cu adevărat radiografiate prin creaţiile lor personalităţi culturale din proximitate, dar şi din plan naţional, într-o înşiruire de circa o sută de scriitori şi oameni de artă. În volum, alături de “Pagini de critică literară”- recte introspecţii în creaţii literare ale unor aparţinători, aflăm un segment bine structurat de “Portrete în cuvinte” . Alături de “Cronica de gardă”- de pe acelaşi palier literar a scriitorului şi criticului literar Maximinian Menuţ din Bistriţa,  pe care am apreciat-o superlativ  altădată, aceste “Radiografii…”ale lui Mircea Daroşi formează o frescă extrem de interesantă, instructivă şi frumoasă a fenomenului cultural din părţile noastre şi din planul naţional.

    Am lăsat la urmă  “Nisipul clepsidrei”, volum de poezii de o vibraţie absolute aparte, congruent sentimental cu colegii dumisale de “leat”, de generaţie, păstrând ceva din melancolia “Fugilor” lui Bach (a geniului care apune…), dar şi cu optimismul celui care ar putea spune precum Sf. Apostol Pavel: ”Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credijnţa am păzit…” Dacă Dumnezeu l-a aşezat pe Mircea Daroşi pe plaiurile năsăudene, el acolo şi-a făcut fortăreaţă, a întărit-o cu truda fiecărei zile,  a împodobit-o cu scrisul său, cu florile spiritului, transformând trecerea zilelor în cântec şi biruinţă.

    Ce va trimite domnia sa încă spre citiori, e o taină, ştiut fiind că fluviile nu se opresc niciodată din curgerea lor, nici scrisul nu are oicumene decât cele hotărâte  de Dumnezeu.

                                            

                           



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania