Revista Luceafărul

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 18 → 2026

ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 - 2144 (formatul tipărit)
Formatul tipărit apare, la Botoşani, în fiecare lună. Citeşte mai mult...

Eşti aici » prima pagină » lnvitaţie la lectură

ȚARA ÎN CARE DUMNEZEU A SEMĂNAT LUMINĂ

Dinainte de vreme, când secundele încă nu învățaseră să curgă prin clepsidre, Dumnezeu a desfăcut tăcerea ca pe o rodie coaptă, iar din miezul ei au zburat stelele ca un stol de porumbei de foc. Atunci, în palma Celui Veșnic, o fâșie de pământ a început să bată ca o inimă. Era Canaanul, viitoarea harpă pe care aveau să cânte vânturile profeților. Niciun munte nu era doar...

C A T R E N E

ooo când m-a născut mi-a dat mama de toate din fiecare mi-a dat câte-un pic bun simț respect iubire bunătate din nemurire nu mi-a dat nimic ooo ne-amintește vara cum ne-am cunoscut răsfățați de lună eram amândoi cântecul câmpiei respira prin noi recitam poemul abia început ooo avem deseară un concert de greieri mici aplaudați întruna de mii de licurici de vreți să-i...

Picături de inimă

Deșertul inimii, îl vând Sau îl arunc în mare Am încercat să mi-l cuprind Sătul de-a sorbi răbdare Deșertul inimii, îl scot Și îl alung în lume Să merg prin el, nu pot E greu, tăiat de glume Deșertul inimi, îl port În lacrimi și suspine E ca și zâmbetul de mort Ce-i lăudat de bine Deșertul inimi, îl tai Și-l scutur de pe mine Dacă din dragoste îmi dai Ce ai luat cu...

Binecuvântaţi-i pe poeţi!

ocrotiţi-i şi iubiţi-i pe poeţi ei sunt concertul de vioară cântat în taină pentru greieri sunt cei care pot să fabrice uimiri şi îngeri noi sunt singurii care ştiu cum să ţină pentru o secundă nemurirea în palme şi să ne mângâie cu veşnicia ei . ocrotiţi-i pe poeţi sunt trupuri de lut cu capul în nori, se hrănesc cu metafore unse pe cuvinte ca un vrăjit...

Sfiala copacilor

Între coroane cerul rămâne luminat, Ca nimeni să nu crească de soare depărtat. Își cumpănesc avântul când urcă zi de zi, Lăsând și altor ramuri puterea de-a rodi. Stejarii urcă-n slavă cu fruntea spre senin, Dar lasă loc mlădiței să crească mai deplin. Niciunul nu răpește lumina celuilalt, Doar vântul leagă ramuri sub cerul cel înalt. Prin frunziș soarele cade-n fire...

OMUL – MIRACOLUL UNIVERSULUI

Din pulbere de stele și suflare, S-a ridicat spre cer o întrebare; Nu piatra, nu lumina fără grai, Ci omul a rostit întâiul „de ce?” în rai. În el se-ntâlnesc izvoare și abisuri, Tăceri adânci și nerostite visuri; Un fir de praf plutind prin infinit, Dar singurul ce știe că a venit. Universul respiră prin galaxii, Își poartă veșnicia-n armonii, Dar fără ochiul care-l poate...

Sărutul morții

Sărută-ți moartea, când te-mbrățișează Și te-aduce sub pământ În gustul ei ești ca neghina Din părticelele de sfânt Sărută-ți moartea, și-o inundă Cu umbre goale din povești Ea, ca dihania plăpândă Tu, ursulețul ce te tot ferești Sărută-ți moartea, și-o încântă Pe înlemnita ei cărare Te-ngroapă drept cu soarta frântă Ferindu-te de supărare Sărută-și moartea,...

Cerdacul copilăriei

Cerdacul nopților cu mii de stele, Răsărit din bârne în bătrânul sat, Tu ai păstrat poveștile acele Ce-o bunică blândă mi le-a depănat. Acolo ne strângeam, mușcați de seară, Cu genunchii juliți și ochi curioși, Priveam cum luna albastră coboară Peste pomii roditori, misterioși. Pe scândura uscată și albită De atâtea ploi și sfinte sărbători, Copilăria-mi stă încremenită Și-mi...

În ochii tăi…

În ochii tăi, și doar în ei, Mi-e evadarea către soare, Cum liberi zboară porumbei Pe cer pierzându-se în zare. . Și tot în ei, de-i vrând să știi, Eu văd o dragoste deplină, Ce ne-ar putea adeveri O soartă veșnică-n lumină. . Și numai lor, a-ntregii-mi vieți, Călăuzirii-mi las destinul, Cum strălucind în dimineți I-anunță soarelui deplinul . Luceafărul încântător În...

La cumpăna luminii

La ceasul celor optzeci și patru de ani La optzeci și patru de izvoare, Îmi număr anii ca pe-un vechi tezaur; Prin gând se-ntorc tăcute căi solare, Iar timpul poartă sufletul de aur. Privesc din Cluj spre zarea depărtată, Unde Drăgășaniul mă așteaptă-n vis; Acolo-mi cântă inima curată, Cu dorul ce n-a fost nicicând închis. Pe uliți parcă pașii mei răsună, Sub cerul cald al...

Salvați această țară

Salvați această țară de dezastru, De haosul prostiei omenești, De difamantul fler politicastru Pângăritor voinței românești. . Suntem cu toții martori unei trame, Ce-i drept, e vrednică a ne-njosi, Prin care hoții vor să ne destrame Priceperea și dreptul de-a gândi. . Ne vor văzuți, ca morții, vii-n sicrie Fără v’un păs de-a noastre suferinți În timp ce ipocriții cu tărie Se...

Tăcerea vorbitoare

stă cuminte printre versurile mele şi-mi şopteşte că a obosit de-atâta tăcere şi izolare ar vrea să iasă afară şi să zboare să fie un fluture monarh s-o ţină de mână pe floarea de cicoare să-i cânte rapsodii şi simfonii în concerte de seară, în rochii argintii s-o mângâie pe sufletul înflorit să iasă împreună la plimbare în văzul lumii, al Soarelui...

Căldură adâncă

Întins pe spate pe un câmp înflorit Simțeam cum căldura de trup s-a lipit, Doream s-o întreb de unde vine Cu atâta plăcere și mândrie. . În acea căldură atât de adâncă Liniștea și visul dulce domină încă, Respir aerul curat și limpezit ...

Dragoste efemeră *

Pe cerul mult și veșnic Strălucește-o mândră stea În drumul ei cel pustnic Urzită-i soarta multora Lumina sa, tot cade Pe lumi ce-s trecătoare Lumina sa mai arde Din clipele neiertătoare Luceafăr crud și călător Prin ale nopților uzanță Blestemul său nemuritor Uitat în anii lui de viață Pe oceanul plin de stele Legământul lui plutește Alergând ori stând cu ele Prin tăcere...

Legenda aurului din câmp

Se spune că demult, în nopți cu lună, Zânele pe câmp se coborau, Și-n hore line, blânde, se adunau, Să împletească-o tainică cunună. Dar într-un an, s-a stins lumina de pe cer Și zânele, de frică, au fugit, Lăsând pe câmp, sub cerul nesfârșit, Doar zdrențe de lumină și mister… Pământul, plin de dor și de mirare, A prins în iarbă aurul căzut, Și-n Sânziene,...

Sânzienele, cântecul unei lumi ascunse în cuvinte

La Sânziene, sunt cuvinte care nu se rostesc, ci se deschid. Le rostești și, dintr-odată, ceva vechi tresare în ele, o lumină, un miros de câmp, o umbră de zeiță. Sânzienele Un cuvânt care pare simplu și, totuși, complex. Un cuvânt în care timpul s-a adunat și nu s-a risipit. Se spune că vine din Sancta Diana, o zeiță a pădurilor, a vânătorii, a liniștii verzi din codrii milenari. Zeița...

Hora Sânzienelor

Se lasă seara peste sat, Cu miros de fân cosit, Iar prin iarba de pe deal cerul pare coborât. Fetele cu flori în păr, Împletesc din vis cununi, Iar bătrânii spun încet: se coboară Sânziene. De ai inima curată, Îți deschide cerul poarta. Iar de sufletul iubește, Orice dor ne dă de veste. Sânziene, flori de aur, Peste codri și ogor, Peste casa mea și neam, Peste cântec și izvor. Prinde...

Sânzienele

Pe câmpuri calde, sub boltă lină, Când soarele-și oprește rostul, Se-aude-n taină o lumină Și-n iarba verde crește gestul. E noaptea-n care vechi hotare Se pierd în zări de vis și teamă, Când timpul, obosit, dispare Și-și uită clipa din blestămă. Sânzienele — șoptit cuvânt, Din vremi apuse ne răspunde, Purtând în el un sfânt pământ Și dor de zeița ce s-ascunde. Din...

Îngenunchea-m-aș

Îngenunchea-m-aș lutului Ostenit de ceruri În dorința Domnului Spre a fi de-a pururi Poate nu m-aș-ngenunchea Mărului din valea sa Gustului ce nu umbrea Ce din lut, tot lut se vrea Îngenunchea-m-aș la cuvânt Cel din cartea sfântă Să trec totul prin mormânt Îngerii de-mi cântă Poate nu m-aș-ngenunchea Câmpului cu holda grea Ce doar timpul încheia Putrezind sămânța...

Imn Omului

Imn Omului Omule, tu, călător între o lacrimă și o stea, tu, care porți în piept ecoul începutului lumii, ascultă! Din adâncul timpurilor se ridică glasul pământului, iar munții își pleacă frunțile de granit, mările își încetinesc valurile, vânturile își opresc alergarea prin câmpii, ca să rostească numele tău: OMULE! Tu ai aprins întâia lumină în noaptea peșterilor, tu...

Patrula. Cinci clopote pentru miezul nopții

Ploaia de păcură produse îngrijorare în rândul localnicilor. Nu știau dacă e mână criminală sau un fenomen natural. Primarul sună imediat la județ și vorbi cu prefectul, informându-l asupra evenimentului. Acesta își luă consilierii și organele de poliție, înțelegând că situația e gravă. Trei mașini de teren porniră în trombă spre Delureni. Aici sala de ședințe era pregătită,...

Epave

În portul lumii, epave strălucesc Se leagănă cu nerăbdare Au fost doar mituri ce lucesc Un gol de-nflăcărare Și valuri multe se izbesc De-ncrederea urzită În spume multe amețesc O simpla recuzită Cu ploi mărunte și pe sori Din nimicuri se adapă Un curcubeu făr‘de culori Ce-și roade înc’-o etapă Prea multul și prea bine De lume se orbesc Puținul și prea răul,...

Când tăcerea serii cade…

Când tăcerea serii cade peste-a lumii răsuflare, Când Luceafărul și Luna pe al nopții cer răsar, Peste codrii-ntinși pe dealuri când privesc în depărtare, În căsuța-mi de la țară mă apasă doruri mari. Căci aș vrea-n a mele brațe să te țin, a mea frumoasă, Și în ochii tăi albaștri să m-afund când, tu, duios, Despletindu-ți părul galben să îmi vindeci ce m-apasă – Dorul...

Între punți

Dintre nopți, Doar tu-mi mai porți, Din lumina zilei. Păcatul din privirea ta Mă așteaptă și mâine Vom fi ce n-am mai fost, Oriunde. Dacă lumea va cere, Vom culege și pere. Mărul s-a demodat, Nu are, nici gust de păcat. Cifrele se adună-n scădere, Șarpele e mușcat din plăcere, Nimeni și nimic nu moare Doar se eliberează din tăcere. Spic după spic din nimic, Să ne mai urnim...

Zilele senine au plecat

Într-o zi de vară cu doruri nesfârșite Cuptorul cerului mă mângâie pe frunte, Vântul dezolat printre crengi se ascunde, Corul privighetorilor în inimi pătrunde. Amintirile trăite se adună Ca norii ce plutesc pe șesurile timpului, Lasă urme tot mai adânci în inimă De clipe ce stau la picioarele trecutului. Cireșii și vișinii scapără floarea Colindată de albina lucrătoare seara, Câmpul...

Vis dionisian

Era-ntr-o noapte grea, de dor, Când plângea cerul călător, Iar lumea, dusă-n vis adânc, Tăcea-n codrul ei cel frânc. Pe-o umbră veche l-am zărit, Un chip de gânduri rătăcit, Cu ochii duși spre nesfârșit. Era Dionis, vis suit. „Nu vezi tu, omule de lut, Că totu-i vis și-abia-nceput? Că lumea-i doar un gând pierdut, Un dor ce n-a mai încăput?” Și glasul lui, ca șoapta lină, Curgea...

AL. FLORIN ȚENE – CTITORUL DE LUMINĂ

În cetatea cu ziduri nevăzute ale cuvântului, acolo unde timpul își sprijină fruntea de coloanele cărților, merge un om purtând în privire lumina neobosită a unei biblioteci. Nu vine singur. În urma pașilor săi cresc instituții, ca niște arbori înrădăcinați în destinul culturii, iar ramurile lor adăpostesc păsările ideilor, scriitorii aflați la început de drum, poeții care...

Reformat

Alunecă lumea din mine Pe visuri crăpate sau moarte Spre tine s-aruncă, e bine Cioburi de semne din carte Mă târăsc între pofte parșive Rușinea mi-o ascund de ele Sunt un tren sărit de pe șine În dorinți îngropate pe stele De gesturi banale mă-mpiedic Când viața-i urnită din loc Moartea-i cu halat de medic Lângă tine e iarbă, un smoc Ne împrăștie lumea de vină Cu gesturi...

Patrula. Decretul neașteptat

Patrula (23). Decretul neașteptat Încântați de succesul parapantei din apropierea salinei, Pompilică și Ștefănel propuse unui om de afaceri să construiască încă o parapantă pentru consătenii lor. Vestea nu a fost primită bine nici de Pompiliu , nici de Ștefan Cioclez. Amplasarea noului obiectiv turistic a fost aleasă chiar pe malul apei. Au început să vină utilajele, dar mai lipseau...

Poetul timpului viitor

Poetul timpului viitor Scriitorului Al.Florin Țene La Drăgășani s-a ivit un luceafăr senin, Purtând în suflet harul numit Al. Florin; Din vlăstare de cuvinte și din vis românesc, A zidit o operă cu glas dumnezeiesc. Poet, eseist și scriitor de aleasă valoare, A dăruit culturii lumină și chemare; Prin pagini pline de adevăr și gând curat, A lăsat semn trainic...

Codrului

La o margine de codru Lângă lacul cel tăcut Stă cuvântul nostru, mândru Stă prezentul din trecut Dintr-un licăr de lumină Chiar dacă-i asfințit El împrăștie zi divină C-a iubit acest pământ Scris-a carte, fără margini Universul s-a mărit Culegând iubiri și patimi Multe zile s-au topit Din izvor, se scurge viață Și umbrește acest pământ Stau cuvintele de față Din...

Patrula. Conflictul din stradă

De undeva apăru un lăutar cu un țambal. Era o zi de sărbătoare- Rusaliile. Era o veselie generală. Din deal se arunca cu pietre de către lăutarii dușmani ai lui Lae. Erau supărați că cei din vale le-au acaparat publicul cu bani. Șeful lor îi îndemnă să lase oalele și să se înarmeze cu polonice în vederea unor lupte de stradă. Conflictul se acutiză după intrarea în scenă...

Mereu mă caut

Caut lacrimi printre stele, Gânduri mute curg din ele Și îmi udă cugetul, Și-mi înmoaie sufletul, Uscându-mi privirea grea. Lumea fuge n-o să stea, Ațipită, doarme-n flori Îmbrăcată cu mulți sori. Mișcă tot ce nu se vrea Și mă ține, iar sub ea Ca o piatră aruncată, Ca o baltă-n margini spartă. … În foamea ochilor după forme, Adun gusturi fără norme, Glasuri ce...

Umbre

Ne împiedicăm umbrele în lumini Ce le stingem depărtați. Ca două stele încercăm Să ne-ajungem Când frica ne aruncă departe de noi Pe urmele unei ploi, ascunși. În zile sparte ne regăsim Încă goi. Dorințele se înfruptă de marginile lumii noastre Rămânemi într-o pată ce se rătăcește Prin întunericul dintre astre … Liniștea ne îmbată cu izul său De singurătate, clipa...

Unuia care a afirmat că Eminescu este un cadavru ținut în debara

52) crinii crinii albi ai sânului astfel cum Eminescu spune deasupra plămânului azi, la vedere sunt; pe bune 294) unui ministru care fuge de Eminescu ascunde-te domn ministru între cele patru zări fiindcă Domnul Eminescu îți va pune întrebări 546) unui nenorocit care a afirmat că Eminescu este un cadavru ținut în debara mi s-a pus pata pe tine ești parșiv de-atâta bine puți, și...

Poem Limbii Române

Limba română nu începe într-un manual, nici într-o sală de clasă cu ferestre înalte, nici în dicționare grele, așezate cuminți pe rafturi. Ea începe într-o mamă care își cheamă copilul pe nume pentru prima dată. Într-un bunic rostind încet o poveste la marginea serii, în timp ce focul trosnește și timpul pare că adoarme în lemn. Limba română miroase a pâine caldă, a fân...

Sunetele dimineții

Când soarele, rotund ca un măr de jar, se rostogolește alene peste dealul rar, iar iarba încă poartă pe umeri stropi de rouă, dimineața își deschide pleoapa ei cea nouă. Un guguștuc își leagănă chemarea prin grădini, ca o rugă spusă-n șoaptă printre crengi de măslini, iar vrăbiuța mică, zvâcnind din gard în gard, coase ciripit de aur pe cerul norilor ce ard. Florile, somnoroase,...

Patrula. Toaca-n toiul nopții

Pentru enoriașii din Ulmeni, slujba de Rusalii se întinse până noaptea târziu. Ajunși acasă avură surpriza să nu aibă lumină. Lămpile cu gaz se stingeau imediat ce erau aprinse. O beznă grea coborî deasupra Ulmenilor. Jos în vale se auzea un slab sunet de toacă. Pe Ulița Mare un glas de bariton striga disperat „Culcați-vă oameni buni”! Pe malul râului au năvălit soldați pitici...

EMINESCU

Pe subțirea margine a serii trece un om cu fruntea arsă de stele, iar pașii lui nu sună pe pământ, ci direct în memoria codrilor. Îl cheamă Eminescu — dar numele acesta e prea mic pentru câte încăperi de noapte a purtat în piept. El merge prin Moldova ca un fluviu întors spre izvor, cu luna atârnată de umeri și cu toate păsările limbii române cuibărite în sânge. În urma lui,...

Patrula. Ferma de șacali

Despre mica așezare de munte Ulmeni se aflase că devenise centru de interes pentru creșterea șacalilor. Soțiile celor doi țapinari porniseră o afacere cu șacali, recunoscuți pentru carnea lor dietetică. Șacalii erau mai ușor de crescut la nivel de gospodărie și mai avantajos de vândut cu bucata. Singurul inconvenient este că fac multă gălăgie. Satul Ulmeni a ajuns de râs,...

RĂMÂI ZILE ÎNTREGI AȘTEPTÂND

Când lumina profundă a soarelui Intră pe porțile masive ale cerului, Salcâmii înfloresc, ne dau parfumul lor Și ne umple lumea cu dulceața florilor. Din cer curg boabe de rouă strălucitoare Peste păduri cu poteci și căi de visare, O răcoare subțire se prelinge printre văi Ca o corabie ce lunecă peste mări. Razele îmbătate de bucurii Aleargă prin văzduh ca niște copii, Vântul...

Coniacul unui epigramist

218) coniacul unui epigramist coniacul parcă-i dă putere vinului vechi să adere și scriu, la masă, chiar acu’ trei epigrame și-un haiku 219) haiku strofe mici, mici vrăbiuțe mai ajung și pe aici despre mii de furnicuțe desemnate drept gagici 220) haiku printre sute de poeme umblă și-un epigramist iar de-i unul cu haiku-uri i se spune haikoist

Epigrame, de Teodor Jacotă

103) din politică doamne, rămăsei perplex când privesc îmi vine rău și voi căuta în dex ce-nseamnă să fii hapcău 104) din politică primul are punga goală și câteva cațe taie bursele din școală că-i pestriț la mațe 105) țara șefi ciudați avut-a țara frumoasă ca primăvara unul chel și altul chior face bine la bobor 106) țara țara noastră are drone și...

Vidul

Atât de gol e-n mine Ș-atâta de pustiu din tine Mă înconjoară și… Și poate-s tot eu Sau simpla și ne-înduplecata primăvară Și eu și tu ușor pe dinafară … Atâta loc și pentru a ei cerință Voință și cerință slab primordială Ș-atâta de înghesuit numele meu Ce mi-l rostești din nou Așa, ca-ntâia oară Mai vreau Sau ce vreau eu să pară! … De ce m-aș întreba...

COPILUL

Copilul merge prin lume ca o apă tânără care nu știe încă numele mării. Își poartă mirarea ca pe o lumină în buzunar și deschide diminețile cu mâinile goale. El vorbește cu pietrele, cu furnicile, cu norii care seamănă uneori cu o pâine ruptă de cer. În ochii lui iarba este mai verde decât adevărul, iar ploaia nu cade niciodată degeaba. Copilul nu întreabă de ce există timpul. El...

Patrula (19)

Acceptarea celor două foste patrule s-a făcut fără probleme. Era nevoie de forță de muncă în salină, mai ales că șacalii deveniseră o sperietoare. De când aveau bionicii nu se mai temeau de colții șacalilor. Intrară în galerie fără frică. Un zid viu venea spre ei. Ștefan acționă telecomanda și zidul se opri bătând în retragere. Magnetismul mașinăriilor cu chip de...

Tânără dăscăliţă

Ai pornit de acasă mică, tânără şi nevinovată Să pricepi prin dascăli simpli viaţa asta ne-ncetată Gânduri vii, neconturate ţi se împleteau în mintea-ţi Şi nu aminteai nimica, nu ştiai nimic de viaţa-ţi Ai prins dragoste de carte,ai văzut în ea idealul Te prindeai mereu spre dânsa şi spre ea te ducea valul Doreai sincer ca în viaţă să educi pe mulţi copii Cum pe tine te...

Patrula (18)

A fost o noapte zbuciumată. Cel mai urât vis l -a avut Ștefănel. Se făcea că parapanta dirijată de Pompilică se tot înălța spre stele. Sacul de dormit al temerarului Ștefănel se mișca haotic. Ștefan Cioclez era neliniștit și-l trezi încet pe cel cu somn agitat. Băiatul povesti ce a visat, dar nimeni nu intră în panică. Maturii catalogară totul ca pe un vis urât...

IISUS DUPĂ ÎNĂLȚARE

Privesc spre cer și caut cele de sus Unde se află Mântuitorul Iisus, Care este de-a dreapta Tatălui său Să trăiesc cu inima încorată-n cer și eu. . Îmi asum demnitatea cerească A firii mele însăși omenească, Căci prin Inălțare firea este așezată ...

Vșnice iubiri

Marea atinge vântu-n frunte, Îl dezmiardă tremurând, El adună stoluri multe Și-o sărută fâlfâind. Marea însăși unduiește Pe-ale sale plete verzi, De-asta vântul o iubește, Rămânând aievea treji. Lungă e a lor poveste Ce nu-i spusă nimănui, În furtună se unește, Dând fiori și țărmului. Câtă dragoste placentă, Câte valuri de priviri, E iubirea prea atentă, Gesturi...

Drept de autor © 2009-2026 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Revista LUCEAFĂRUL

Sponsorii ediției

LUCEAFĂRUL de seară

Legături

Eşti aici » prima pagină » lnvitaţie la lectură