Revista Luceafărul

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025

ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 - 2144 (formatul tipărit)
Formatul tipărit apare, la Botoşani, în fiecare lună. Citeşte mai mult...

Eşti aici » prima pagină » lnvitaţie la lectură

Left without…

Left without a shoulder Nor a single hope After you do long for Like redemption’s robe . Have you ever felted, Crying torn apart, Senseless and abandoned Deeply in your heart . When your one beloved Turned her cheek away Leaving all behind her Heavy clouds and gray ? . When all of that happens There’s no reason to Shedding burning tears, Just intend them to – . Like when comes the winter – Have...

Rafala (31)

Rafaliții rămași în deal ardeau de nerăbdare să coboare în Poiană la hora cea mare gata de însurătoare cu o fată din galeria fetelor în floare. Rafaliții mai tineri nu pricepeau nimic. Pentru cei norocoși fetele erau la fel, Rafalău Alex îi privea cu înțelegere. Așteptarea petrecerii aduse o mare surpriză. Despre tragedia din Poiana Miresei vorbeau acum...

Mi-e sete

Eu m-am născut din lacrima unui cântec Cântec amestecat cu forța lungă a durerii Îmbrățișând pădurea din păduri să nu cadă Când izvorul limpezit începea să meargă Învelit în crengi de vânt și flori de iarbă Ancorată privirea mea nu mai putea să plece Străinul uitat în mine îmi spunea să tac Astăzi nici audiență pentru viața mea nu se mai ține Nici drumul la ocazie...

Cimitirul Armenesc din Botoșani

Autor: © Florin BĂLĂNESCU Foto: © Cimitirul Armenesc din Botoșani, Arhiva personală Agata ® 1994 – 2024 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate. Gheorghe Median s-a născut la 11 octombrie 1949, în satul Nucșoara de Jos, comuna Râncezi (astăzi, în comuna Posești), plasa Văleni, județul Prahova. Este căsătorit și are un fiu și o fiică. A absolvit Facultatea...

Arhitectul lui Cronos

Destinul meu regal e taina ce-ți revine, Sta scris pe file vechi, cu foc și dor, Sfârșind cu inima strivită de suspine, Când chipul tău tresare din culori. Cu rugăminte îndrăznesc la tine, Timid, s-o-aștern cu un condei divin — Mi-e glasul ferecat, zace-n tăcere, Când ochii-mi cad pe chipul tău predestinat. Să-mi dăruiești din razele din tine, În brațe reci să mă cuprinzi...

ARTĂ POETICĂ

Nu am decât o inimă, atât, În felul ei, continuă să bată, Duce cu ea un cer al său, încât De la înalte zări… să nu se-abată. Nu am decât o inimă în dar, Timisă în cuvânt, fără a ezita, Citind din ale mele rânduri, aşadar, Veţi fi zbucium şi pace, cum mi-este inima. Nu am decât o inimă învingătoare, Prezentă încă-n dăruirea sa, Pusă-n cuvânt, va fi o călătoare Pe-aripi...

CÂND CIREŞII-AU FOST TĂIAŢI…

Când cireşii-au fost tăiaţi, din motive-ntemeiate, Eu am înţeles atunci că viaţa are şi moarte… N-am putut să mă despart de cireşe, frunze, trunchi Şi-am căzut ca-n rugăciune, deodată, în genunchi. . Fierăstrăul şi toporul dat-au lovituri o mie, Dar au nimerit mai mult în a mea copilărie… Şi aşa s-a întâmplat că n-au fost tăiaţi doar ei, Ci-mpreună, la un...

Trandafirul

Cu drag, de vezi, eu dăruindu-ți, În semn profund de prețuire-ți, Această floare adorată Întipăririi-n amintire-ți. . Corola-i roșă – trandafirul – Mireasma-i dulce acrișoară, Învederează gingășia Persoanei tale, domnișoară ! . Și dintr-a lui petale scumpe, Sculptate-n fragedă natură, Copleșitor, în al tău suflet, Ca-n purpura-i porți roua pură ! . Și împotrivă...

VARĂ MINCINOASĂ

Și vara asta demodată, Se plimbă iar prin amintiri, Și poartă panglică-nflorată Și strânsă-n vraja din priviri. . Sub streașină de cer albastru Își face cuib un dor năuc, Și-n zborul repictat pe astru, Un vis străin se-ascunde slut. . Un foc din suflet năpârlește, Pe lutul trist, însingurat, Iar fața lunii se-odihnește Pe cerul negru, tatuat. . Mai trece-o noapte-n avataruri, Când...

STRIGĂTUL SUB CER MIOP

Lasă-mă să strig sub cerul fără vreun folos, Când lumea toarce vrere și toate sunt pe dos, Când mi-au crescut pe pleoape tristețile târzii Și parcă lutul arde în coaste și-n urgii… . Lasă-mă să țip cât glasul plânge printre umbre, Ce tăinuiesc plecarea spre zări și spre niciunde, Încremenite-n giulgiul ce strânge în zăpoare Dureri înveșnicite în lume care moare… . Lasă-mă-n...

Poezie nescrisă

Și încă se mai aude inima timpului cum bate Din dealuri încărcate mereu cu amurg Când minereul din sânge încă se mai zbate Ca o speranță aproape cu drumul deschis Aseară m-a certat o poezie nescrisă Că de zece ani mă așteaptă s-o scriu I-am cerut iertare ca la o domnișoară mireasă Motivându-i că două veacuri am fost plecat Să-mi caut iubita și un loc de casă Dar mâine pe...

PLÂNSUL PLOII

Ploaia cerne peste lume în fantasme, visuri grele, Amăgiri ascunse-n umbre printre ziduri mucezite, Și-n cântare sfărâmate mă adun printre ursite, Tremurând prin stropii ploii pe un drum pavat cu stele. Netihnită tresărire prin vâltoarea strânsăn gene, Ticăie cu-ncetinire într-un ceas prins în rugină, Și prin gene obosite, dorul saltă și alină Norii obosiți pe umeri, conturați...

Deziderat

Într-o noapte oarecare, Deșirând al nostru vis, Ne vorbeam cu desfătare Despre-al dragostei abis. . Luna strălucea gălbuie, Cerul era înstelat Și cât dragă-mi erai mie Îți spuneam cu-adevărat. . Iară, tu, atât de dulce Îmi spuneai că mă iubești – Roaba unei stări năuce Ce grăia ca din povești. . Și cum singuri sub un carpen Noi stăteam îmbrățișați, Printre ramuri luna-n...

Umbre-nlăcrimate

Așez umbrele tăcute-n șir, pe valuri de speranță, Cu suflet ce-și plâng greșelile puse în balanță. Ele vin purtând regretele în tăceri disperate, Sunt umbrele rămase și cer să fie așezate În ordine, cu grijă, în cuvinte nenumite, Căci n-au avut curajul s-asculte vechile ispite. Se-ntorc acasă cei ce-au fost vânați de fiare sure, De hiene cu chipul omenos, vorbind din guri obscure. Ei...

A.M.R.

au mai rămas câteva umbre de aşezat în ordine descrescătoare au mai rămas câteva speranţe rătăcite de adus acasă, câteva minute de şters din părăsiri pentru a amâna deznodământul au mai rămas câteva depărtări de micşorat, dureri de pus în cârje şi multe uimiri de împărţit, mai sunt numeroase trepte de urcat şi coborât singur multă muzică de pus...

Eseuri de drag

Eseuri de drag de Iosefina Schirger Grădină a zmeilor e cartea mea. Un alt timp mai bun pentru ea, nu era! Cum le-ar sta cuvintelor îmbrăcate în privirile tale? Acestor cuvinte, în acele priviri imateriale… Nu am altă cale! Îţi scriu fără să ştiu cum, sau de când, de unde. Tu, de piatră parcă ai fi, munte! Pentru cartea asta m-am pregătit. Tot felul de antrenamente! Şi ea vine...

Eseu la „Eseuri de drag”

Eseu la „Eseuri de drag” de Petru Ababii, 23.03.2025 ”Din neființă ies și vin” ca să vibreze și să pâlpâie ca flacără a ființei nefiind, parcă da, parcă nu, a unei afecțiuni ce dizolvă ca să reînvie și să rezolve alchimic în poezie, prin, cu și datorită poeziei, însăși poezia sufletului său – dimensiunile devenirii în profunzimile aceleiași poezii, la...

A FOST MĂRITUL ŞTEFAN

A fost măritul Ştefan domn Moldovei îndrăgite, Şi-a iubit micuţa-i ţară în fapte şi în cuvinte, Şi-a pus viaţa drept zălog în atâtea lupte date, Ţara i-a fost căpătâi şi în viaţă, şi în moarte. . Moldova a fost cinstită, Ştefan a fost respectat, Pentru-a ei făptură dragă, atâtea jertfe s-au dat… Dar, cu Ştefan domn al ţării, nu a fost niciun supus Să nu lupte...

Lacrima vinului, în țarină

E vară tată și strugurii s-or coace mai devreme, i-o vară tot mai rece sub arșița mistuitoare și-n ograda noastră, doar, nucul mai geme când lacrima strugurilor de sub streașină și carul cu harbuji e-n așteptată sărbătoare, Sfânta Maria ! Din Caradica[1], via asmute lacrima de toamnă, că-n fiecare strugure e timpul ce-a trecut. Vinul roșu va curge din sângele cernut, cu dor de...

CATRENE

ești cumpăna fântânii nesecate ești geamul înspre bucurii deschis ești clopotul ce-n poezie bate ești curcubeul răsărit în vis ooo metafora abia mă mai ascultă cuvintele își fac în vers de cap în suflet am iubire tot mai multă visele-n buzunare nu-mi încap ooo de prea multă lumină pădurea se răsfață dansează-n valuri marea când plouă cu bulbuci eu îți...

Fericire la reducere

în piaţa veche, bătrânul fără nume vindea fericire la reducere strânsese multă în suflet din locul acela numit acasă, de la liturghii, de la câmpul arat de la Dumnezeu şi de la amintiri o dăruia cu preţ mic ca să nu i se strice vremelnicia şi să-i înveţe pe oameni cum să şi-o crească singuri în zâmbet coada se întindea pe zeci de rânduri oamenii se înghesuiau ca la tigăile...

L-AM ÎNTREBAT UNEORI

În văzduhul adesea înveselit Mănunchiuri de raze aurii au năvălit, Zările luminoase dinspre apus strălucesc, Senzațiile eternității mă copleșesc. . Grădina e plină de parfum și de flori, Rândunelele se joacă pe cerul fără nori, ...

Lacrima vinului din vis

În cuptor de vară, lanul blond își mișcă mijlocul sub povara rodului cârlionțat de spice săltărețe, pe deal, sub poale, poama viilor țâșnește-n creștere sub hărnicia palmelor, de dor, să aciueze focul. Din strugurii stinși tresare fiorul strămoșesc, o spuză roșie mustește-n verdele ierbii și timpul curge-n cerc alungându-și corbii. În vin, o viață cântă și doruri se...

Din vinul vechi, lacrimi se scurg

Din amfore trosnesc lacrimi, cu glas adânc, iar strugurii se prind în rodul magic și tăcut. Simțirea plânge-n roșu, cald și nevăzut, în fiecare strop, un dor căzut din frânc[1]. O lume veche suspină-n vinul revărsat, dar totul geme, mut, sub farmecul uitat. Pe dealuri de vis, cu pași sfielnici trecem, sub bolți de viță, unde timpul nu adoarme, curg amintirile plăpânde-n arse karme, în...

Poezia se scrie în oraşul cu tei

poezia se scrie în oraşul cu tei aici, străzile scriu versuri parcurile se-mbată cu metafore cu parfum din aleile cu flori şi din arborii emotivi statuile creează poezie clădirile cântă poeme lirice, în oraşul boem al poeţilor cuvintele au sonorităţi muzicale de Bach şi Chopin de violoncel şi pian au praf de Lună în suflet şi pe trup sunt o orgă a visării şi tămăduirii prin...

VIS CU CIREŞE COAPTE

Visul meu de astă-noapte M-a purtat pe un tărâm, Unde cireşele coapte Prinse de suflet rămân… . Culegeam din mulţi copaci Şi mâncam cu bucurie, Era şi un câmp de maci, Şi un câmp de veşnicie… . Şi eram mai mulţi copii, Fascinaţi de-mprejurare, De cireşe şi maci vii, De lumină şi de soare… . Pe unii îi cunoşteam, Iar pe alţii, mai deloc, Când cireşe culegeam, Ne-mprieteneam...

Plouă cu rouă, plouă cu lacrimi

Plouă cu rouă, plouă cu lacrimi din cer Alungaţi din Rai, primii oameni plâng Plouă cu binecuvântări, plouă cu mister, Picăturile cad pe pământ şi se frâng A plouat şi ieri şi-alaltăieri nemilos Fulgere nervoase tăiau obrazul nopţii Tunetele urlau ca un monstru negricios Înspăimântând copiii, arătându-şi colţii Spunând descântecul ca un proroc Mama a pus în jar un ciob...

Eminescu

Eminescu (acrostih) Ești Luceafărul cel care Multe minți a luminat, Iară geniul tău cel mare Nimeni nu l-a egalat. Ești a noastră stea mărită Subt a cărei raze știm Cum din viața ta trăită Un ca tine om iubim.

DUZII TIMPURII

S-au încărcat de fructe toţi duzii timpurii, Pe care-i culegeam şi când eram copii… Când ne pierdeam în jocuri şi foamea ne-ncerca Mâncam doi pumni de dude şi-ndată ne trecea. Trăgeam în grabă mare crenguţele-ncărcate, Mâncând mărunte fructe pe-ales, pe săturate. Şi de-apucai crenguţa, găseai atât de multe! Eram plini toţi de pete de la zemoase fructe. Azi duzii au crescut...

CIREŞE AMARE

Trec pe strǎzi, pe pǎmânt, cu ploaia în gând… Cum sǎ îţi spun? Cuvintele ajung înapoi ca frunzele primăvara, în pomii goi. Alb liliac, ceva cum nici dragostea nu e, începe orizontul sǎ ardǎ, sǎ suie din lacrima mea sǎrat amǎruie! Ceva ni se întâmplǎ în fiecare colţ de tâmplǎ. Depǎrtata-ţi stea a renunţat, nu-mi mai rǎsare. Cireşele neştiutoare cad mai amare. Am...

La o cafea

Și această apă tulbure încet se îneacă Ridică-ți, femeie umbra iubirii să nu cadă Nu vezi norii puterii cum vin? Și luna se uită tristă peste veacuri Nu mai are bani să-și cumpere amurg Numai în policandre lumina încet mai bate Când forța secundei mai rupe timp Și glasul speranței se uită pe stradă Așteaptă să primească chiria timpului bătrân Când puterea speranțe...

MI-AI ROBIT INIMA

. Razele soarelui scânteiază, Florile de vie văzduhul parfumează, Îmi trec degetele groase prin barbă Și ascult o turturică cum cântă. . Mi-ai robit inima cu o privire, Nu puteam respira de atâta fericire, Parcă eram învăluit cu soare Și mă bucuram...

TRECĂTOR

A mai trecut Luceafărul Pe cerul fără margini Doar în tăcere prevăzu Cum mor acele datini . Mai trece rar, neobservat Fugind de coama dimineții Pe neamul său e supărat Văzând istoria tristeții . A mai trecut Luceafărul Numai având cuvinte Pe unde, ocnaș e adevărul Și împărat e cel ce minte . Trecând acum s-a întrebat În lacrimi mari de ceață De...

MURIND

De-aș fi steauă căzătoare Nebuloasa de pe frunți Karma lungă, arzătoare Toată noaptea s-o săruți De-aș fi apă curgătoare Printre vise și dorinți O furtună pe-a ta mare Multe zile, nopți fierbinți De-aș fi pasăre-n văzduh Să te caut până-n zare Iar din lampa unui duh Să-ți fiu rob în ascultare De-aș fi umbra unui nuc Ca să te cuprind în...

2025

2025 ai venit, te-am primit însă vrei ca să ne vinzi, ne vrei sufletul degeaba dar ne chinui pân’ ne prinzi, stai la pândă precum lașul și capcane ne întinzi oare vrei să ne extermini și în chin să ne cuprinzi. Ce voință rea te-mpinge, cine te îndeamnă oare trupurile a ne frânge prea grăbit cu nepăsare. Ce dorință zace-n tine de vânezi precum o fiară, omenirea nu-i o junglă...

Pe lacrimile mamei…

Pe lacrimile mamei — ce viață am mai dus Cu vorbele-i de-ocară ce-n suflet n-au pătruns, C-acuma nu mai este și-mi plâng în mâini amar ! Cum de-am putut fi rece ? Tu, mamă, vino iar ! . Te chem din goliciunea ce-n mine-am adunat Din tot răstimpul care iubirea ți-am sfruntat ! Cu-ai vieții ani ‘nainte și timpul tot avar — Cum de-am putut fi rece...

Norocul iubirii

Voi m-ați blestemat să car în spate Norocul iubirii cât un munte pisat Când privirea iubirii se rotea ca o roată Și în glasul bisericii clopotele bat Lăsând sângele adânc să curgă în mine Și aerul iubirii privind lângă sat De atunci voi v-ați vândut seva iubirii Semnând mincinoși în tribunal de stat Lăsând zâmbete false, mândri v-ați îmbrățișat Numai eu eram străinul...

TE ROG,VINO ACASĂ

Ești un dor,Doamne,o mireasmă, Te rog,vino la noi acasă Să ne dai un semn de îndurare Că în jur arde totul cu nepăsare. . Vino cu drag în grădina noastră, Lumină lină peste tot revarsă, Lumină ce în tine strălucește, ...

ÎNAINTE DE CĂDERE

Căzut-am din copacul tuturora La prima adiere a visului furat Spulberat în abisul deșteptării-i aurora Unde-i cald și umedă ființa-n tremurat Amestecat în amintiri uscate Ca un vierme iar m-ascund în frunze Frunze altoite-n latină și digerate Frunze presate în getică și confuze Oricum copacul se afla în trei culori Uscate-n decadența sufletească M-apasă...

Drumul fără gară

Ce gârlă adâncă se zbate în mine Când temelia casei se face capac Și-n poartă stau fulgii nopții să colinde Colinde îmbrăcate în lacrimi din alt veac Eu merg străin și îndepărtat de dor Aștept distanța clipei să mă salute Și să văd fântâna cum se clătește în izvor Într-un amurg împădurit de dulce Ieri m-am împiedicat de ceața unui drum uitat M-a certat din cer și...

Călcați în picioare la cârnați polonezi la Magazinul Union

Era prin toamna lui ’85. Venisem de la școală obosit, eu și fratele meu, Ionuț. Am intrat în casă și bunica ne-a întâmpinat din prag: – Lăsați ghiozdanele! Mergeți repede la Union, se dă cârnați polonezi! Acasă nu mai aveam decât pâine cu untură. Mâncasem așa de o săptămână întreagă și deja nu mai puteam. Am plecat amândoi, supărați, spre magazinul Union, știind...

Mi-e sufletul frenetic…

Mi-e sufletul frenetic, ce-și cântă beat amorul, Ca zborul rândunicii – nebun și jucăuș, Cât cum îi stă și-n fire să nu îi piară dorul A mărilor întinse oricărui pescăruș. . Ca de aceea, astfel, primește pledoaria-mi, De înțelegi acestea – cu sufletul deschis – Dintre femei aceea ce răscolești mândria-mi Și stea strălucitoare ce-o rază mi-a...

Rafala (29)

Fetele fermecate de chipeșii Rafaliți l-au rugat pe Cristinel să trimită mesaje părinților să vină să le ia acasă, fiindcă vor să se mărite cu acești tineri ciudați, dar foarte iubitori. Mesajul a fost receptat și cele zece familii de gospodari au intrat în alertă, pregătindu-se pentru logodnă. PRIMARUL Antonică a aflat despre eveniment și a trimis...

E VREMEA CÂND SALCÂMII…

E vremea când salcâmii îmi dau din albul lor Şi din mireasma lor îmi fac nouă cărare, Mi-e sufletul din nou la fel salcâmilor, Ce-şi leagănă în ciucuri mărunta, albă floare. . E vremea când salcâmii de suflet mi se-agaţă Poveştile-napoi pentru a mi le da, Nu mă rănesc salcâmii, ci numai mă învaţă Să le trăiesc şi astăzi cum le trăiam cândva. . E vremea când salcâmii...

ERA UN SFETNIC BUN

Cu speranța că iarna nu se mai întoarce Mugurii s-au înfășat în scutece, Pământul reavăn cu buze palide zâmbește, Grădina potopită de flori se trezește. . În crângul proaspăt înverzit m-ai așteptat, Peste ierburile de smarald ai călcat, Cu raze de...

SALCÂMII ÎNFLORIŢI

Salcâmii ne-nconjoară, în parcuri şi în curţi, Cu florile-ncărcate în ciucurii bogaţi, Sunt ca-n copilărie, ca-n anii cei avuţi Şi care-au fost, din toţi, atât de-adevăraţi! Parfumul de salcâm dă timpul înapoi Şi bucuria-ntreagă revine-n paşi grăbiţi, A lor mireasmă blândă ne-mprospăta pe noi Şi-n suflete aveam salcâmii înfloriţi… Mă bucură şi azi salcâmii...

Uleiul și Păunescu

(Toamna lui ’86, când la Cluj era mai ușor să prinzi gripă decât ulei) Era o toamnă mohorâtă în Cluj. Frunzele cădeau, curentul se lua de câteva ori pe zi, iar rațiile se împuținau mai repede decât cozonacul la nuntă. Vecinii de la parter, familia Noghi – vigilenți și ușor paranoici – vin la noi cu un aer de conspirație: — Mâine, la Alimentara de la Union se bagă...

SALCÂMII

Când paşii mei se-ndreaptă spre o paşnică zare, Pe-o aripă de soare mă sui, călătoresc, Salcâmii toţi îşi poartă împrospătata floare Şi florii de salcâm îi cânt şi îi vorbesc. . E pace şi lumină în timp de primăvară, Salcâmii toţi în floare ne-alintă, ne răsfaţă, Ne bucurăm de ei de parcă-ntâia oară Ne-au fost sortiţi privirii, chemându-ne la viaţă. . Ne...

Ne pierdem Omenia… (?!)

Ce vremuri am ajuns să mai trăim, Cuvinte goale și blesteme adunăm Ca mâine-n cei de lângă noi Să le-aruncăm ca un șuvoi. Și ce vrajbă-amară zugrăvim Noi între noi, adânc să ne-ncolțim, Să sfâșiem pe cel de-aproape Ca nu cumva aproprierea să ne-ngroape. Înflorește ura ca o primăvară Cum înflorește apusu-n ceas de seară, Omenia tristă spre ‘nalturi zboară Lăsând...

C A T R E N E

încep să râdă macii în lanul de secară salcâmii dați în floare ne-mbată cu parfum se laudă o mierlă că viața e ușoară iar eu mă mir că-n versuri e liniște acum +++ voi scrie un poem pe-o frunză de arțar voi scrie un poem pe-o floare de mușcată voi scrie un poem pe-un trandafir amar voi scrie un poem pe-un nor de ciocolată +++ e adunare generală în obor cocoșul...

Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Revista LUCEAFĂRUL

Sponsorii ediției

LUCEAFĂRUL de seară

Legături

Eşti aici » prima pagină » lnvitaţie la lectură