Revista Luceafărul

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025

ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 - 2144 (formatul tipărit)
Formatul tipărit apare, la Botoşani, în fiecare lună. Citeşte mai mult...

Eşti aici » prima pagină » lnvitaţie la lectură

NINSORI CU PLUMB

Un plumb atârnă-n huma tristă și pustie, Și nori pletoși aruncă iarăși zloată-n zori, Nu-i niciun glas să cânte-n vremea cam târzie, Căci plumbu-i prins viclean în negrele tăceri. În iarnă, sufletul se pierde prin ninsoarea Din trupul netihnit în noaptea sulfuroasă, Și-mbracă-n alb, și gândurile, și puterea Sădinte-n lut sfințit sub un tăiș de coasă. Și ninge iarna...

IATĂ STAU LA UȘĂ ȘI BAT

Nu bat în lemn, ci în locul unde ai învățat să te închizi. Nu forșez, pentru că iubirea nu sparge uși – așteaptă. Stau la hotarul dintre frică și dor, cu mâna ridicată de veacuri. Înăuntru ai zidit zgomot Ca să nu Mă auzi, ai pus zăvoare din vină și rușine. Bat atât cât să nu te sperii, atât cât să nu poți uita. Dacă vei deschide, nu voi întra ca stăpân, ci ca Pâinea...

Ca aerul şi seva, EMINESCU…

Ca aerul şi seva, EMINESCU… Îi aud paşii venind dinspre lumină Şi foşnetul stelelor în părul LUI Când plopii fără soţ îl aşteaptă să vină La fereastra unde dorul s-a aprins în gutui. Coborâd dinspre Carpaţi îI aud uneori Cu fruntea împodobită de gânduri Pe cărări de-argint şi flori De tei presărate rânduri, rânduri. Îi aud glasul venind dinspre trecut Dulce ca mierea...

CANON DE IARNĂ

Iarna geme despuiată iar prin calendare, Tânguind dureri pictate-n versuri din tropare, Și îngână în surdină pe arcușuri sparte, Doruri stinse-n ghețuri albe mirosind a moarte. Iarna toarce în vecernii visuri spulberate Printre mările de gânduri adunate-n șoapte, Și-ntr-un ochi răsfrânt pe ceruri amăgite-n umbră, Cântă în pustiu omătul într-o noapte sumbră. Iar în tresăriri...

ÎN TINE MAICĂ

Nu te-ai înălțat prin cuvânt, ci prin ascultare – mai adâncă decât cerurile și mai grea decât slava. În tine libertatea omului a rostit pentru prima dată un „da” care nu s-a mai retras. Nu l-ai născut doar în trup, ci în firea noastră întreagă, ca Dumnezeu să poată locui fără amestec și fără despărțire. Pântecele Tău a fost hotar dogmatic: Dumnezeu adevărat și Om...

Dor de Eminescu

EMINESCU, CA VEŞNICIA CERULUI Dor de Eminescu Au curs atâtea verbe pe pagini de poveste Cum curge Oltul de veacuri prin Carpaţi Şi dorul si-a cioplit cuvintele pe creste Cum iubirea trece de la părinţi în fraţi. De atâta dor zăpezile cern poeme în brazde Şi cuvintele lui se fac stele pe cer de ape, Paginile, în clipe ancestrale, ne sunt gazde, Şi, pe neştiute vin din veşnicie...

Eminescu

EMINESCU, CA VEŞNICIA CERULUI Eminescu Eminescu, cetatea limbii române cu toate turnurile Carpaţilor modelate de balade în care îşi au adăpost Decebalus per Scorilor, Mircea cel Bătrân, toţi bărbaţii înmuguriţi pe acest pământ. Eminescu planetă luminoasă în jurul căruia gravitează astrele cuvintelor laminate de înţelepciunea poporului scrise pe hrisovul brazdelor cu plugul. Eminescu...

SFINTE MORMINTE

Sfinte morminte, credință vie, Sângele martirilor n-a curs în van, Noi l-auzim și azi curgând sub glie, Ca un mare pârâu subteran! Ați luminat prin jertfe sfinte Pământu-treg, până în temelii, Plină e țara asta de morminte, Cum plin e cerul de sfinți vii! Ascunse-n lut, ca o comoară, Morminte vechi, morminte noi, Martirii întăresc credința-n țară, Și ne ajută când sutem...

Făt frumos din tei

Făt frumos din tei de Mihai Eminescu – Blanca, află că din leagăn Domnul este al tău mire, Căci născută eşti, copilă, Din nevrednică iubire. Mâini în schit la sfânta Ana Vei găsi la cel din stele Mângâierea vieţii tale, Mântuirea feţei mele. – Nu voi, tată, să usuce Al meu suflet tânăr, vesel: Eu iubesc vânatul, jocul; Traiul lumii alţii lese-l. Nu voi părul...

LA CRUCEA TA

Plângând, privesc crucea cu Tine Cum stai umil, tăcut, răbdând; De ce faci asta pentru mine? Un păcătos, cu suflet gol, nătâng. În ochii Tăi citesc iubirea Și-ncep să plâng de dragul lor, Aș vrea să te ating cu mâna Pe sângerândele răni ce te dor. Privind în jurul Tău văd certuri, Mulțimi strigând ce Te batjocoresc, Iar Tu iertare ai cerut la ceruri, Rugându-Te Părintelui...

Pe malul Mării Negre

E-o noapte liniștită pe malul Mării Negre, Pe când văpăi de lună în valurile-i zbat Și-avându-te în brațe, din adâncimi integre, Cu un sărut fierbinte – amorul ți l-am dat. . Și vreau un testimoniu iubirea ne rămână Cu-acest sărut fierbinte ca veșnic testament, Să ardă între stele ca aurul de lună, Să ne-ntețească-n inimi distinsul sentiment. . Pe când sus între stele,...

NOTIFICĂRI

Orașul se trezește cu ochii lipiți de ecrane, ferestrele sunt deschise doar în browser. Cuvintele aleargă mai repede decât pașii noștri, se trimit, se șterg, se întorc sub formă de ecou. În buzunar, timpul vibrează – un mesaj necitit care spune că suntem aici, dar cu gândul puțin mai departe. Ne construim în fragmente: o fotografie, o glumă uitată, un „online” care nu înseamnă că...

MORTĂCIUNI

Am reușit să mor… Înainte de-a vrea voi toți să trăiesc M-am împiedicat de voință, Doream să nu mă împiedic… De viață, cu moartea prin naștere Inima nu mai bate, în bătaia celorlalți A uitat să bată pulsul unicat Respir mult și rar… Ceilalți mă respiră mai greu Masca binevoitorilor e nulă Inspir și respir zilele lor Încă un pas pentru mine Lumea la o șchioapă...

Înmormântarea vieții mele

Ce frumos se dezbracă glasul apei peste cer însetat Și lungimea Universului peste timp se lasă În glas de dor brațele iubirii abia se mai aprind Atuncea mă grăbesc să vin încet, încet Da,mă grăbesc încet la înmormântarea vieții mele Mai aștept să vină și poeziile pe care le-am scris Să vină și ceasul îmbălsămat cu ore nedormite Să vină și umbra clipei mereu însărcinată Și...

PRIETENII

Dintre imaginile terifiante transmise de televiziuni cu refugiaţii ucraineni la graniţa română am reţinut una care m-a oripilat. Dar m-a şi înduioşat. O femeie între două vârste, cu un rucsac imens în spate ducea într-o mână un geamantan, iar cu cealaltă trăgea după ea o fetiţă, care la noi ar fi fost în clasa 0. Din ghiozdanul fetiţei cu zulufii...

Noi aforisme din suita “Dalta care lovește piatra inimii”

Selecție de noi aforisme din suita “Dalta care lovește piatra inimii”, de Ionuț Caragea Sufletul, un portret uitat într-o picătură de sânge simpatic. * Mă privesc în oglindă: mă scot din eprubeta micii trăiri. * Ce rămâne după ce îndepărtezi învelișurile filosofiei? O lacrimă tratată cu dispreț. * Adevărul brutal nu se gătește. Dar nu toți au dantura bună. * Tăcerea...

ALUNECÂND

Îmi lunecă pasul Sub cerul cel greu E-n mânecă asul Ce-l pierd mereu Îmi alunecă fruntea Pe geamul aburit Răscolind doar curtea Ce ieri te-a privit Îmi lunecă ochii Spre zare gonind La fel ca deochii În iubiri surâzând Îmi alunecă mâna De pe scaunul rece Ca o gheață e zâna Ce-n vis se-ncâlcește Îmi lunecă glasul Cerșind în pridvor Ea strigă arcașul Ce aleargă un dor Îmi...

CUVINTELE, LIMBI DE FOC

Cuvintele, limbi de foc, le trimit la cer Să discute cu un zeu bătrân și stingher, Cum dușmanul se strecoară nevăzut Și devine periculos și mai de temut. Dușmanul sub masca păcii înșelătoare, Ne amăgește cu cuvinte atrăgătoare, Folosește căi tot mai întunecate Înșelând sufletele nevinovate. E lumea care ne oferă plăceri, Vederi înguste și idealuri false, Dar nu e scutită...

BLESTEM VERDE

Lăsați-mi trupul dăruit De Dumnezeu înaltul Coroana ce-ați hăcuit Nu se-nchina la altul Ați retezat din brațe Și am ajuns chilug Ca umbra unei ațe Nici moartea n-o ajung Lăsați-mi mâinile întregi De timp îs aplecate Am crengile aproape seci De apele secate Fiți blestemați de soartă Tot neamul vostru strâmb S-aveți liniștea fiartă Iar trupul ca un hârb Să râdă lumea...

Patrula (7)

De vreo două zile cucuiețenii priveau cerul și băteau mătănii. Tuna și fulgera fără încetare. Parcă venea apocalipsa. Sătenii nu mai părăseau stanoaga. Telefoanele nu mai aveau semnal de la primul fulger. Sătenii din Burca Cucuieți trăiau zile de groază. Cei doi muncitori forestieri erau așteptați la poartă. Se făcuse deja seară. Anița...

ÎNCĂ O ZI

Încă o clipă de terorism ne mângâie nepăsarea Ne încurcăm în Dumnezei așteptând ninsoarea Încă ne-ningem între noi… De un albastru închis al urii nevinovate ,,Nu-i nimic, nu-i nimic Încă… mai poate fi un pic Rasismul de după amiază e cam sec Doar mergem înainte, la culcare Oricum națiile dorm în uitare Uităm cel mai des de moarte În primul rând de carte Prima sau ultima,...

În Ajunul Crăciunului, răsărit-a voinicul

,,Poemul din Ajunul de Crăciun”, publicat: 13 Dec. 2025. Actualizat și republicat ,,În Ajunul Crăciunului, răsărit-a voinicul” : 24 Dec. 2025 În vechea vatră a satului Vorniceni, unde clopotul bisericii răsuna ca o chemare a veșniciei, în casa de sub Altarul sfântului lăcaș, s-a născut Vasile Istrate (n.24 decembrie 1921 – m.7 ianuarie 1994), singurul flăcău între cele...

S-a născut Iisus Hristos

colindătorii merg din casă-n casă vestind că s-a născut Iisus Hristos femeile pun bunătăți pe masă și brazii râd împodobiți frumos colindele se-aud pe orice stradă răsună clinchete de clopoței așteaptă pruncii mai multă zăpadă să poarte săniile după ei au răsărit pe cer mai multe stele și toate cântă cu glasul duios cred că se bucură acum și ele aflând că s-a...

Spectacolul iernii

ninge ca în basme cu mari fulgi de nea ca un semn că iarna ce vine e grea eu aștept Crăciunul la fereastra mea cu un brad alături ce-are-n vârf o stea ninge cu petale de crini albi pe case se aud pe stradă colinde frumoase Moș Crăciun azi vine la toți să ne lase cozonaci și dulciuri… ce bine miroase ninge...

IZVORUL VIEȚII

Cerul și pământul în laude s-au înfrățit Preamărind-o pe cea care s-a învrednicit, A fi Maica lui Hristos ce în lume a venit, Să izbăvească pe cei care au păcătuit. E Sfânta Fecioară de Dumnezeu aleasă Pe Mântuitorul Hristos să-l nască, Care pentru mântuirea noastră s-a întrupat Și-n Iordanul luminii s-a botezat. Sfântă Maică, ești izvorul vieții și al milei Învrednicești-ne...

CĂRĂRI

Peste munți vom fi ape Între ape isteți Din pământuri trape Vânturi și scaieți … Florile orbesc La lumina nopții Crimele se iubesc În palma sorții … Se adună plânsete Rugăciuni fragile Se adună râsete Rumegând pastile … Pe câmpuri de stele Mor dimineți Din ramuri de nuiele Se nasc poeți … Peste munți vom fi șoapte Coapte în...

Balada bradului de Crăciun

Pomul de iarnă uscat Alcătuirea bradului la loc, Muntele iar l-ar fi înălţat Dacă amintirea n-ar fi ars în foc. . Imaginea lui adună bucurii Lumânările ard,sunt prea sus, Ele urcând în răsăritu-i azuriu Aprinzând visuri spre apus. Din brazi coboară dulciuri la copii, Seva lor aduce pădurile în case. Săniile trase de reni stârnesc nostalgii In cioturile pe coline rămase. . Şi...

Poemul din Ajunul de Crăciun

În vechea vatră a satului Vorniceni, unde clopotul bisericii răsuna ca o chemare a veșniciei, în casa de sub Altarul sfântului lăcaș, s-a născut Vasile – 24 decembrie 1921, singurul flăcău între cinci surori, mândre ca zorii dimineții. Destinul i-a fost frânt de război, dar îngerii l-au adus acasă, unde lacrimile surorilor și mormintele părinților l-au întâmpinat. A ridicat...

Goi

Goi în societate Lumină găsim Frate cu frate Prin nopți rătăcim Se umple vremea De nevoi silnice Lumea se cerne În capitole biblice Rămânem goi Flămânzi de bine Întinși după foi Cu valori de sine Treizeci de arginți Nu ne mai ajung Pierdem din sfinți Pe drumul cel lung Goi de multe fapte Zilele le împărțim Frate despre frate Nu vrem să știm

Poezii scurte

Cuvinte Albastrul infinit Cuvinte...

Lacrima din sine

Din trudă și curaj se naște coroana ce strălucește, Destinul e cântec etern, iar dorința e flacăra ce nu se stinge. În zorii drumului, norocu-ți surâde ca un soare ascuns în ceață, Îți dăruiește aripi de foc, pentru a străbate prăpăstii fără teamă, Destinul ți-se scrie-n taină, cu litere de aur despre viață, Doina veche-ți cheamă vigoarea în eterna lumină spre vamă. Îngerul...

Poezii aforistice

Morfogeneză Subiectivizare Substanțe lirice ancestrale, Neante , sublimice amprente Vibrații tembrice stelare, Neseszate material Sublimice,...

Poezii scurte, de Petru Ababii

Poezii scurte Petru Ababii. R. Moldova Metafizică Purificare O rază plină de lumină ...

E CA O LUMINĂ DIFUZĂ

În liniștea unei dimineți calde Zilele nu-mi sunt în totalitate albe, Chipul îmi pare tot mai îmbătrânit Zâmbetul de altădată, ofilit. Vârstei mele, ani noi i s-au adăugat, M-am bucurat de parcă ceva am câștigat Dar de fiecare dată am uitat Că din viață acești ani s-au perindat. Sunt zile-n care memoria se oprește, Stă la marginea drumului și se odihnește Căci timpul trage...

Abandonul

Ne-am părăsit pe noi, Amestecând mulțimea, Înmulțind soiul din soi, Rezumând goliciunea. Geloși iar pe Dumnezeu În foamea de cunoaștere, Ne-am spurcat mereu, Disipând o renaștere. Ne-am împins infinitul Spre o cruce de drum, Slăvind nemărginitul Cu carne crudă de tun. O sete de egalitate Deasupra neroziei, Ascunși în dreptate De mărul discordiei. Ne-am părăsit pe noi, Înfruptând...

VIS POETIC

Adoarme poetul În liniștea lumii Lăsându-și talentul Ca salbă genunii. A scris din dorință, Din cuvintele gliei Adunând suferință, Trecutul să-l învie. Adoarme și visează Poporul său iubit În țară cum s-așează Pe timp nemărginit. E somnul greu și aspru, De câini la răsărit Ce mușcă un sihastru Și-l lasă schilodit. Visa doi mielușei, Un urs ce îi desparte, O oaste de...

PĂSĂRI PRINSE ÎN SPIN

Într-un vis nevisat de o minte de om, Într-un zbor nezburat, ca o rugă în somn, Într-un cerc de argint, o corolă de flori, Se nășteau doi străini, două raze de sori. Respirau amândoi aer verde în chin, Se iubeau vinovați, păsări prinse în spin, Se stingeau în iubire-agățată-n pustie Într-un timp programat într-o falsă urgie. Rătăcind printre rune-nsemnate în lut, Se iubeau...

ELIBERARE INCERTĂ

Nu-mi rupeți lanțurile, nu mă mai dezlegați De libertatea hățurilor puse pe frați de frați Lăsați-mă de felul vostru, amestecat cu mofturi alterate Să fiu deșteptul acela, prostul ce proiectează șanțuri colorate Lăsați-mă să mor pe viață, s-alerg lumina-n umbra mea Să am căldură, doar din gheață, cântând tăcuta mutelor din stea Lăsați-mă, să pot lăsa un munte de nimic,...

CATRENE, de Ioan VASIU

ne-ntinde viața prea multe capcane visul frumos se tulbură prea des ne face soarta uneori șicane destinul pare-un film neînțeles ooo un mic secret vă spun acum deschis vă rog să nu-l mai spuneți nimănui oriunde-aș fi aievea sau în vis mă urmăresc mereu doi ochi căprui ooo e tot mai tristă toamna și mi-e milă când văd că a ajuns așa umilă se dă învinsă chiar de...

TĂCERI ÎN NIMICURI

Să nu-mi spui nimic, ci taci și ascultă, Căci la orizont ne plânge-n revoltă Și-adună fiorii în trunchi de mesteceni, O ploaie de-aramă prin sită de cetini. . Se pierd în zenituri puhoaie de humă, Dorințe-ascuțite în lume nebună, Și doruri legate în salbele grele Strâng lacrimi închise în zbor cu durere. . Și lutul iar curge și plânge-n timp nou, Pornind ca un tunet cu...

APUS STINGHER

Tăceri mă ning într-un apus stingher Și-ascunsă dorm în leagănul din vis, Mă plâng un dor uitat într-un ungher Și-un înger trist, zălog într-un abis. . O poartă grea tot scârțâie de zor Și-așteaptă tristă corul de cocori, Prea ruginită-n timp, tot strigă după dor Ce-a fost zidit în grota cu comori. . În lutul plâns și descântat de vânt, Cătând hulpav neșterse amintiri, Se-afundă...

SĂGETĂTOARE

Eu m-am născut în joc de zaruri La un sfârșit de alb brumar, Într-ale vieții grele daruri, Zidiri de humă-n avatar. . Într-un noiembrie prea rece, Cu ghețuri sparte și zăpezi, Doar sufletu-mi în humă trece, Ca-ntr-o chemare de aezi. . Cu brume argintii ce-adună Doar tresăriri în zori, spăsite, Deschis-am ochii-n zi cu-arvună, Să ard...

NU MĂ ÎNTREBA

Nu mă-ntreba nimic! Te-am inventat, să-mi cânți Pe-un câmp sălbatic plin de maci, Iar eu să te ascult Pe-un jilț de flori, Sub cupola infinitului cer, Miruit în zborul norilor de-argint. Și scriu despre dorul amăgit în vâltori, Sub ploi de toamnă descântată. Nu mă-ntreba de ce! Doar tu îmi ești o corabie ancorată În portul vieții răstignite Prin labirintul despuiat al destinului! Îmi...

Patrula (6)

Pompiliu Râmniceanu și Ștefan Marcu zis Cioclez doi vechi țapinari coborau de pe munte după o săptămână grea. Cărarea lor era o scurtătură printre cilindrii nucleari. Cunoșteau patrulele și le aduceau săptămânal câte o sticlă de gutuiată un fel de pălincă. Primeau bani frumoși de la patrule. Drumul li se păru mai lung. Cei din vale așteptau cadouri și bani de sărbători. Pe...

PE CĂRĂRI VORNICENENE

În vremurile blânde și generoase, Uimit de frumusețea peisajelor întinse, Privirile-mi zburau pe cărări vornicenene, Colindate-n tinerețe prin văi cu sânzâiene. . Galbenul auriu e împletit armonios Cu seninul cerului prietenos, Câmpurile savuroase...

Ucigașii

Se ucid generații între noapte și zi Pentru tăcerea puterii de-a nu pomeni. Se ucid generații, înc-o oră din zi Din viitoare dimineți, ce n-or răsări. Se ucid generații, cu setea de-a desluși Cine a înțeles bine tradiția, nu va muri. Se ucid generații de sânge cu sânge Cu setea de-a lovi sau setea de-a plânge Se ucid… și-or mai fi Generații de copii?

Respirații în refrene

Când vântul toamnei ritmuri cantilene alene cântă, amintind suspine, rămâi, să pot s-ascult numai cu tine ecou de respirații în refrene reverberând ca niște strune-n vene. Căci simt cum parcă tremură, se zbate, cum bate, bate inima ta -n mine. . Și arde ceva și vibrează ca rază în vechea ta cază, dansează o umbră pe zid când umbrele noastre conchid; se-mbină în ritmuri,...

Palatul Sturdza din Popești

Autor: © Florin BĂLĂNESCU Foto: © Palatul Sturdza din Popești, Arhiva personală. Agata ® 1994 – 2025 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate. Despre Palatul Sturdza din satul Popești, comuna cu același nume, județul Iași, avocatul Neculai Bujor mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, în incinta acestuia. – Domnule Neculai Bujor, care este istoria...

Ciocârlia, pe scenă

(Soarele dă să apară, se ridică lent, ca o lumină în scenă. Ciocârlia urcă în văzduh… Vântul se aude într-o armonie ca un sunet de fundal. E o doină caldă, pătrunsă de dor.) Ciocârlia oftând din înălțimi albastre, Cântă ce-a fost și ce n-a mai găsit Pe câmpia dorului cu umbre sihastre, Unde pașii dragi s-au stins, s-au risipit. (Se aude vântul. Ciocârlia se apleacă...

Poemul ciocârliei

Poemul meu nu se va sfârși deodată, Nu se grăbește, nu rănește pe nimeni. Când adorm, urc visu’ la steaua furată, Admir concavul cerului fără semeni Și-n faptă, îngerul mi-se arată. Deschid șantierul visului tăcut, Lucrez de zor, dar nu închid pleoape, Veghez ce-n jurul meu s-a petrecut, Chemarea-mi vine cu limbă de șarpe Din picturi fără ramă, ajung-n trecut. Frâng foamea...

Drept de autor © 2009-2026 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Revista LUCEAFĂRUL

Sponsorii ediției

LUCEAFĂRUL de seară

Legături

Eşti aici » prima pagină » lnvitaţie la lectură