STelu Pop… în neostoita introspecție a Cunoașterii…

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Lilioara Macovei– Ziua Terrei

mi-e sufletul o colonadă-
Ziua Terrei-22 Aprilie

mi-e sufletul o colonadă ce sprijină un Univers,
un univers în care fiecare cuvânt nerostit
capătă nuanţă de vers,
un vers ce dă sens și rost existențial
formalității cu nume de trup trecător –
(mormanul de materie destinat purificării prin  putrefacţie),

mi-e sufletul o colonadă ce sprijină un univers,
un univers
în care cuvântul se transformă-n lacrimă,
o lacrimă ruptă din nemărginire de univers,
mi-e sufletul o colonadă
ce dă sens și rost sufletului meu-
în cuvânt,
vers,
lacrimă,
Univers.

 

 

 

 

 

Lilioara Macovei– Paleta Suflet                                                                      

 paleta-suflet… Curcubeu

am încercat, adeseori, să identific
culoarea sufletului meu,
dintr-un perpetuum amalgam de culori, trăiri, sentimente…
(uneori nedefinite și nerostuite,
dintr-o veșnică teamă de mistificare de Eu),
am disecat pe paleta-suflet un Curcubeu,
și fiecărei culori, însumate’n șapte,
i-am dat un nume și un rost-

– roșu- căpătă nuanță de iubire, și rost de inimă  binecuvântată,
– portocaliu- strălucire de Soare, în rostuirea dreptului la zâmbet,
– galben- raza de lumină ce ocrotește chipul pruncului din leagăn,
– verde- firul crud de iarbă ce prinde viață odată cu Învierea,
– albastru- culoarea infinitului oglindită’n apa mării,
– indigo- îmbrățișarea lunii ce dă rostul rotund pământului ,
– violet – e  orizontul privirii tale, cufundat în iubirea mea,
… astfel, culorile toate,
însumate’n șapte,
dă viață  Paletei- Suflet,
în chip de Curcubeu.

 

 

 

 

(Sursa :fotoNet)

suflet…puritate de cristal

 din altare scrijelite în simțiri și trăiri bicefale,
vreau să-ți închin mii și mii de osanale,
pe muzică de rit atemporal
te încrustez în sideral piedestal,
de teamă
să nu te frâng,
să nu te sparg

de teamă să te expun în cercuri concentrice
realității  crude,
după cum zi de zi hidoșenia
capată formă de portrete nude,
da!
mi-e teamă,
mi-e teamă să nu te frângi,
să nu te spargi
suflet… puritate de cristal.

 

 

 

 

 

Lilioara Macovei–Decor de Oglinzi

acesta’s eu?

într-un decor de oglinzi venețiene
conice
paralele
valeriene
vine o vreme în care timpul trecător stă la taifas cu mine
imaginea ce se reflectă’n ele capătă chipul și asemănarea mea
după reguli neștiute de nimeni nici chiar de mine însumi-
frânturi de zbor
licăr de lumină
pleoape umbrite de dor
(ce’ngemănează în tăcere ochi mari de copil neștiutor)
iubire pătimașă
tristețe și tăcere
uitare eludată
mai câte-un vis ce prinde viață în realitatea-mi efemeră
mai câte-un sentiment și o chemare ieșite din frigidele tipare
mai câte-un zâmbet încrustat pe buzele-mi arzânde de plăcere
și-o inimă
o inimă sclădată’n sânge
în flori de curcubeu
iar întrebarea mea târziu în vreme
e una simplă…
acesta’s eu ?

versuri apărute în vol de debut”Cine sunt eu?”- Editura Eikon-2016
STelu Pop