Revista Luceafărul » Lucian MANOLE

(Auto)SFATURI

admin — Wed, 18 Aug 2010 06:51:14 +0000

619. Nu-mi place şi nu înţeleg nimic din ce este actual, îmi place şi înţeleg inactualul ( Roland barthes);
620. Nerăbdarea unui mai târziu pe care trebuie să-l aştepţi, a unui acum care fuge şi a unui altădată care destramă şi-ţi prăbuşeşte viitorul în ruinele unui prezent confundat cu trecutul ( Claude Levi – Strauss);
621. Democraţia nu descoperă ordinea, nici nu o inventează. O face acceptabilă şi, prin aceasta, necesară (Petre Roman).
622. Bătrâneţea ca o… „viaţă încetinită” (Norman Manea);
623. A fi … „un figurant exotic în carnavalul libertăţii” ( Norman Manea);
624. Stalinismul înseamnă o tentativă prometeică de reaşezare a întregii cosmologii pe temelia intuită şi administrată de partid ( Ioan Stanomir);
625. Există… „o uimitoare capacitate a mentalului colectiv de a organiza amnezii convenabile” ( Traian Ungureanu);
626. Purtăm fiecare planul în noi, numai că e o hartă neclară şi greu de descifrat, de aceea dăm atâtea ocoluri şi ne şi mai rătăcim (Isabel Allende);
627. Oamenii obişnuiţi nu se abat de la reguli, inocenţii nu devin păcătoşi, iar binele nu se preschimbă în rău, decât atunci când diavolul se hotărăşte să se amestece în vieţile muritorilor (Hande Altayh);
628. Greu se trăieşte în chingile altor gene ( Roxana Sicoe-Tirea);
629. Eu nu-mi doresc libertatea ci dreptul de-a şti cine sunt ( Roxana Sicoe-Tirea);
630. Oamenii ca nişte… „umbre” (Silvia Prafan);
631. Perfectă descendenţă proustiană: „ a încerca să faci o carte din propriile amintiri” (Silvia Prafan);
632. De două lucruri trebuie să beneficiezi în viaţă: de ochii care văd dincolo de aparenţe şi de noroc (Ioana Pârvulescu);
633. „Şi orologiile bat, / Dar nimeni nu le mai ascultă / De vorbă multă, lume multă” (Irina Petraş);
634. Libertatea cuvântului se cuvine dublată de înţelepciunea de a o folosi cu rezerve (Mark Twain);
635. A fi… „asemenea plantelor care în condiţii de imponderabilitate, nu mai ştiu să prindă rădăcini” (Irina Petraş);
636. Unde totul se aranjează în şoaptă, eu rămân veşnic absent (Camil Petrescu);
637. A trăi puşi la adăpost asemenea … „viermelui în miezul fructului acru” (Cezar vasilescu);
638. A nu avea nimic în comun precum două plante care se nimeriseră să vieţuiască în locuri apropiate” (Cezar Vasilescu);
639. Fără Eva, lumea ar fi cu siguranţă un dezastru, ar fi secată de inspiraţie, căldură şi sensibilitate (Cezar Vasilescu);
640. Mereu m-a ţinut ceva, de dincolo de mine, în viaţă (Adrian Păunescu);
641. A fi amăgiţi cu ţinte înalte pentru a ne conforma drumurilor joase (Adrian Păunescu);
642. Un poet bun este cel care atrage la sine aprobarea majoritară a subiectivităţilor (Nichita Stănescu);
643. Poezia foloseşte cuvintele din disperare (Nichita Stănescu);
644. Eu nu sunt decât o pată de sânge care vorbeşte (Nichita Stănescu);
645. Tot ce nu înţelegeţi voi e rudă cu mine (Nichita Stănescu);
646. Ştiu de şapte ori limba română şi de şaptesprezece ori limba poezească (Nichita Stănescu);
647. Nichita… „prenumele care conţine aura de nobleţe” (Clara Mărginean);
648. Iată-te, cuvintele mele te întâmpină şi îţi dau un trup (Nichita Stănescu);
649. „Dumneata” este un „tu” alintat (Nichita Stănescu);
650. „Uneori îmi vine să scriu, / alteori îmi vine să cânt, / de cele mai multe ori îmi vine să tac. / Iertaţi-mă, / Sunt şi eu om!” ( Nicu Alifantis);
651. A asista impasibil, întocmai ca un bătrân grec… „ privind corăbiile înecate de ultimul măcel al sufletului tău” (Nicu Alifantis);
652. Adu-ţi aminte că va veni o dimineaţă al cărei apus nu-l vei mai vedea ( reflecţia amară a Herulei din „Săptămâna nebunilor” de Eugen Barbu);
653. Nu se cunoaşte bârfă mai mare decât literatura (Cezar Vasilescu);

(AUTO) SFATURI

admin — Sun, 11 Jul 2010 06:18:36 +0000

A distruge un peisaj sau un personaj prin… imagine (Michael Tournier);
Curiozitatea este un defect al femeilor şi al pisicilor, în vreme ce bărbatul este însetat de ştiinţă şi dornic de cunoaştere (Crista Wolf );
Nu trebuie să-ţi fie teamă când tuturor le este teamă (Crista Wolf);
Poezia ca … „una dintre plăcerile vieţii” ( Balzac);
Poezia ca ……. „ o practică a discreţiei” ( George Astaloş);
Lumea nu are nevoie de poeţi, poetul are nevoie de lume (George Astaloş);
Există practica de a-i oferi ţăranului un loc doar în literatură (Eugen Weber);
Cel mai fin aspect al vieţii legionare este moartea ( slogan legionar);
A face… „politica politeţei” (Edward Shils);
Nu numai Justiţia trebuie să fie imparţială, ci şi Istoria (Andrei Oişteanu);
Ca tuberculoşii ce se complac în propria lor sudoare, scriitorul se răsfaţă în propria sa personalitate (Eugen Lovinescu);
Politicieni care… „se înjură la tribună şi se împacă la bufet” (Mihail Sebastian);
Există… „patriotism doar în limitele adevărului” (Titu Maiorescu);
Eminescu şi Caţavencu, adică între intelectualul creator şi parvenitul papagal (Mircea Eliade);
Trebuie să-i mulţumim poporului român numai şi pentru faptul că există (Petre Ţuţea);
Poezia ca… „geniul vorbelor tribului” ( Stephane Mallarme);
Poezia ca… „o glorie a limbii” (Dante);
Poezia ar trebui definită prin tot ceea ce ea nu înseamnă ( Bernard Collin);
Cred că dacă Nero n-ar fi incendiat Roma ar fi construit Casa Poporului a la Ceauşescu (Bernard Collin);
Poezia ca… „o identificare cu acum” (Constanţa Buzea);
Românul este pierdut în tranziţie, megaromânul – de la şef de campanie electorală în sus – pare pierdut în tradiţie (Ilie Şerbănescu);
România e un pământ tragic unde totul sfârşeşte în comic ( Paul Morand);
Un bun american nu-şi uită niciodată originea etnică (Abraham Lincoln);
Ferice de noi că nu suntem prea fericiţi (Guildenstern);
„Ştii tu când te ţineam pe braţe / Şi îţi juram amor, ştii tu? / Acele clipe, clasa-ntâia, / Tu le-ai uitat, dar mandea nu!” (Tudor Muşatescu);
Totdeauna mi-a plăcut să calc în picioare umorul altora (Tudor Muşatescu);
Timpul a trecut binişor, ca un apaş în ciorapi ( Tudor Muşatescu);
Destinul nu e decât puterea unui om de a se descoperi şi construi pe sine, omul fiind propriul său Dumnezeu (Dorin Baciu);
Ce intră în gura lupului rahat se face şi nu mai pupi înapoi (Dorin Baciu);
Iubirea e o cedare nu numai de sine, ci şi din sine (Dorin Baciu);
Unii cedează chiar totul, devenind nimic ( Dorin Baciu);
Femeia e un bun al tuturor bărbaţilor în stare să iubească ( Dorin Baciu);
Fiecare om merită indiferenţa noastră amabilă ( Dorin Baciu);
Dacă într-o ţară nu ar exista opoziţie, ar trebui importaţi scriitori (Nicolae Breban);
Poeţii sunt nebuni, deci cinstiţi, curaţi, ei nu pot fi cumpăraţi sau impresionaţi, ei au supremul avantaj că nu au ceva de pierdut, deoarece lor le lipseşte unul din organele noastre esenţiale: ideea pierderii şi a câştigului (Nicolae Breban);
A fi… „docteur en sciences morales” ( cum se subintitula Balzac);
Se ştie, noi avem nostalgia a orice, a copilăriei noastre mizere şi umilite, a timpului în care eram transformaţi într-o turmă tropăind prin praful nu ştiu cărei provincii (Nicolae Breban);
Istoria trebuie scrisă în mod direct, fără subtilităţi ( regele Mihai);

(Auto)Sfaturi (15)

admin — Thu, 11 Mar 2010 11:58:30 +0000

Numai lucrurile rele se întâmplă rapid (Gordon Livingston);
Degeaba fugim de adevăr (Gordon Livingston);
Nu toţi cei care rătăcesc se pierd (Gordon Livingston);
„Întoarcerea acasă”… ca temă generoasă a romanului românesc (Henri Zalis);
Stările de agregare ale materiei sunt stări morale. Disciplina moleculară este o caracteristică a solidelor. Indisciplina moleculară este o caracteristică a fluidelor şi gazelor (G. G. Constandache);
A vorbi despre… „dâra lăsată de viscolirile lui Cioran” (Ionel Necula);
Eu nu pot scrie literatură decât în româneşte (Mircea Eliade);
Omul poartă cu el prima gură de aer inhalată la naştere. Este o fărâmă din duhul locului în care s-a întrupat şi care nu va fi eliberată decât în ceasul din urmă. Peste tot, pe unde-l poartă destinul, duce cu el seva şi dorul pământului din care s-a plămădit (Ionel Necula);
Există un… „înger arheolog” (Marc Alyn);
Poetul este nebunul care scrie pe peretele gol al absolutului (Marc Alyn);
Poetul veghează şi, ca un miner, extrage minereul cuvintelor (Marc Alyn);
Când unul îţi linge tălpile, pune pe el piciorul să nu te muşte (Paul Valery);
Cei care visează ziua cunosc multe lucruri care le scapă celor care visează noaptea (E. A. Poe);
Pasărea nu simte nimic când îi tai penele de la aripi, dar nu mai poate zbura (Jules Renard);
A fi… „bolnav de incertitudine” (Liviu Ioan Stoiciu);
Un diavol care cântă e mai cucernic decât un înger care se roagă (Panait Istrati);
Există … „hoţi de noroc”, adică cei care îţi fură şansa (Bujor Nedelcovici);
Trebuie să fermecăm prin relaţii spirituale (Titu Maiorescu);
Greierii ca nişte… „limbi păgâne” (Lucian Strochi);
Doar cei cu nume umbros… ,,tricotează lumina” (Lucian Strochi);
Nu este suficient să vorbeşti despre vid în cuvinte (Constantin Barbu);
Intelectul este un vultur transcendent (Constantin Barbu);
Milarepa nu mergea la birou. Buddha nu citea Biblia. Platon nu ştia germană. Bismark mergea la birou, citea Biblia, ştia germană. Ce chestie! (Constantin Barbu);
Amnistie da, amnezie nu! (Adam Michnik);
Pentru a supravieţui şi prospera, democraţia are nevoie de eroi obişnuiţi (Ken Jowitt);
Prezentul este traumatic, decadent, amoral şi corupt (Vladimir Tismăneanu);
În sondajele de încredere ziariştii sunt plasaţi mai sus decât parlamentarii, dar mai jos decât prostituatele (Andrei Oişteanu);
Trăim întâmplări din irealitatea imediată (Max Blecher);
Dacă voi nu veţi vorbi, chiar pietrele vor lua cuvântul (Iisus Hristos);
După revoluţie, pot spune că în România eroii au murit, revoluţionarii s-au întors acasă şi la putere sunt oportuniştii (Dennis Deletant);
Întregul progres este văzut ca o luptă frenetică pentru un scop care, speri şi te rogi, nu va fi atins niciodată (George Orwell);
Fiinţele umane asemenea … „crinilor câmpului care nu se ostenesc, nici nu torc” (Matei VI, 28);
Proletari din toate ţările, sunaţi clopoţelul! (Sorin Petrescu);
Aşa e că până acum nu stăm nici bine, nici rău, adică nici aşa, nici altminteri? (I. L. Caragiale);
Politica e, prin definiţie, un fel de balamuc vesel, o adunătură de caractere dezosate, de personalităţi schizoide, imprevizibile, flexibile până la contorsiune (Andrei Pleşu);
Toată nefericirea omului provine din faptul că nu e în stare să stea liniştit în camera lui (Blaise Pascal);
De îndată ce am avut o cameră numai a mea am avut o viaţă interioară (Anatole France);
Niciodată nu eşti destul de singur atunci când scrii. Niciodată nu e destul de linişte în jur, iar noaptea nu e nicicând destul de neagră (Kafka);
Paradigma „români din România / români din afară” e cu siguranţă reală. Dar nu există români second hand (Cristina Hermeziu);
Prietenia şi-a schimbat natura, a devenit şi ea „digitală” (Cristina Hermeziu);
Oamenii liberi nu savurează şi nu apreciază libertatea (Cristian Ghinea);
Lichelele sunt fericite indiferent de starea libertăţii (Cristian Ghinea);
De câte ori m-am întors acasă în vizită, am simţit cum România gâfâie (Cristina Hermeziu);
Exilul e un fel de lungă insomnie (Victor Hugo );
Să nu râzi, să nu plângi, să nu deteşti, ci să înţelegi (Spinoza);
Cine n-are nimic sfânt / N-aibe loc pe-acest pământ (blestem românesc);
Câinii latră la cei care nu-i cunosc (Heraclit );
Ignorantul neagă ceea ce nu cunoaşte (Montaigne);
Fiind foarte român, Eminescu este universal (Tudor Arghezi );

(AUTO)SFATURI,13

admin — Mon, 11 Jan 2010 07:09:50 +0000

Angelizarea conştiinţelor a condus la o foarte accesibilă şi, ca atare, colectivă ridicare a pietrei (Radu Călin Cristea);
Uneori intelectul încearcă să se afirme, debarasându-se de morală (www.adevarul.ro);
Mai importantă e călătoria, nu destinaţia (Damian Drăghici);
Supralicitatul „Noi muncim, nu gândim”, s-a transformat tot mai mult în „Noi comentăm, nu muncim” (Constantin Coroiu);
Dicţionarul e o carte plină de necunoscut (Livius Ciocârlie);
Trăim într-o ţară care înainte de a intra în zodia manelelor, s-a aflat şi se află în cea a comentariului (Constantin Coroiu);
Aş dori să fiu anarhist în domeniul esteticii, căci altfel te zbuciumi în zadar (George Bacovia);
Orice obiect atins şopteşte: lasă-mă-n pace! (George Bacovia);
A existat o „Declaraţie de Independenţă a Imaginaţiei şi a Drepturilor Omului la Propria Nebunie” (publicată la New York de Salvador Dali);
Dacă ei nu au timp pentru mine, nici eu nu am timp să merg la vot (Damian Drăghici);
A fi român nu e o naţionalitate, e o profesiune (Aristide Briand);
Jovialitatea impulsionează creativitatea, melancolia facilitează atenţia şi gândirea reflexivă, morocănoşii gândesc mai clar (Joe Forg);
Cred că a fost în mod insidios infiltrată în mentalitatea românească ideea că suntem excepţionali (Aurora Liiceanu);
Normalitatea ne obligă la un pat a lui Procust (Aurora Liiceanu);
Cine se adaptează la viaţă e un om inteligent (Aurora Liiceanu);
La noi, relaţia între individ şi divinitate nu a fost colectivă, ci de tipul „raport interpersonal” (Aurora Liiceanu);
Familia se ceartă cu şcoala aşa cum se ceartă politicienii cu poporul (Aurora Liiceanu);
Asistăm demult la declinul culturii vinovăţiei (Aurora Liiceanu);
Noi suntem un popor cu vocaţia eşecului şi cu vocaţia enigmelor (Aurora Liiceanu);
A adopta… „inducţia concretă a esenţialului” (Camil Petrescu);
Adversarul care îţi este o obsesie a devenit o parte din tine (Lucian Blaga);
Nu te pune cu proştii. S-ar putea să nu sesizeze diferenţa (Horaţiu Mălăele);
Nu refuza ajutorul imbecililor. Pentru a rămâne sus, îţi trebuie unanimitate (Horaţiu Mălăele);
Teatrul este solar. Cinema-ul este selenar (Horaţiu Mălăele);
A fi… „injectat de literatură până dincolo de măduvă” (Gellu Naum);
Există o… „cangrenă puturoasă a poeziei” (Gellu Naum);
Visul este instrumentul principal pentru cunoaşterea cea mai demnă şi sigură a realităţii (Gerard de Nerval);
Menirea culturii este de a striga în faţa pericolului existenţial (Albert Camus);
Moartea este bunul cel mai bun dintre bunuri (Angelus Silesius);
Omul are două corpuri, cel elementar şi cel sideral (Paracelsus);
Toată istoria omenirii este în fapt o luptă între egoişti şi altruişti (Nicolae Busuioc);
Când marii noştri bărbaţi de stat se hotărăsc să facă democraţie, ei scot numaidecât o revistă şi un ziar (Tudor Arghezi);
Cuvântul dreptate nu are plural, nu există dreptăţi. Cuvântul nedreptate, în schimb, aproape că nu are singular. Nu există decât nedreptăţi (Arhiloh);
„Alt preţ vor avea mâine / pe aceeaşi tarabă: / kilogramul de funigei, / metrul pătrat de umbră, / o felie din mărul lui Newton, / cinci lucşi de speranţă..” (Constantin Ştefănescu);
A avea… „o ambarcaţiune cu pânze, făcută din papirus şi care să înainteze limpede pe o mare alcătuită din sunet şi culoare” (Nichita Danilov);
Viaţa noastră asta înseamnă: zbor. O trecere care luminează prin suferinţă (Nicolae Szekely);
Găurile negre generează locuri (Nicolae Szekely);
Păcatul originar este un virus primordial răspândit pe cale genetică de la Adam la urmaşii lui (Nicolae Szekely);
Nu asistăm azi la moartea poeziei ci la retragerea ei în propria-i semnificaţie (Nicolae Szekely);
Scrisul e o meserie plină de mister (Aura Christi);
Meseria scrisului… „ca o lepră divină” (Aura Christi);
Există … „utopii cutremurate” (Aura Christi);
Să fim ceea ce suntem în cea mai atroce
intimitate– zei (Aura Christi);
Scrisul e însă şi magie, o formă de invocaţie şi apoi de înglobare a unor elemente în sinele propriu
(Simona – Grazia Dima);
Există… „o umanitate prizonieră unui strâmt ring teluric” (Marius Tupan);

LUCIAN MANOLE

admin — Wed, 16 Dec 2009 16:44:53 +0000

(AUTO)SFATURI (12)
Autor, Lucian MANOLE

De aceea lumina trebuie să fie obscură, trebuie să fie atenuată, umbrită, pentru a se putea păstra plinătatea luminozităţii (Martin Heidegger);
Când o carte se izbeşte de un cap şi sună a gol, nu întotdeauna este de vină cartea (Nichita Stănescu);
Citind o carte care „să te facă să uiţi că există respiraţie” (Teodor Dună);
A vorbi încet cu ochii care par că devin din ce în ce mai mult rădăcini (Teodor Dună);
A vorbi despre poezie ca despre cel mai mare adevăr la care putem ajunge (Teodor Dună);
A trăi „un deficit de implicare” (Ioan Groşan);
Înainte de a te lega la şireturi trebuie să te încalţi (vorbă bătrânească);
Suntem ceea ce facem (Gordon Livingston);
Orice relaţie e sub controlul persoanei căreia îi pasă cel mai puţin (Gordon Livingston);
Singurele paradisuri adevărate sunt cele pe care le-am pierdut (Gordon Livingston);
În lumea îngerilor, miracolele se măsoară întâi în bunătatea umană şi abia apoi în cea profesională
(Laurenţiu Ciocăzanu);
O carte bună funcţionează ca o icoană
(Cătălin Ştefănescu);
O carte într-o casă generează ceva bun, are o energie benefică (Cătălin Ştefănescu);
A crede „în valoarea de simbol a unei colecţii de cărţi” (Cătălin Ştefănescu);
Dorinţa de a citi va veni după ce o să ni se întâmple, socialmente, nişte lucruri (Cătălin Ştefănescu);
Instinctul urcă până în cele mai înalte vârfuri ale spiritualităţii (Nietzsche);
Lipsa spaţiului de exprimare obligă la concizie (G.G.Constandache);
A vorbi despre „existentul necesar existenţei”
(Ibn Tufayl);
Există „ o unicitate de fond a cosmosului”
(Simona Grazia-Dima);
Macedonski este „teatral”, Tudor Vianu „amen”, Lovinescu „plin de echilibru” (Virgiliu Monda);
Oricât ar părea de ciudat, verbul nu are memorie (Nichita Stănescu);
E greu să ai memorie atunci când tu însuţi eşti în plină acţiune (Nichita Stănescu);
Conştiinţa postmodernă este puterea de a privi realitatea în faţă până la a-i provoca originea (Matei Alexandru);
Există „voci vii şi voci moarte”
(Rodica Drăghicescu);
Frumos este ceea ce place la simpla apreciere (Kant);
Cea mai bună poetă dintre poeţi e moartea
(Rodica Drăghicescu);
La miezul nopţii sinele sunt cele mai frumoase viori (Rodica Drăghicescu);
Schimbarea limbii nu înseamnă schimbarea la faţă (Constantin Frasin);
Închisorile cele mai sigure sunt construite de noi înşine (Gordon Livingston);
Fericirea este riscul suprem (Gordon Livingston);
Încheierea acţiunilor, împlinirea sau moartea lor, ea singură are memorie (Nichita Stănescu);
A gândi în substantive înseamnă să ai o fabuloasă memorie (Nichita Stănescu);
Cioran este o sinteză între Baudelaire, după frumuseţea lirică a textului,şi Pascal, după profunzimea gândirii (Aranka Bogavac le Comte);
Diferenţa dintre un sistem capitalist şi unul comunist e că se folosesc de o altă strategie pentru a înhăma lumea la jug (Alexandru Andrieş);
Cât de frumoasă e antilopa, dacă leului i-e foame, o mănâncă (Alexandru Andrieş);
A fi artist înseamnă să ţii foarte mult la ideile tale, să ţii neapărat să faci cum vrei tu, nu cum e bine
(Alexandru Andrieş);
A-ţi asuma „sarcina lumii” (Jean – Paul Sartre);
Lumea-i plină de oameni talentaţi care-şi justifică eşecurile (Eugen Simion);
A descoperi existenţa unui romanesc al ideilor (Eugen Simion);
Dacă nu învingi în viaţă eşti un ticălos
(Tudor Vianu);
Dacă nu-ţi faci opera eşti un om de nimic
(Tudor Vianu);
Un bun critic nu poate înjura la modul birjăresc, un critic analizează şi dă judecăţi de valoare (Eugen Simion);
Capodopera nu iese din neant, iese dintr-o competiţie a operelor de valoare (Eugen Simion);
Creaţia este singurul surâs al tragediei noastre (Lucian Blaga);
Iubirea ca posibil „al doilea surâs al tragediei noastre” (Lucian Blaga);
Sunt trei mijloace de a înfrunta tristeţile bătrâneţii: pescuitul, şahul şi lectura (Mihail Sadoveanu);