Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    „Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de tranziție și bejenie”

    „Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de tranziție și bejenie”, conferință, susținută de o călugăriță cu studii la Sorbona, care în mânăstire face cercetări economice

     

              Am interceptat  și am ascultat solo o conferință cu tema „Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de tranziție și bejenie”, susținută de o călugăriță, Raluca Prelipceanu, născută în 1982 în București, cu master și doctor în științe economice dobândite la Sorbona, cu tema arătată, bazată pe studii suplimentare făcute pe teren, vreme de mai mulți ani și în țări europene, în SUA și Canada, la absolvirea lor, Instituții și personalități de resort  i-au propus să lucreze la Banca Mondială ca înalt funcționar în domeniul economic, la Bruxelles,  bine retribuită.

    Cu gândul la propria-i țară, la reconstrucția ei și prin aportul său,  cea solicitată, a refuzat. Când a revenit în România  dezamăgirea i-a fost totală, întrucât, fie din indolența ofertanților, fie că  la nivelul ei de instrucție, nu s-a găsit un post în care să fie angajată ca să-și poată dovedi utilitatea și să-și câștige cinstit și demn o pâine.  Ce  a fost nevoită să facă tânăra, cu studii absolvite ?,  a intrat în monahism, la o mănăstire din apropierea orașului Câmpeni, pentru a putea să-și continue cercetările economice. 

    Scandaloasa situație se „potrivește” perfect României, țară condusă, în ultimii 30 de ani, numai de incompetenți. În conferința amintită, Raluca Prelipceanu, acum călugăriță,  a punctat aspecte extrem de grave despre fenomenul emigrației din România și anume  – țara noastră este pe locul 2 în lume (după Siria) ca număr de populație care emigrează, 9 români pe oră, 17% din populația activă a țării, 1/5 din întreaga populație;
    – am pierdut 40.000 de medici (2007-2017), 84.000 tineri (2016) sub 36 de ani, din care 19% cu studii superioare (61% femei);- suntem sursă de forță de muncă calificată pentru Austria, Ungaria, Franța, Germania și supercalificată pentru SUA și Canada.

    Consecințele, mai ales pe termen mediu și lung sunt înfiorătoare: – 5-6 milioane de români sunt permanent sau temporar în străinătate ca emigrați; – pierdem o mare parte din tinerii care s-au calificat aici, pe cheltuiala statului român;
    – a crescut vârsta la care femeile procrează (de la 18 ani în 1980 la 30 de ani în 2017);
    – copiii rămași în țară abandonează școala, devin analfabeți, nu primesc educație morală părintească, motive pentru care vor deveni o mare problemă peste 5-10 ani; – diaspora românească nu este coagulată, nu are putere, nu promovează interesele României, nu susține interesul național; – are loc deconstrucția identității umane, declasarea ei (cei plecați la muncă, chiar dacă au studii superioare, acceptă munci degradante); – se schimbă mentalitatea celor plecați, acceptând după un timp principiile morale ale țării unde lucrează (homosexualitatea, neasumarea întemeierii unei familii, bigamia etc); – emigranții români nu investesc în România resursele lor financiare. Chiar dacă își construiesc aici case, cimentul este francez, cărămida poloneză, instalația electrică olandeză, cea sanitară germană, aparatura neromânească, deci totul se reîntoarce în aceste țări;- 20% dintre cei plecați nu se vor mai întoarce niciodată în România, fiind pierduți definitiv; 23% au cerut cetățenie străină (Ungaria, Italia, Spania, Franța, Canada, SUA); – dezvoltarea noastră economică este doar din: industria auto, informatică și consum; – 40% din suprafața arabilă a țării este cumpărată de străini; – marile magazine cu produse agro-alimentare, distrug agricultura românească (sectorul legumicol, pomicol, creșterea animalelor) care a devenit una de subzistență; – principalele resurse strategice sunt în mâna străinilor.

    Înfiorător de adevărat, sumbru ca perspectivă. De ce am ajuns aici? – incompetența clasei politice care conduce țara de aproape 30 de ani; – lipsa unor programe și strategii naționale de dezvoltare economică pe termen mediu și lung;
    – nepotismul infiltrat în toate structurile, care crează imobilism și rezistență la transformare; – supraîncărcarea schemelor și posturilor salariale la stat, care duc la cheltuieli uriașe; – birocrația, mita, recompensarea politică cu posturi de răspundere, după alegeri; – distrugerea sentimentului patriotic, religios, dezunirea, trădarea, lașitatea, fac ca noi singuri să ,,închinăm” țara celui care plătește mai mult.

    În scurt timp nu vom mai avea, chiar dacă am dori, cu cine să mai îndreptăm lucrurile. Țara va putea fi împărțită, fără nicio rezistență, vecinilor. 

    Ion N. Oprea, Iași,4 mai 2022.



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5