Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.9 (141), Septembrie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Maria Tacu, scriitoare, tot de la Burdusaci-Zeletin, Bacău

Primit pentru publicare: 10 Sept. 2020
Autor: Ion N. OPREA, Iași     
Publicat: 10 Sept.  2020
© Ion N. Oprea, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Maria Tacu, scriitoare, tot de la Burdusaci-Zeletin, Bacău
Dintre oamenii buni și luminoși

              Despre ea mi-a vorbit doamna Elena Petriman, origială din Burdusaci, autoarea recentului volum Sofia, Editura Vsiliana-98, 2020, alteia mai vechi, Întâlnirea din tren, Editura Sfera Bârlad, ambele consiliate de acad.C.D. Zeletin, deloc din aceași localitate, Maria Tacu, născută la 15 februarie 1949,generația actualei autoare, fără a ști prea mult despre ea și operă, doar că a fost poetă și scriitoare.

             M-am informat și iată ce am aflat, Wichipedia fiindu-mi, ca de obicei, sursa principală de documentare.Maria Tacu, cu ultimul domiciliu în București, a fost absolventă a Universității Alexandru Ioan Cuza, Facultatea de Litere, Iași,  a debutat în 1987 în revista Astra, iar editorial în 1993 cu volumul de poezie intitulat „Ierarhia luminii”, Editura Danart, pentru care a primit Premiul pentru debut al Asociației Scriitorilor din Iași, cu detalii despre autor pe site-ul Editurii Cartea Românească.

                A scris apoi proză, a publicat în 2000 romanul „Mătușa mea, Anestina”, Editura Cartea Românească, temele predilecte ale cărții fiind de mare actualitate, -iubirea,singurătatea, moartea, feminitatea, – subiecte care se vor prelungi și în creațiile umătoare, cu referințe Iulia Dondorici, proză, Maria Tacu, „Mătușa mea. Anestina” în Observatorul cultural nr. 38, noiembrie 2000.În anul 2005, a publicat romanul „Vorba de ieri”, tot la Editura Cartea Românească, cu referiri la ce este ispita și puterea în cotidian, iar în anul 2008 romanul cu titlul Femei sub un copac roșu, Editura Polirom, carte care, spune critica de întâmpinare, reia problema raportului dintre  dragoste, artă și moarte, ca în 2011, post-mortem, să-i apară Vlad și Katharina la Editura Tracus Arte.

             De reținut, a  publicat și sub numele de Maria Constantinescu.

             Tot critica la care m-am referit păstrează  pentru cititori și specialiști crezul „Nu există nici un cuvânt care să nu fie legat de o manieră subconștientă desigur de Maria Tacu în tot ce a scris. În cele trei cărți de proză – editate în timpul vieții ei – și în cartea de poezie cu care debutează, întâlnim tot ce e mai important în viata unui om, copilăria, iubirea, creația, moartea. Dacă Matușa mea Anestina și Vorba de Ieri evidențiază personaje feminine, caractere puternice ce ascund în spatele unei forțe aproape masculine o sensibiltate adesea sfâșietoare, Femei sub un copac roșu este, în ciuda titlului, cartea unui bărbat, un personaj care își pierde cu fiecare pagină tot mai mult din umanitate și devine tragic prin renunțarea la orice valoare morală. Putem spune că toate cărțile Mariei Tacu dezbat valoarea morală a celor care i-au devenit personaje și astfel au căpătat un destin veșnic. Valoarea operei Mariei Tacu, ca a oricărui scriitor, va fi stabilită de posteritate, dar, ce e mai important, sunt mărturia unei vieți conduse de o conștiință de un înalt nivel moral și artistic”.

         Iată în concret referințele critice de specialitate de la care trebuie să pornim când îi vom citi opera Mariei Tacu: „Este remarcabil modul în care realizează autoarea amestecul diferitelor genuri și specii literare în interiorul aceluiași text (romanul propriu-zis) (Mătușa mea, Anestina, sn.): nu numai jurnalul intim figurează alături de scrisori imaginare sau tăieturi din ziar, de povestiri create de personaje, ca și fragmente ale unor autori cunoscuți, dar și poezie alături de proză (de altfel, autoarea a debutat ca poetă). Mai mult, în text se interpun cu naturalețe versuri ale unor cunoscute cântece jazz sau fragmente de poezii folclorice.”— Iulia Dondorici, 2000.

           „Povestea finală a cărții explică intențiile autoarei. Romanul conține amestecul planurilor narative, o mișcare generală de regresie care face posibil actul creației. Motto-ul cărții anunță discret acest lucru: …odată ce începeți să știți, este bine să vă întoarceți la inocența de la început. (Malcolm Lowry) Și nu este vorba despre o rețetă de scriitură, ci și despre un scenariu la începutul fiecărei idile.”— Costi Rogozanu, 2000.

            „Deși scris cu ardoare, Femei sub un copac roșu rămâne, per ansamblu, o poveste mai învăluită în sonorități baladești, despre ce-și fac unii altora bărbații și femeile, psihic, fizic și metafizic. Cam atât.”— Adriana Stan, 2008.

         „Substratul este aici (în romanul Femei sub un copac roșu, sn.), aș zice, unul inițiatic, în vreme ce primplanul e ocupat de existențial… romanul tratează tema…eternului mascul…odată cu romanul ei, vom putea vorbi pe șleau despre „eternul masculin.””— Dan Perșa…

            „Am mai citit recent Femei sub un copac roșu, al doilea roman al Mariei Tacu, altă surpriză pentru mine – personajele ei există, trăiesc întâmplări care compun o poveste verosimilă, interesantă și emoționantă, cu o intrigă aferentă aptă să întrețină tensiunea dramatică, ceea ce nu-i puțin lucru într-o literatură ca a noastră.”— Radu Aldulescu, 2008.

        Membră a Uniunii Scriitorilor din România am găsit-o prezentată cititorilor în termenii:

       Maria Tacu, (n. 15 februarie 1949, în Burdusaci, Bacău),  o scriitoare contemporană,  scrie poezie şi proză.

Este absolventă a Universităţii Al.I. Cuza din Iaşi, Facultatea de Litere. A publicat şi sub numele de Maria Constantines. Debutează în revista Astra (1987) iar, editorial, cu volumul de poezie Ierarhia luminii (Premiul pentru debut al Asociaţiei Scriitorilor din iaşi), în 1993. Scrie apoi proză, publică romanul Mătuşa mea, Anestina în anul 2000. Temele predilecte ale acestei cărţi -iubirea, singurătatea, moartea, feminitatea- se vor găsi şi în romanele următoare. În anul 2005, publică romanul Vorba de ieri, roman despre ispită şi putere. În anul 2008, romanul Femei sub un copac roşu, carte care reia problema raportului dintre dragoste-artă-moarte.

 Opera:

-Ierarhia luminii (1993, editura Danart);
-Mătuşa mea, Anestina (2000, ed Cartea Românească);
-Vorba de ieriI (2005, editura Cartea Românească);
-Femei sub un copac roşu (2008, editura Cartea Românească).

…Ne e greu să credem că Maria nu mai este. A murit la 18 iunie 2010, când avea doar 61 de ani.
…Un om deosebit…o persoană minunată…o scriitoare talentată…o colegă bună…o prietenă specială…un om bun…
A fost mereu îndrăgită și apreciată …ne va lipsi…ne e dor de ea.

Din păcate- se pare că oamenii deosebiți- dispar dintre noi- din ce în ce mai mulți…din ce în ce mai des…de parcă ,,forțele Binelui” – pe Pământ- își pierd puterea pe zi ce trece…

…Oamenii buni și luminoși…culți…talentați…educați…generoși…se ,,retrag”…întristați și ,,nimiciți” de o lume din ce în ce mai ,,sălbatică”…

Maria va fi mereu în gândurile și amintirile noastre- dintr-o perioadă mai luminoasă  trăită…cândva!