,,Cartea Neagră a Patrimoniului”

LANSARE DE CARTE

Complexului Expoziţional ROMEXPO din Bucureşti
Pavilion 13, Zona E, ora 11:30
Organizator : Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional
“Cartea Neagră a Patrimoniului” este un proiect editorial realizat de Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional. Scopul acestuia este de a inventaria proporţiile distrugerii patrimoniului construit şi de a semnala pericolul care afectează aceasta zona a patrimoniului cultural naţional.

Cartea a fost redactată de către doamna Hanna Derer – arhitect urbanist şi consilier personal al ministrului. Apariţia acestei cărţi reprezintă nu doar un eveniment important prin sine, ci şi un eveniment care face parte dintr-o campanie mai largă de schimbare a percepţiei asupra patrimoniului construit.

Sursa: http://www.bookfest.ro/

În organizarea Asociaţia Editorilor din România (AER), cea de-a V-a ediţie a Salonului International de Carte Bookfest se desfăşoară între 9 şi 13 iunie 2010, în pavilioanele 13, 14, 15, 16 şi 17 ale Complexului Expoziţional ROMEXPO din Bucureşti. Bookfest a devenit una dintre manifestările culturale cele mai importante pentru legătura dintre scriitori şi cititori, la care accesul vizitatorilor rămâne liber.

Ediţia 2010 vine cu o noutate: Spania este ţara invitată la Salonul de Carte, lansându-se astfel o tradiţie de prezenţă internaţională tot mai amplă în Pavilionul 13. Valoarea operelor literare şi artistice, numeroasele traduceri ale autorilor spanioli, clasici şi contemporani, publicate în România, dar şi ale autorilor români publicate tot mai mult în spaniolă sunt principalele argumente ale invitării Spaniei la această ediţie. Vor fi organizate diverse mese rotunde cu şase romancieri, doi dramaturgi şi doi traducători spanioli împreună cu colegii de breaslă români. Miercuri 9 iunie, seara, un recital spaniol de flamenco – chitară şi percuţie – deschide seria spectacolelor muzicale oferite publicului de artişti români. La vremea prânzului, joi şi vineri, Marian Râlea le povesteşte interactiv copiilor basme spaniole.

Programul de vizitare al Bookfest 2010 este:
Miercuri 9 iunie 10:00-20:00
Joi 10 iunie 10:00-20:00
Vineri 11 iunie 10:00-22:00
Sâmbătă 12 iunie 10:00-20:00
Duminică 13 iunie 10:00-18:00

Sursa: http://www.bookfest.ro/

N.R.
Asociaţia Editorilor din România (AER) organizează evenimentul Bookfest 2010, sub egida Federației Editorilor din România.
Asociaţia Editorilor din România a fost fondată în 1991 şi este principala asociaţie profesională a editorilor de carte din România, care reuneşte editori din toate domeniile de interes cultural.

Asociaţia Editorilor din România îşi propune în mod special să promoveze lectura de carte de calitate şi scrisul, să uşureze accesul cititorilor la carte din punct de vedere material şi informaţional contribuind astfel la o liberă circulaţie a ideilor, precum şi la integrarea culturii şi limbii române în circuitul mondial de valori.

UN POIOS OMAGIU DIN PARTEA REDACŢIEI ŞI COLABORATORILOR REVISTEI LUCEAFARUL!

Grigore Vieru, poet basarabean şi membru corespondent al Academiei Române (din 1993), s-a născut la 14 februarie 1935 în localitatea Pererita, din ţinutul Hotinului şi a murit, în urma unui stupid accident la 18 ianuarie 2009, la Chişinău.

Grigore Vieru a fost decorat post-mortem cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Mare Cruce.

Să ne reamintim cîteva cuvinte ale sale:

,,Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul”

,,Dreptatea istorică va blestema poeţii şi compozitorii care vor îndrăzni să ridice mâna asupra Imnului Naţional Deşteaptă-te, române, cocoţându-se ei în locul strălucirii şi necesităţii lui istorice”.

,,Ştiu: cândva, la miez de noapte,/ Ori la răsărit de Soare,/ Stinge-mi-s-or ochii mie/ Tot deasupra cărţii Sale”. Versuri din Poemul Legământ dedicat lui Mihai Eminescu, care a fost publicat în Revista Nistru, 1964).

Mai tîrziu, după 45 de ani, în noaptea de 15 spre 16 ianuarie 2009, când se întorcea de la o ceremonie de omagiere a poetului Mihai Eminescu a avut loc accidentul care i-a croit drum în lumea cealalaltă. Lumea şi-a amintit, atunci, de aceste versuri.

Opera:
•1957 – Alarma (versuri pentru copii)
•1958 – Muzicuţe (versuri pentru copii)
•1961 – Făt-Frumos curcubeul şi Bună ziua, fulgilor! la editura „Cartea Moldovenească”
•1963 – Mulţumim pentru pace (versuri) şi Făguraşi (versuri, povestiri şi cântece).
•1964 – Revista „Nistru” publică poemul Legământ, dedicat poetului nepereche Mihai Eminescu.
•1965 – Versuri pentru cititorii de toate vârstele, prefaţat de Ion Druţă pentru care i se acordă Premiul Republican al Comsomolului în domeniul literaturii pentru copii şi tineret (1967).
•1967 – Poezii de seama voastră (editura „Lumina”)
•1967 – Bărbaţii Moldovei cu o dedicaţie pentru „naţionalistul” Nicolae Testimiţeanu (revista „Nistru”). Întregul tiraj este oprit, dedicaţia scoasă.
•1969 – Duminica cuvintelor, la editura „Lumina” cu ilustraţii de Igor Vieru, o carte mult îndrăgită de preşcolari, care a devenit prezentă în orice grădiniţă de copii.
•1970 – Abecedarul (editura „Lumina”) — în colaborare cu Spiridon Vangheli şi pictorul Igor Vieru)
•1970 – Trei iezi
•1974 – Aproape (versuri lirice, cu ilustraţii color de Isai Cârmu)
•1975 – Mama (editura „Lumina” — carte pentru cei mici, ilustrată de Igor Vieru)
•1976 – Un verde ne vede! (editura „Lumina” — volum pentru care poetului i se decernează Premiul de Stat al Republicii Moldova (1978).
•1991 – Metafore albastre (editura „Narodna cultura”, Sofia — în colecţia Globus poetic, traducere în limba bulgară de Ognean Stamboliev.

Literatură adiţională:
•Tudor Ţopa, Condamnaţi la zbucium, Chişinău. Ed. Universul. 2003.
•Petru Soltan (colectiv), Calendar Naţional.
•Tudor Ţopa, Voievozii inspiraţiei, Chişinău. 2007. p. 256–262.
•Grigore Vieru, Taina care ma apara, Iasi, Ed. Princeps Edit. 2008.

Ionuţ Caragea este un scriitor român şi promotor cultural din Diaspora, autor de poezie, aforisme şi nuvele de ficţiune. Locuieşte în Montréal, Canada, din 2003. A publicat 14 cărţi în perioada 2006-2010, este membru în Uniunea Scriitorilor din România, filiala Iaşi, şi fondator, împreună cu poetul Adrian Erbiceanu, al Asociaţiei Scriitorilor Români din Quebéc (www.aslrq.ro).

Pe situl personal al autorului (www.ionutcaragea.ro), puteţi accesa întreaga sa operă, pusă gratuit la dispoziţia cititorilor.

În vederea apropiatelor sărbători dedicate femeii şi tuturor îndrăgostiţilor, cei care doresc să intre în posesia acestei cărţi pot să o comande prin e-mail (editura_fides@yahoo.fr) de la Editura FIDES.

Cartea este disponibilă şi în librăriile din Iaşi şi va fi şi pe siteul librarie.net foarte curând.

Siteul pe care se poate citi cartea:

http://www.ionutcaragea.ro/poezii_files/Opere%20complete_files/dragoste.htm

Vedetă a saloanelor mondene din Paris la începutul secolului al XX-lea, Anna de Noailles s-a născut în familia Brâncoveanu, dintr-o mamă grecoaică, Raluca Musuruş, şi un tată român, un prinţ Brâncoveanu, Grigore Brâncoveanu.

Mama ei, fiica lui Musuruş-paşa, ambasador al Turciei la Londra, în anii 1850 şi a Anei Vogoride, a fost o cunoscută muziciană, idolul compozitorului polonez Paderewski.

Ana Brâncoveanu s-a căsătorit cu Mathieu de Noailles în anul 1897. După circa un secol Anna de Noailles este mai celebră pentru rolul ei de femeie de societate şi aristocrată, de prietenă a unor literaţi celebri, decât pentru poemele sale de influenţă Parnasiană.

Debutul său poetic s-a produs în 1899, iar la scurt timp a publicat un volum antologic, în 1901, “Le Cœur innombrable” care a avut un succes remarcabil. A fost aleasă imediat membră a prestigioasei Académie Royale Belge de Langue et de Littérature Françaises şi apoi a exclusivistei Academii Franceze care i-a acordat marele premiu pentru literatură. A fost prima femeie comandor al Legiunii de Onoare. Noailles era vara prinţilor Bibesco şi se înrudea cu toţi aristocraţii care au avut reşedinţa la Paris.

Corespondenţa sa inedită cu Maurice Barrès a fost publicată în 1986. A fost admirată de Jean Cocteau şi i-a fost prezentată lui Pierre Loti, un alt mare scriitor francez şi prieten personal al reginei Maria şi al României.

Salonul Anei de Noailles, de pe Avenue Hoche a atras ca un magnet pe unii din cei mai mari scriitori francezi ai Parisului secolului XX: Pierre Loti, Francis Jammes, Andre Gide, Gabriela Mistral, Colette, Paul Valéry, Jean Cocteau, Francois Mauriac, fraţii Daudet, Robert de Montesquiou, Paul Hervieu, Paul Claudel, Max Jacob.

După primul Război Mondial societatea şi gusturile literare se modifică şi Anna de Noailles se trezeşte că scena literară este ocupată de Dadaism şi Tristan Tzara şi de avangarda suprarealistă a lui Andre Breton. Ea nu are însă organul necesar ca să-i înţeleagă.

Deşi era prietena personală a lui Colette, Anna de Noailles rămîne o reprezentatntă a ceea ce criticii francezi numesc la Belle Époque literară. Opera ei a fost comparată cu cea a unor Swinburne şi d’Annunzio, iar textele ei au fost considerate ca fiind “Dionysiac–ecstatice, senzuale, erotice, jucăuşe, cîteodată violente şi mereu marcate de un tragic curent subteran”. Se spune că Joseph Reinach i-ar fi spus: Madam, în Franţa sunt numai trei miracole – Jeanne d’Arc, râul Marne şi dumneavostr.

Nicolae Iorga o considera “cel mai mare poet francez, care era dinspre partea tatălui o Româncă” şi vorbea de faptul că şi-a câştigat “un loc unic”, în “literatura franceză, în a lumii întregi”. Anna de Noailles a fost modelul personajului Marcel Proust al contesei Gaspard de Reveillon din romanul “Jean Santeuil”, şi s-a considerat pe sine însăşi cea mai mare poetă franceză şi regină literară neîncoronată a Franţei.

La slujba sa de înmormântare ţinută la Biserica ortodoxă din Paris au participat cei mai importanţi politicieni şi literaţi ai epocii sale. “Istoria literaturii române de la origini până în prezent” a lui G. Călinescu o descrie doar ca fiind “lipsită de loialitate faţă de rădăcinile sale româneşti” . Pe măsură ce poeta Ana de Noailles revine în atenţia culturii franceze ea va fi probabil redescoperită şi în ţara natală.

Bibliografie selectivă
~Noailles, de, Anna, “Le Coeur innombrable”, Paris, Calmann-Lévy, 1901.(Inima fără nume)
~Noailles, de, Anna, “L’Ombre des jours”, Paris: Calmann-Lévy, 1902.(Umbra zilelor)
~Noailles, de, Anna, Les Éblouissements. Paris: Calmann-Lévy, 1907.
~Noailles, de, Anna, Les Vivants et les Morts. Paris: Fayard, 1913.(Vii şi morţii)
~Noailles, de, Anna, Les Forces éternelles. Paris: Fayard, 1920. (Forţele eterne)
~Noailles, de, Anna, Poème de l’amour. Paris: Arthème Fayard & Cie., 1924.(Poeme de amor)
~Noailles, de, Anna, L’Honneur de souffrir. Paris: Bernard Grasset, 1927. (Onoarea suferinţei)
~Noailles, de, Anna, “Exactitudes”, Paris: Bernard Grasset, 1930. (Exactităţi)
~Noailles, de, Anna, “Derniers Vers et Poèmes d’enfance”, Paris: Bernard Grasset, 1934.(Ultimele versuri şi poeme din copilărie)

Sursa:Wikipedia, enciclopedia liberă
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ana,_contesa_de_Noailles#Biografie

Redăm mai jos din cuvântul directorului acestei publicații și, în același timp, fondatorul ei:

Acum la început de drum

… am sa spun, ca de foarte mult timp ma bate gândul de a iniţia şi organiza apariţia unei publicaţii, în aceste locuri unde a copilarit şi crescut Eminescu.

Greu a fost sa-i dau şi un titlu!
În cele din urma, am considerat ca cel mai potrivit este: ,,Porni Luceafarul”. Altfel, cred, ca nici nu se putea!

Recunosc, aici, am primit sprijin şi chiar un contract de franciza.

Revista ,,Porni Luceafarul” apare ca o necesitate pentru a completa un gol în acest spaţiu plin de adânci semnificaţii, pentru a fructifica moştenirea valorilor culturale şi spirituale ale existenţei din localitaţile comunei Mihai Eminescu.

Demersul nostru este determinat de respectul fața de stramoşii noştri care au trait şi trudit pe aceste locuri, faţă de cei care, astăzi, împreuna trăim şi muncim aici. Spus mai direct, aşa cum am vazut că se poartă şi prin alte localităţi ale judeţului, ne propunem să vorbim, în paginile revistei, despre fiii satelor comunei Mihai Eminescu, cum au trait, cum au muncit, cum au crezut în viaţa, au creat şi au ridicat pe culmi aceste ţinuturi.

Cinstirea şi păstrarea memoriei pentru faptele şi contribuţia lor în cadrul acestor comunităţii este obiectivul major al acestei publicaţii.

Şi cum, Mihai Eminescu este fiu al acestei comune, care cu onoare îi poarta numele, considerăm că Geniul său trebuie să ocupe locul central în spaţiile revistei ,,Porni Luceafarul”. Pentru aceasta, vom insista pentru a reflecta adevărul despre viaţa şi opera Sa, îl vom cinsti cum se cuvine şi vom combate orice tendinţa de denigrare, care a început sa fie o modă, un curent…

În acelaşi timp, ne vom ocupa pentru a reflecta viaţa, opera şi personalitatea și altor fii ai comunei cum ar fi: I.D. Marin, Horaţiu Ioan Laşcu și alţii.

În concluzie, cu „Porni Luceafarul” dorim să dăm sens vieţii satelor comunei Mihai Eminescu, să ne apropiem şi să înţelegem oamenii acestor locuri, să-i conştientizăm ce înaintaşi de seamă au avut, pentru a-i respecta şi primi cu ospeţie pe cei ce trec pe aici şi a le arăta că suntem demni de fiii acestor locuri.

Demersul nostru, crezul acestei publicaţii, se va înfăptui trimestrial prin nu mai puţin de 39 de pagini…. .

39, un număr ce poate fi asociat cu viaţa unui OM, a unui GENIU. O viaţă pe care EL a început prin a iubi-o, dar atât de mult, încât a sfârşit prin zbucium şi calvar!

Dumnezeu să ne ajute!
Niculai Maluş
http://www.luceafarul.info
mail:redactia@luceafarul.info