Primit pentru publicare: 28 iul.2015
Autor: prf.dr.Dan PRODAN, redactor la Rev. Luceafărul (Bt)
Publicat: 30 iul.2015

Dicţionarul Lazarovici, ediţia a II-a, Botoşani, 2015

Am recenzat ediţia I a contribuţiei d-nei Silvia Lazarovici, Scriitori şi publicişti botoşăneni. Dicţionar biobibliografic [1817 – 2013], Editura Agata, Botoşani, mai 2013, 503 p. (coperţi mov), în iunie 2013, în paginile revistei Luceafărul din Botoşani. La sfârşitul prezentării de carte, îmi exprimam convingerea că, la viitoarea ediţie, a II-a, pe care eu o prognozam „peste 5 ani”, să fie augmentate aspectele pozitive ale monografiei, iar cele perfectibile să fie rezolvate. Dar am avut plăcuta surpriză să constat că, la începutul anului 2015, a apărut deja ediţia a II-a, şi prin efortul deosebit, financiar şi tehnic, al d-lui Ion Istrate, directorul Editurii Agata din Botoşani.

Fişa de bibliotecă a cărţii este: Silvia Lazarovici, Scriitori şi publicişti botoşăneni. Dicţionar biobibliografic [1817 – 2014], Ed.[iţia] a 2-a, rev.[izuită] şi ad.[ăugită], Editura Agata, Botoşani, 2015, 551 p. (coperţi maro). Monografia cuprinde: un [Argument], Dicţionarul Lazarovici, scris de prof. Georgică Manole, scriitor botoşănean şi redactorul – şef al revistei Luceafărul din Botoşani (pp. 5 – 6), o [Prefaţă], (Silvia Lazarovici – „Scriitori şi publicişti botoşăneni. Dicţionar biobibliografic”, un ancoraj al memoriei literare botoşănene), semnată de Ion Istrate (pp. 7 – 9), preluată identic din ediţia I, 2013, o [Justificare], (Moda şi „modelul” dicţionarelor de scriitori), de prof. univ. d-r Ioan Constantinescu, de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Facultatea de Litere, punct de vedere preluat ad-litteram din prima contribuţie tematică a autoarei, Dicţionarul scriitorilor botoşăneni contemporani [1945 – 2000], Editura Geea, Botoşani, pp. 11 – 13,  Dicţionar biobibliografic propriu-zis al autorilor (pp. 15 – 538), Reviste culturale botoşănene din perioada actuală (pp. 539 – 545), Cuprins (pp. 547 – 551).

Georgică Manole, în argumentul său, recunoscând de la început că „limetele ediţiei din 2013 sunt inerente”, a enumerat ulterior plusurile ediţiei secunde a monografiei Silviei Lazarovici: îmbogăţirea cu 12 a numărului autorilor prezentaţi; punerea la îndemâna celor interesaţi de fenomenul literar – publicistic botoşănean a unui instrument de informare şi de lucru actualizat, elaborat cu obiectivitate, acribie, minuţie, răbdare şi echilibru; caracterul unitar al conceperii, elaborării şi prezentării materialului tematic informativ. Astfel, „Ediţia aceasta, 2014, a dicţionarului Scriitori şi publicişti botoşăneni reprezintă cea mai completă tratare biobibliografică a scriitorilor botoşăneni din toate timpurile. Silvia Lazarovici aduce această sursă primară de documentare, dicţionarul său, garantând seriozitatea demersului, pentru că ea însăşi este un om serios, corect şi cinstit al culturii botoşănene. Această lucrare va rămâne sub denumirea de … DICŢIONARUL  LAZAROVICI” – (p. 6), a concluzionat Georgică Manole. Vorbind parcă în numele autoarei, argumentatorul hăneştean a precizat că „Autoarea face loc în dicţionar oricărui autor care a publicat cel puţin o carte de literatură, indiferent de gen, sau a publicat articole în revistele locale şi naţionale. Şi e bine, pentru că dimensiunile operei n-ar trebui să fie o barieră” – (pp. 5 – 6). Ad memoriam!

Curioasă este introducerea, la începutul ediţiei a II-a, 2015, a Justificării (Moda şi „modelul” dicţionarelor de scriitori) prof. univ. d-r Ioan Constantinescu, care a conturat caracteristicile Dicţionarului scriitorilor botoşăneni contemporani [1945 – 2000], Editura Geea, Botoşani, al d-nei Silvia Lazarovici. Analizând lucrarea amintită, ale cărei concepţie şi informaţii, actualizate, se regăsesc masiv în ediţia a II-a a Dicţionarul biobibliografic prezentat în aceste rânduri, universitarul ieşean a precizat: 1. Autoarea nu şi-a propus şi nu a valorizat creaţiile literare ale autorilor introduşi în lexiconul regional botoşănean, 2. Nu oricine introdus într-un dicţionar tematic este cineva în literatură; 3. Dicţionarul oferă informaţii „de cantitate” şi de exactitate profesională lexicografică, fără referiri la „calitatea” actului, (eventual a) ecoului şi perenităţii creatoare (p. 12). „Dicţionarul acesta, a precizat Ioan Constantinescu, se constituie ca un fel de repertoriu, pe cât posibil, al tuturor celor care au ţinut ca autori (în zona Botoşanilor) un creion în mână; el se vrea o „oglindă” impasibilă la valoare. (…) Câteva dintre articole par totuşi prea încărcate prin înşiruirea a fel de fel de recenzii (cele mai multe din publicaţii obscure) – mare parte din ele – fără valoare şi despre cărţi pe măsură. Neajunsul unor asemenea componente ale întregului este că se supradimensionează „statura” câte unui scriitor … fără statură” – p. 13. Evident, nu toate aspectele sunt criticabile. „Dicţionarul doamnei Lazarovici, a apreciat universitarul ieşean, va fi foarte util pentru botoşăneni (şi nu numai); el va fi, însă, în acelaşi timp, necesar şi întregului literaturii contemporane: ca o componentă, o treaptă a sintezelor în domeniu ce vor veni, sinteze care nu se vor putea dispensa de asemenea lucrări parţiale bine făcute” – p. 13.

Structura tematică a monografiei, ediţia a II-a, este identică cu cea a ediţiei I, din 2013. Diferenţele, în plus, apar doar la „cantitate”. Astfel, Dicţionarul biobibliografic propriu-zis al autorilor cuprinde fişele / medalioanele / firidele a 282 de literaţi (+ 12!) din ultimele două secole, care au avut legătură cu zona Botoşani: 1. născuţi, crescuţi, educaţi şi cu activităţi diverse la Botoşani / Dorohoi / Săveni / Darabani şi / sau în regiunile învecinate („localnicii” sau „autohtonii”); 2. născuţi, crescuţi, educaţi în zonă, apoi cu activităţi desfăşurate în alte regiuni ale României sau în alte ţări ale continentului / lumii („emigranţii”); 3. născuţi, crescuţi, educaţi în alte regiuni ale ţării şi veniţi în zona Botoşani să desfăşoare diferite categorii de activităţi, o anumită perioadă sau toată viaţa („imigranţii”). Aplicând în continuare, pentru o statistică relativă, criteriile sociologice enumerate şi definite sumar anterior, 78 de scriitori sunt „localnici” sau „autohtoni” (27, 6 %), 145 de literaţi sunt „emigranţi” (51, 5 %) iar 59 de autori sunt „imigranţi” (20, 9 %).

Continuând, 223 scriitori şi publicişti (79 %, adică 4 din 5 autori) s-au născut în zona Botoşani, activând ulterior pa plaiurile natale sau în alte regiuni ale României, în alte ţări ale Europei sau ale lumii. Mai pot adăuga şi alte elemente de statistică: verificând cuprinsul, am constatat că la litera A au fost incluşi 15 autori (+ 1, Amarie Luminiţa), la B: 27 (+ 1, Butnaru Elena), la C: 34, la D: 13, la E: 3 (+ 1, Epure Teodor), la F: 5 (+ 1, Fotea Corneliu), la G: 11, la H: 8, la I: 16 (+ 1, Ilişoi Viorel), la J: 3, la L: 15 (+ 2, Lazăr Traian D., Livanu Corneliu), la M: 28, la N: 4, la O: 5 (+ 1, Olaru Cervatiuc Andreea), la P: 24 (+ 1, Păduraru Pavel), la R: 10 (+ 1, Răileanu Cornelia), la S: 17, la Ş: 3 (+ 1, Şardin Vladimir), la T: 8, la Ţ: 2, la U: 2, la V: 15, iar la Z: 2 (+ 1, Zub Alexandru) – (pp. 15 – 538).  Dintre cei 282 (+ 12!) de autori incluşi în prezentul  Dicţionar biobibliografic, 231 au fost / sunt bărbaţi (82 %), iar 51  au fost / sunt femei  (18 %) – (un raport rotunjit de 4 : 1).

Fişa / medalionul / firida de prezentare a fiecărui autor inclus în Dicţionarul  biobibliografic are următoarea structură de expunere: 1. Fotografie, repere biografice, profesionale, volume colective / antologii în care au fost incluse creaţiile autorului; 2. Opera autorului: publicaţii: articole, studii, cărţi; 3. Referinţe bibliografice, în: periodice de specialitate, volume colective / antologii, lucrări de critică şi istorie literară, sinteze / monografii de istorie şi critică literară, dicţionare, enciclopedii, culegeri tematice etc. Întinderea tipografică şi consistenţa informaţională a unei fişe de prezentare depind de mulţi factori: informaţiile pe care le deţine autoarea despre respectivul scriitor / publicist; profilul, cantitatea şi calitatea operei acestuia; intensitatea influenţei operei literatului în epocă / domeniul creativ respectiv; raportul dintre contribuţiile publicate / manuscrisele „de sertar”; referinţe bibliografice existente etc. De exemplu, Fişa Mihai Eminescu are  26 de pagini (pp. 180 – 206); Fişa Nicolae Iorga – 13 pagini (pp. 274 – 287). La polul opus, fişele „modeste” au jumătate / trei sferturi de pagină… Doar câteva nume: Amarie Luminiţa,  Butnaru Elena, Botez Alexandru Adrian, Cosmeci Ioan, Dvoracek Almast – Ioan, Florescu Florentin, Ionescu Doru, Jantea Valentin, Juster Mariana, Macovei Mihai M., Păduraru Pavel, Prodan Gheorghe, Răileanu Corneliu, Şardin Vladimir, Vartic Elisabeta, Vasilescu Cezar … Un element pozitiv al ediţiei a II-a este precizarea numelui adevărat, real,  de „certificat / act de naştere”, care se găseşte în spatele unui pseudonim / nume literar al unui autor, acolo unde a fost cazul. Dar această menţiune nu s-a aplicat în cazul a doi botoşăneni universali: Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici!) şi Nicolae Iorga (născut Nicu N. Iorga!).

Capitolul referitor la Reviste culturale botoşănene din perioada actuală (pp. 539 – 545) include 12 (+1, Agata Literară) titluri de periodice culturale – literare apărute în zona Botoşani începând cu 1983, cu o prezentare generală a fiecăruia: Absolut Cultural (din 2010); Caietele Teatrului „Eminescu” (serie nouă, din ianuarie 2009); Agata Literară (din 2013), Colloquium (din septembrie 1997); Forum Cultural (din mai 2001); Hyperion (din ianuarie 1983); Intertext (din decembrie 1998); Junimea Moldovei de Nord (serie nouă, din 1999); Jurnalul Literar (din august 2005); Luceafărul (din ianuarie 2009); Studii Eminescologice (din 1999); Ţara de Sus (din 2005). Din unele titluri au apărut doar câteva numere tipărite, altele au o cadenţă editorială impresionantă (Studii Eminescologice, Hyperion, Luceafărul, Forum Cultural).

Dicţionarul  biobibliografic [1817 – 2014], ediţia a II-a, realizat cu răbdare şi acribie de către d-na Silvia Lazarovici este o importantă contribuţie la: istoria literaturii române, poezie şi proză, post 1850; istoria jurnalismului românesc, post 1870; istoria literaturii şi jurnalisticii în zona Botoşani, după 1880; istoria revistelor culturale botoşănene după 1980. Cartea este un dicţionar în mişcare, actualizabil şi completabil periodic, cu ediţii sau fascicole succesive, la intervale mici de timp. Monografia – dicţionar a d-nei Silvia Lazarovici este un exemplu de bună practică, care ar trebui însuşit şi aplicat în fiecare judeţ / zonă, acolo unde nu există deja astfel de contribuţii de istorie locală literaro – ziaristică. Mai pot afirma că Dicţionarul  biobibliografic [1817 – 2014] al zonei Botoşani completează informaţional dicţionarele academice tematice apărute la nivel naţional, în ultimele decenii.

Dar Dicţionarul  biobibliografic [1817 – 2014], ediţia a II-a, al d-nei Silvia Lazarovici este completabil şi pe plan conceptual. De exemplu, cartea nu are un Cuvânt-înainte al autoarei (lipsă pe care am pomenit-o şi la ediţia I şi pe care nu o pot suplini materialele introductive ale prof. Georgică Manole şi prof. univ. Ioan Constantinescu) în care să prezinte: concepţia, obiectivele şi aşteptările care au stat la originea lucrării; criteriile se selecţie / ne-selecţie geografice, istorice, valorice etc. ale autorilor; intenţii / planuri  de viitor  pentru actualizarea şi completarea materialului deja publicat; extinderea orizontului cronologic către a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi primele decenii ale veacului al XIX-lea. De asemenea, cum am precizat şi în recenzia ediţiei I, lipsesc Concluziile / Post-faţa cărţii, în care autoarea să fi adunat câteva observaţii asupra evoluţiei fenomenului literar – jurnalistic din zona Botoşani în ultimele două secole (aspectul calitativ – valoric).

Era foarte necesar şi potrivit, de asemenea, un rezumat într-o limbă de circulaţie internaţională, pentru o mai eficientă difuzare a cărţii peste hotare, inclusiv în rândul Diasporei româneşti de origine botoşăneană, de pe diverse meleaguri străine, care doreşte, în dorul ţării / al judeţului, să ştie ce s-a întâmplat / ce se mai întâmplă pe meleagurile natale în domeniul creaţiei literare – jurnalistice. Pe aceeaşi linie, semnalizez ne-includerea în Dicţionarul  biobibliografic [1817 – 2014], ediţia a II-a, a unor botoşăneni cu un important rol în dezvoltarea literară – culturală a zonei în perioada interbelică. Poate cel mai important exemplu: Eugen D. Neculau de la Ungureni-Botoşani. Şi enumerarea ar putea continua. Poate la ediţia a III-a a cărţii – dicţionar vor fi rezolvate aspectele perfectibile enumerate anterior.

Ştiu bine că Biblioteca Judeţeană „Mihai Eminescu” din Botoşani are schimburi de carte cu diferite instituţii similare din ţară şi de peste hotare. Pe lângă anuarul său de succes, Studii Eminescologice, vol. I – XVII, 1998 – 2015, Biblioteca poate oferi, la schimb, şi cartea / dicţionarul tematic al d-nei Silvia Lazarovici, fosta angajată dar şi actuala colaboratoare a instituţiei.