Revista Luceafărul

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 - 2144 (formatul tipărit)
Formatul tipărit apare, la Botoşani, în fiecare lună. Citeşte mai mult...

Eşti aici » prima pagină » lnvitaţie la lectură

Frumoasă sărutare

Frumoasă sărutare (pentru Lenuța) Printre veacuri, îți mai amintești Lenuța? Când cu așteptări veneam la geamul tău, Rugându-te să-mi dai o lungă sărutare Pentru 2000 de ani, mereu, mereu Precum vezi, distanța clipei are casă, Drumul vieții are astăzi viză pusă, Norii trag din clopote să iasă, Ceasul clipei în altar se roagă Pentru clipa clipei ce mereu trudește Tot cu ancore...

Un mâine

Se usucă copacii în căldură Căldură sufletească, umană Păsările zbor pe sub bordură Răbdare pământul emană Animale încrucișate-n rușine, Rușine față de Dumnezeu Pierdută de omul fără suspine Avută de animale ca trofeu Se risipește omul din om Sub mașina de năravuri Ieftin și pertinent, ca pom El se depune pe rafturi Ne ascundem de o mamă Tata, uitat undeva...

Umbrele vieții

De ce și astăzi umbrele vieții plâng? Pe drumuri mari dar încă necârmuite Când zborul nu mai are zbor Și clipa nu mai are clipă. Nici speranța nu mai are casă. Ea plânge că un copil nenăscut Când eu îmbrac spinii cu sărutări se nu cadă. Brațul secundei încă mai sună în ceas Când eu sărut conturul buzelor tale Și noaptea mă roagă să dorm la ea acasă, Dar eu nu am bani...

O FRÂNTURĂ DE IUBIRE

M-am gândit să-mi împart timpul nopții Între un somn adânc și rugăciune, Visele să mi le fac prilej de gândire La credință, la viață, la nemărginire. . Căci credința este o îndatorire Însoțită adesea de iubire, Și poate deveni viață, trăire, ...

Vladimir Creţulescu, reconstruiește o etnogeneză în ”Les origines du discours identitaire Aroumian-Roumain (1770-1878): la construction d’une identité nationale”

Recent am citit o carte cu adevărat excepțională, scrisă de Vladimir Crețulescu și intitulată sugestiv ”Les origines du discours identitaire Aroumian-Roumain (1770-1878): la construction d’une identité naționale”. Cartea este la bază o lucrare de doctorat, care a văzut lumina tiparului la Editura L`Harmattan. Datorită faptului că a apărut în limba franceză, exhaustivul...

Fluxul memoriei – dialog introspectiv cu țăranul dinapoia firii

La vreme de seară, când luna tremura catifelat pe pajiștea norilor, care odihneau calm pe coama salcâmilor din capătul ogrăzii, în vreme ce câinii acompaniau strident tânguitul girofarului unor polițiști, căliți în misiuni înalt-dătătoare de speranță, m-a vizitat țăranul. De fapt, trebuie să recunosc că eu i-am cerut să (re)vină. Altfel, individul își vedea de treaba lui,...

ACEL NOR MĂ INVITA

Mă trezesc în brațele cărților mele, Literă cu literă îmi intră prin piele, Privesc adesea prin pervazul ferestrei, Cum cărțile înfrunzesc-n nucul din fața casei Sub un cer albastru plin de certitudine Liniștea mă mângâie când vorbesc cu mine, ...

Vis, în vara fierbinte

Te visez în fiecare noapte, pe tine, lan de grâu cu spice coapte dăltuite cu har, ce pe umerii povârnișului s-aștern ca dar pentru un seceriș strămoșesc, cu iubire. Dorința de a strânge comoara spicelor în sudoarea brațelor tremurânde se-neacă, purtând secera, cu sfială se apleacă spre sărutul albastru al dacelor. Visezi în fiecare noapte, pe tine te cuprind, de dor, cu secera potrivită din...

Timpul nu mai are timp

Nici timpul nu mai are timp Să stea să doarmă cu mine. Când fântâna se odihnește bătrână toată Învelită în valul plecării ca un preludiu curgând Când zborul secundei șlefuiește poeme Și trupul secunde aproape îngheță Sub glas clopot sărutat pe mâini, Ieri am scos 3 secunde uitate în ceas Nașterea luminii înflorea aproape Sub două sărutări aproape de guri Și anotimpul...

Dor de cireși

Dor mi-e de cireşi în floare Şi de fructul înroşit, Pe grătar încins de soare Şi în raze perpelit. . Şi cules cu dibăcie De noi, cei care ocheam, Boaba cea trandafirie, Prinsă parcă-n cleşti, pe ram. . Trunchiul cât era de-nalt, Îl urcam din două salturi Şi-apoi mai făceam un salt Şi-ajungeam până-n înalturi. . Iar grătarul cel încins De chiar soarele fierar, Era răcorit...

Miezul trunchiului de cireș

spre poala coaptelor cireșe ca un conchistador voi alerga, prin foc de dor, la grădina cu fard verde sub stele – coverga și-n frunzișul cireșilor cuminte să mă ascund, în nopți de vis Luna să mă dezmierde, speranțe stârnind, al vieții manuscris să mă răpească din himera unde umbra-mi timpului se pierde * timpul în desiș de pripoane să-l pun și-n casa cerdacului albastru cu...

Trunchii cireșilor

. Copilăria mea s-a sprijinit Pe ei, trunchii cireşilor, Şi ca şi ei am înflorit, Păstrând un curcubeu de dor. . Eu le-am întors, în vers, iubirea Cireşilor… cât au trăit, Iar azi le iubesc amintirea Şi dorul lor de dăruit. . Ei îmi trimit şi azi putere Şi bucuria mă învaţă, Cireşii mei, a mea avere Şi frumuseţe-ntreaga viaţă. . Într-un ecou de basm şi gând Şi în...

„Mai bine să te pălmuiască Adevărul, decât să te sărute Minciuna…”

Cu ceva timp în urmă publicasem un articol în care dezavuam violența împotriva sexului frumos, încât ele au ajuns să se teamă de noi, bărbații, de orice bărbat. (Schopenhauer zicea, misogin: „sexul nu știu-ce pentru ce frumos.”) Exercitarea puterii fără înțelepciune și dreptate se numește abuz. S-au dat legi bune împotriva violenței în familie și este foarte bine. Dacă...

CIREŞAR SE DUCE…

. Gata, Cireşar se duce, Clipa lui de vis curat… Ne-a adus povara-i dulce, Fructul de rubin pictat. . Ne-a adus cu bucurie Bob rotund în rod boagat, Dăruit cu dărnicie Şi nouă, cu drag, lăsat. . Înspre alte zări el pleacă, Când Cuptor bate la uşă, Poate pleacă să petreacă Într-o zare jucăuşă… . Ştie că-l vom aştepta, Ştie dorul ce ni-l lasă, Însă nu mai poate...

CODIŢE DE CIREŞE

. Mici, firave beţişoare, În cireşi întrezărite, Ca să-ndrepte înspre soare Fructele cele-ndrăgite. . Ţin în raze, în lumină, Mici gheme de catifea, Tot ferindu-se de-o vină – Să nu scape boaba grea. . Cireşele răsfăţate Stau prea bine în copac, De codiţe legănate, Ca-n cel mai comod hamac. . Şi codiţele-n balans Pe cireşe le tot poartă, Le cuprind ca într-un dans, Care...

BRAZDE DE FOC

. Un zigzag de lumină al unui fulger Brazde de foc în întuneric tăia, Huruitul unui tunet mereu străbătea, Văile adânci și-n depărtări se deșira. . Norii plumburii încorsetaseră cerul, care Sugrumat, tușește acut, cu glas tare Și sărută...

ALBASTRU DE VORONEŢ

Paşii mei de călător Au dat de-un albastru dor, Mănăstire ce veghează Şi pururi rămâne trează. . Sfânta, sfânta mănăstire, În pământ român zidire, Străjuieşte cerului Şi fiinţei neamului. . Mănăstirea cea cu har Mai ascunde în altar Paşii marelui Ştefan, Iubitorul cel de neam. . Parcă ceru-i mai aproape, Lâng-albstru-i ca de ape… Sau chiar ochi dumnezeieşti Ne privesc...

AZILUL

. Azilul-mi este marea Ce larg m-a țărmuit El îmi ascunde zarea La tot ce-am de trăit . E casa mea și-a altora E timpul ce-nfășoară Un prizonier pierdut în ea Muzeul figurilor de ceară . O lume albă, lume seacă Nu-i nimeni să te înțeleagă E vinul gri din poama acră Curând o să se șteargă . Trecutul iar s-ascunde Pe multe valuri de uitări Îmi caut...

CIREŞII DIN LIVADĂ

. Cândva cireşii din livadă Erau parc copiilor, Pân-a început să cadă Timp bătrân pe-altoiul lor. . Fructul s-a împuţinat Şi furnicile-n neştire Pe toţi trunchii au urcat Şi i-au luat în stăpânire. . Şi la boabele rămase Grauri vin şi dau ocol, Le pândesc de pe-alte case Şi se-adună-apoi în stol. . Le pândeam şi noi cândva, Învelite-n foi de soare Şi mâna le culegea Cu...

Corăbiile negre

Privesc din depărtare, pe marea tulburată, Corăbii negre care cu ele duc în larg Amoruri ne-mpăcate pe-o rută-ndepărtată, De nimeni neștiută – catarg lângă catarg. Pierzându-se în zare, pe valuri tumultoase, Încet își duc povara, de vânt împinse lin, Aceste vase care-și știu clipele rămase Sentinței dinaintea traseului marin Pierind cu ele-odată orice speranță care Mai...

CÂND CIREŞII SE COCEAU…

. Când cireşii se coceau, începea pentru ai mei Grija cum să îi ferească, să îi apere pe ei De sătenii pofticioşi, care, nevenind să ceară, Îndrăzneau fructe să fure, mai ales în fapt de seară. . Nu a fost sătean să ceară şi buna să nu-i fi dat, Dar dezastrul de la furt era greu de îndurat Şi pentru noi, ce iubeam pomii cei dăruitori, Şi pentru bieţii cireşi, speriaţi...

FRUNZULIŢE DE CIREŞ

Printre flori, mijite-n muguri, Mici, ovale frunzuliţe Te îndeamnă să te bucuri, Împletindu-ţi coroniţe. Cândva frunze adunate Din cireşi prietenoşi Împleteau cununi aparte Copiilor norocoşi. Şi purtam în plină vară Coroniţa cea de aur Ca-mpăraţi de-odinioară, Pe frunţi, frunzele de laur. Duc şi azi mîna la frunte Şi simt brazdele de timp, Prinse-n frunzişoare multe, Din...

DRAPELUL ŢĂRII

26 IUNIE – ZIUA DRAPELULUI NAŢIONAL De la ’48 încoace, Drapelul cinste ne face Şi se cade-a fi cinstit Şi de noi toţi preţuit. Ale sale culori sfinte Ne trimit învăţăminte Şi-s simboluri pentru toţi Cei ce suntem patrioţi. Roşul de pe steag vorbeşte Despre sânge ce-nroşeşte Harta ţării-n jertfe multe, Din trecutul plin de lupte. Câmpurile luptelor Poartă jertfa fraţilor Ce-au...

Fiul meu, fata mea, ai grijă de tine. Dumnezeu să aibă grijă de tine!

Pe când eram profesor la Sieu-Odorhei, notând pe cei absenți, întrebam uenori și motivul : -Cum de lipsește cutare +kpentru a doua zi? -Dom” profesor, -zice eleva de serviciu- X a văzut filmul cu Tarzan și a vrut să facă și el așa într-un dud înalt. O vreme i-au reușit săriturile, dar la un moment dat a ratat creanga vizată și a căzut. Pare-se...

DE DRAGUL CIREŞELOR

. De dragul cireşelor, Aş da timpul înapoi, Să simt gustul fructelor, Boaba lor de copt altoi. . De dragul cireşelor, Aş zbura pe-un vis anume, Pe deaspura satelor, Până la-nceput de lume. . Până la-nceput de viaţă, Să mă poarte-un vrăjitor, Până-n prima mea vacanţă, De dragul cireşelor. . Şi să nu existe cale De întorcere, nici nor… Şi s-ajung la timp în vale, De dragul...

Visele mele

Peste sărutul domnesc al iubirii, Am rupt vidul iubirii uitat în mine Ancorat adânc cât rădăcina unui veac. De astăzi, aerul iubire nu se mai vinde, Noaptea se întoarce în gazdă cu mine, Axele iubirii zidesc statui Luminând prin veac drumul plecării. Candela se încarcă plină cu amurg Și nici visele mele nu mai vor să viseze, femeie! Când trupul secundei a plecat în timp, Eu...

Un mister adânc al sufletelor care se iubesc

Toate științele cunosc astăzi o dezvoltare explozivă, căreia abia îi ținem pasul. Nu realizăm ce ne poate aduce ziua de mâine. Este aventura cea mai spectaculoasă a umanității. Una singură este știința care avansează greu, în principiu din lipsa adecvată a instrumentelor cercetării: Psihologia, știința cunoașterii Sufletului omenesc. Literatura de exemplu, explorează...

RENASC ÎN CIREŞI

. În al verii anotimp, Renasc în cireşi, mă bucur De pe creanga lor să scutur Boabe mari de praf de timp. . Şi cireşe să culeg, Ba aievea, ba în vis, Sub soarele cel încins, Să iau fructul, să-l aleg. . Renasc în cireşi si-acum, Când suntem în Cireşar, Că pot să întâmpin iar Cireşi copţi, cu gustul bun. . Mă hrănesc pân’ la sfârşit Cu cireşe şi-amintire Cu gust de sacră...

ii, în lacrimi !

variantă… Iubito, fii demnă și alungă-ți desăgarii ! Pe când măslinii căprioarei ieșit-au la mezat și-ți împodobeau crestele împăduritului munte, tu, sub desișul umbrei verzilor ramuri, de falsul pădurar te-ai amorezat, o lipotimie sub balsamuri. Pe când veverița își netezea coada prin proaspete tufișuri, învălmășite cu violete-n ofrandă și maci roșii înecați...

IA ROMÂNEASCĂ

. Strămoşii noştri ne-au dat ia, Păstrând lumina, bucuria, Punând în ea suflet şi pace C-un fir de dor trecut prin ace. . Ia-n fir de timp îşi coase, Din in, cânepă, mătase, Veşnicia unei naţii, Simbol peste generaţii. . Şi în forma ei de cruce, Ia viaţa nostră duce. Şi ni-i crucea mai uşoară, Când pânza iei ne-nfăşoară. . Pe umeri largi, pe pieptul lat, Întreg e românescul...

IZBUC

De dincolo de nori E țara florilor de rai Acolo stelele surori Sunt zorile cântând la nai O patrie nepereche Trăiește pentru noi Inima cea străveche Bate clopote de eroi Coborâți în cerul verde Vedem câmpiile albastre Singurul țel acum ne arde Să răsărim inefabile astre Setea se stinge cu apă vie Ulciorul e din oase de moși Mâinile lor ne prind cu mânie Să nu-i trădăm pe cei frumoși Ionuț...

A doua viață a personajului

Sticla de lampă se afumase și abia mai lumina masa pe care scria Vlad.A ridicat privirea, rămânând surprins că ceasul de perete al gazdei arăta că trecuse de miezul nopții.”Nu știu ce să fac…să-l omor pe Sandu s-au să găsesc un sfârșit mai optimist? N-am omorât niciodată chiar o muscă. Dar un personaj din nuvele mea! Îmi pare rău.i-am dat viață, încă o mai iubește...

COSTUMUL POPULAR

Florile de pe câmpie Sunt înveşnicite-n ie, Dorul firelor de iarbă E cusut pe ia albă. . Pe cămaşa bărbătească Dimineţile revarsă Şi-n năframa delicată Crinii se strâng laolaltă. . În catrinţa scorojită, Pomii crengile-şi alintă, Iar pe lungi şi albe poale Se-nfăşoară lăcrămioare. . Flori de maci şi de muşcate Sunt ţesute-n ie toate, Spicele-nalte de grâu Sunt în hora...

COŞURILE CU CIREŞE

. Au fost verile bogate, într-un timp ce-i doar al meu, Pe când coşuri cu cireşe ridicam cu mare greu, Le-aduceam chiar din grădină, numai pe-ngusta cărare, Dincolo de oboseală, bucuria fiind mare. . Căci vedeam umplute bine coşurile de nuiele, Din cireşe, gram cu gram, ajungând să fie grele, Iar cireşele culese, câte una, câte două, Începeau să lumineze ca un pui de lună nouă. . Coşurile-ncăpătoare...

Timbru

Splendoarea nopții se așterne iară, Iar sub cupola-i cade-o stea. Limpid e cerul înstelat de vară Și stele ard ca dragostea. . Sustras de-adâncurile înstelate Ale oceanului ceresc, Priveliștile nopții fermecate Amorul meu îl răscolesc. . Iar miriadele cuiburi de stele, Ce Universu-l împânzesc, Eu le ofer ca flori iubitei mele În semn că mult o prețuiesc; . Vrând să răsfrângă-n...

DIN CODIŢE DE CIREŞ

Nici nu ştiţi câte poţi face Din codiţe de cireş… Un cuier, mărunte ace, Undiţă sau chiar un preş. . Te-ajuţi în gospodărie, Făcând ştergar, mătură, O proptea de pus în vie, Iar, pentru somn, pătură. . La nevoie, poţi să faci Ramă de tablou, mâner Şi un arc cu care tragi Către stelele din cer… . Dacă nu ai furculiţă, Repede codiţe iei, Le legi c-un cârcel...

AMINTIRI DESPRE MINE

Cu privirea pură și îndesată Stau de veghe într-o noapte înstelată, Și-mi amintesc de anii tinereții mele Care erau mai fierbinți decât unele stele. . În ochi aveam încă multă lumină, Era lumina anilor mei tineri, Ce mi se juca adesea în palmă ...

CIREŞII VOR LUMINA

. De nu va mai fi lumină, Cireşii vor lumina… Mi-au pus soare în grădină, Mi-au făcut din suflet stea. . Coşuri şi astăzi încarc, Cu cireşe, rând pe rând, Culese dintr-un copac, Chiar cu mâna mea de gând. . Şi-acum cât suntem încă Într-un proaspăt Cireşar, Trăiesc fericirea sfântă A belşugului de dar. . Gust cireşe colorate De-a soarelui măiestrie, Le-adun în suflet...

ȘOPTIRI ÎN AMURG

ȘOPTIRI ÎN AMURG 2.Adolescența Luceferii deschid lumina tainic-a visării… **** Lampa cu gaz, izvor al umbrelor în noapte, un licurici al odăiței, cerșindu-i zilei dreptul la intimitate. Un martor încă viu al tainelor mărturisite în sfârâitul fusului, în baterea vatalei, în ghicitori și snoave fără număr, în chicotitul fetelor vrăjitorind cu acul...

Spiritul maiorului în amurg

Spiritul maiorului în amurg (secvență dintr-un roman nenăscut) Gruia COJOCARU Într-o duminică de octombrie roșu se plimbau prin centrul vechi al orașului. Era în amurg, soarele își încheiase traiectoria diurnă, iar umbrele înserării coborau nepăsător pe străzile pulsând de energie. Încă de dimineață, în parcuri și pe marginea străzilor un vânticel de la răsărit...

Durere

Mă dor dinții ce nu-i am decât în amintire Precum despărțirea de femeia afumată de tăcere Toate au rămas piatră zidită-n iubire Pe muntele cu rădăcini putrezite în miere. . Mă dor oasele calcinate în mormânt Și pământul ce mă respiră pe sub sânge Precum tăcerea uitată uneori în cuvânt Când femeia în versul meu mai plânge. . Viața a fost o amintire albastră cu dureri Lăcuste...

STAU DE VORBĂ CU CIREŞUL

.Stau de vorbă cu cireşul ce-a îmbătrânit de-acum, Îi spun toată bucuria şi necazul tot i-l spun… El, ce exista pe lume până să mă fi născut, E prietenul de suflet chiar cu care am crescut. . L-am lăsat să ţină-n pază casa toată şi grădina, Să reverse peste ele aer proaspăt şi lumina… Şi să-mi ţie mie locul, îngrijindu-se de toate, De acele locuri sfinte, care-mi...

VESELE CIREŞE COAPTE

. Pe masă,-n bucătărie, Am multe cireşe coapte, Puse pe o farfurie, După ce au fost spălate. . Sunt luate de la piaţă, De la tarabe cu preţ… Cândva mi-aduceau vacanţă, Cât şi visul îndrăzneţ. . Le admir şi pe acestea Şi le gust cu poftă mare, Mă fac să-mi reiau povestea Şi nu una oarecare. . Vesele cireşe coapte Am cules cândva chiar eu… Să mă-ntorc nu se mai...

EMINESCU

EMINESCU acrostih Este-un vers dumnezeiesc, Măsurat de-o limbă sfântă, Iar pe plaiul românesc Nimeni, precum el, nu cântă. Este-un vers ce dăpăşeşte Scurt hotarul timpului, Căci a scris în româneşte Un poet al neamului.

Lui Mihai Eminescu

Ye maca timiquican Ye maca tipolihuican . Te caut în timp, în tăceri, în etern, Precum Orfeu ce scoborât-a în infern, Sunt un şaman căutător prin sfere Purtând un vis febril de nou-irumpere. . E-un secol de manie şi de rană, Lumea-i o cuşcă tirană-suverană, Deci plec, jaguar scormonitor prin stele, În urmă lăsând măiastru dans de iele. . A lumii rele se-ntind în putred mers, Omul...

PLOUATĂ

Iar plouă peste viață Ude sunt toate zilele Se spală astăzi fața Pe mâini și faptele Se ud multe cărări Devin chiar lunecoase Din bucurii și supărări Cad lacrimi norocoase Iar plouă pe speranță Iar timpul o înmoaie Etatea nu-i distanță Se rupe câte-o foaie Se udă din credința Ce s-a uscat în vară Ajunge ca tendința De-a ne ruga o seară Toți oamenii se udă În marea lor statură Cuvintele-i...

GLASUL PĂDURII

Teodor EPURE Sub un soare palid al dimineții Retina sufletului meu s-a încărcat, Cu imagini luminoase ale vieții Care-n decursul anilor s-au derulat, . La umbra ierburilor verzi m-am culcat, Glasul de vis al pădurii am ascultat, Pădurea cu triluri...

Iepurașul și căprioara

Trăiau, cândva, în rând cu alte dobitoace, Un ursuleț bălai și un arici dibace; La câțiva pași de ei, o verde dumbrăvioară Adăpostea, în cetini, un pui de căprioară. Toți trei erau de-o seamă, adesea se-ntâlneau, Se îngrijeau de hrană, întruna hoinăreau, Cutreierau pădurea, furați de peisaj, Duioasa căprioară și mândru-i anturaj. . De la o vreme, însă, câteva coțofene Au...

Infinit înalt

Se-ntoarce lumina timpului la mine Aerul respiră ca o fată îndrăgostită Plâng norii legănați să curgå Șipotul din apå azi cere şpagă Se împletesc cărările să curgă Când la viaţă cepul ce nu s-a pus Busuiocul doarme azi pe stradă Galilee visa să vină azi acasă Încălţat cu sandalele lui lisus Trupul gândului nu vrea să nască Morţii între morți astăzi se vând Prin...

CIREŞUL DRAG

. Într-o iarnă foarte lungă, Cireşul drag a fost tăiat, Al său trunchi să ne ajungă Pentru timpul îngheţat. . Soba era iarăşi caldă Şi atât ne răsfăţam, Că simţeam că înc-o dată, În cireşul drag urcam… . Căci căldura cea de iarnă Se asemăna cumva Cu arşiţa cea de vară, Când cireşul se cocea… . Iar acum, în flăcări calde, Ne-aducea de toate-n casă, Ne-mpletea...

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Revista LUCEAFĂRUL

Sponsorii ediției

LUCEAFĂRUL de seară

Legături

Eşti aici » prima pagină » lnvitaţie la lectură