Revista Luceafărul

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025

ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 - 2144 (formatul tipărit)
Formatul tipărit apare, la Botoşani, în fiecare lună. Citeşte mai mult...

Eşti aici » prima pagină » lnvitaţie la lectură

Cade noaptea…

Cade noaptea peste codrii Și răsare luna plină, Și-s așa tăcuți și sobri, Doar izvoarele suspină. . Pe când eu sub un mesteacăn Pe un deal te-aștept pe tine În al nopții-albastru cearcăn Să te știu iar lângă mine. . Câte alte îmi vei spune, Câte alte povesti-vom, În al nopții ceas ce-a ține Clipa când alături fi-vom, . Când în brațe ne vom ține, Lăsând dragostea ne-mbete, Tu...

Longinus versus Eminescu *

Protest împotriva celor ce vor să tulbure somnul domnului Eminescu ! Unii sunt de părere că oasele lui Mihai Eminescu ar trebui luate de la Bellu şi puse într-un acvariu, ca să ne uităm la el ca la peşti. Poate vor să-i presare deasupra şi purici de mare ca să se hrănească în numele prea binelui lui. Alţii sunt de părere că oasele lui Mihai Eminescu ar trebui luate de la Bellu şi...

Veriga lipsă *

Fără Eminescu, Limba Română ar fi fost şi acum pusă în gips. Am fi umblat pe stradă, trăgând anevoie greutăți de cuvinte. Am fi survolat înțelesuri puține, în spații de-ntors, strâmte. Roiuri de onomatopee ne-ar fi invadat casa. Pe verbe am fi avut igrasie. S-ar fi coclit şi adjectivele, iar cichindeali, mumuleni şi praleşti ne-ar fi colmatat timpanul. Fără Eminescu, Limba...

Patrula (8)

A doua zi copiii au fost aduși de la spital. Părinții puseră de-o petrecere. Cei doi prieteni merseră la serviciu, dar li se spuseră că fuseseră puși pe liber. Patrulele aveau acum șase oameni aduși din Asia. Erau cam de doi metri și purtau saboți tradiționali. Se schimbau din oră în oră .Predarea turei se făcea cu un strigăt războinic din vechea Troe „Ahoe!” Familiile celor...

În orașul Unirii

“Hora Unirii” dansează-n Piața Unirii, Ieșenii își dau mâna, cu mâna “înfrățirii“, Ca-ntr-un simbol al biruinței și frăției, Imnul răsună pe plaiul României. Dangătul de clopot sfânt de la Putna sună, Moldova și Muntenia oameni adună La Milcov, grăbiți, să-l sece “dintr-o sorbire”, Să-mplinească visul drag “de întregire”. Se sfințește-n mir pământul Principatelor, În...

Îndemn din Copou

Vino, Moș Ioane, degrabă-n Copou, Roată să facem sub teiul cel sfânt, Să ne unim brațele-n horă din nou, Spre Piața Unirii, cu-același cuvânt. Adu, Moș Ioane, flori din câmpia ta, Și ciocârlii pe umeri să ne stea, Să șoptească boierilor din divan Că truda ta hrănește glia, an de an. Spune, Ioane, cum glasul din popor A frânt tăcerea veacurilor grele, Cum sub un cer, de lacrimă...

Elegie în surdină

E primăvară iarăși în grădină, Și muzica se-aude în surdină. Anul acesta voi semăna doar dor, Să plece către tine-n linul zbor. Voi uda, doar cu lacrimi, trandafirii, Să ardă-n flăcări roșii, ca martirii, Să-ți liniștească sufletul împăcat, De-o rază de lumină, blând, sărutat. Îți dăruiesc un proaspăt fir de bujor, Să urce tainic pe-un senin de nor, La tine-n culori...

CATRENE

ooo e liniște ca-n cărțile de rugăciune e liniște încât se-aude marea suspinând e liniște și iarna plânge dar nu spune e liniște și ninge ca-n povești din când în când ooo de-atâta iarnă am albit la tâmple și mă ascund într-un poem mai lung alerg după ninsori dar nu le-ajung și nu știu mâine ce-o să se întâmple ooo de mâine nu mai dorm cu luna-n pat de...

Vârsta care nu mi-e de-ajuns

Într-o zi, când nu veni nici un prieten, Şi eu – nici la unul din ei nu m-am dus – În suflet mi se făcu foame şi sete De vârsta care nu mi-e de-ajuns. Necercetat şi întreg, anotimpul Fără ură, tolănită în iarbă – În sângele omului îşi ascunde chipul Şi inima pe cât de bogată-i întreabă. Pe sfârşite-i prânzul spre care alerg Obosit ori vesel – la masa acestei vârste De...

Zodia Buneivestiri

În satul meu, numit Sinești, Prag de tărâmuri ostășești, M-am născut sub blând sărut, Din Bunavestire crescut. Din fir alb, rupt dintr-o lună, Mi-au gândit tainic cunună, Din dâra mândrului Soare, Mi-au țesut mândre ștergare. M-am născut tainic, în casă, Din mamă simplă, frumoasă, Ce-a spintecat un fir de râu Să-mi lege viața de-un brâu. M-a-nfășat în fir de lână Să...

Colind pentru un dor târziu

Am colindat în viaţă ce e viu – Ce răspândeşte bunătate şi lumină, Căci n-are sens de dragoste să scriu, Unui stăpân mereu de i se-închină. Am colindat un dor venit târziu Să mă domine zi şi noapte… (Am colindat imensul din pustiu Şi să trăiesc frumos în astă carte.) Am colindat şi poarta mea din vis, Şi gura ta şoptind a dimineaţă – Am colindat un drum pornit...

PUBLIUS OVIDIUS NASO, REABILITAT ACASĂ

Moto: Eu,Naso,alungatul la Pontul Euxin, Cu jale, azi,prin versuri de bine mă închin! Epistola îmi este acuma glasul meu, Și-atunci când n-oi mai scrie,voi amuți și eu. „Scrisoarea a VI-a, Către Graecinus” Într-un moment istoric atât de întunecat Din Roma Ovidiu a fost exilat, Toamna, târziu, pe o corabie a urcat, Pe calea mărilor-n surghiun la Tomis a plecat Acel drum sălbatic de...

Luceafărul în clasă

În clasa noastră vine acum EL, obosit și de pe drum, Cu fruntea grea și ochii mari Să-i vadă pe ai mei școlari. “Iubiți copii, acest meleag Vă este leagăn, vă e prag. Trecutul susură-n izvor Și codrul e nemuritor. Priviți cum lacul liniștit, În visul mării s-a oprit, Iar marea, mamă-n răsărit, În larg de ape a privit. Când noaptea cerne liniștiri, Și stelele sunt amintiri, Să...

Amor rănit

Din adâncimi ce sufletu-mi dezleagă Iubirea ca un foc impetuos, Esența-i din ființa mea întreagă E sâmburele-mi vieții prețios. Și l-am lăsat a încolți în tine Cu o speranță numai să devii Aceea ce-am crezut că-n a ta sine Te-ai acceptat iubita mea a fi. Dar totul fost-a doar o amăgire Prin care visul mi l-ai spulberat Crezându-te curata mea iubire Și venerându-te cu-adevărat. Iar...

Bunica

Bunica Catinca a fost măritată De rude, cu forța, fără-a fi-ntrebată. Orfană de mică, rămasă singură, N-avea cui să-i spună câtă trudă-ndură. I-au ales un soț copt, vrednic gospodar, Ce sfințea pământul ca un bun plugar, Câmpul roditor nu l-a lăsat să moară, Moștenit de la strămoșii ce-au clădit o țară. Când fete de seama ei în colb se jucau, La hore, la clăci, voioase...

CLEPSIDRA ÎNGHEȚATĂ

În refugiul Strivit cu pietre de turcoaz, Și-n umbrele pălite-n burgul Cu metereze triste, Se izbăvesc uitări Alungate în cascade adânci, Și parcă se ascund În slove Întinse pe coridoare de lumină. Și-n iarna cernită, Și-n ascezele tivite În clepsidra învechită, Un mesteacăn uitat Strigă un dor Ascuns în coaja de lemn… Și-un murmur de frunze Alungă neliniști și visuri...

Eminescu nu moare niciodată

Eminescu n-a murit, el doar îşi odihnește zborul între clipa ce vine şi visul cea fost potolind focul din oase şi luna cu dorul, arzând întotdeauna cu rost. Eminescu n-a murit niciodată, se-ntoarce în cuvinte eterne vorbe încolţite-n brazdă în frunze, flori şi în întoarceri din cele sfinte sau în zborul păsărilor ce torc la stână cântece pregătite să fie gazdă în care intrăm...

Dialog sub Tei

“Trecut-au anii”, dar chemări Se simt în liniști și-n ecou, ”Ochiul de pădure” și zări Îmi cheamă sufletul din nou. Creator de cuvinte sfinte, ”De ce în al meu suflet”plânge O notă-n povești cuminte Pe care timpul nu o frânge? “Povestea teiului” din Iași ”Flori în șezătoare” spun, Când “zăpadă norii cern” pași Și “stele auroase” pun. “Floare...

RUGĂMINTE

Dă-mi Doamne din Tine Tăceri și lumină, Și cântă-mi în vise Din iarna divină, Ajunsă la ușă Cu vrajă ascunsă… Astâmpără-mi Doamne Tot focul din mine, Ce-mi mușcă prin gene Și-n sânge prin vene… Învață-mă Doamne, Să merg drept în iarnă, Prin geruri strivite De nopți nesfințite Și-n vise, ciobite… Îmbată-mă Doamne Cu iarna regină, Prin geamuri...

Catren, de Ioan Vasiu

EMINESCU, CA VEŞNICIA CERULUI. Dor

Dor Îmi este dor de câmpul înflorat pe cămăşi de in De roata horei jucată la fântână De fetele ce-aduc din vii în doniuţe pelin Când îşi mână ciobanul oile la stână. De palma aspră ce-nfige plugu-adânc Întorcând brazda recoltei viitoare, Mi-e dor de ţăranul cu plosca la oblânc Umplută cu apa rece rece la izvoare. Îmi este dor de pasul lui apăsat pe hotar Când cumpăneşte...

NINSORI CU PLUMB

Un plumb atârnă-n huma tristă și pustie, Și nori pletoși aruncă iarăși zloată-n zori, Nu-i niciun glas să cânte-n vremea cam târzie, Căci plumbu-i prins viclean în negrele tăceri. În iarnă, sufletul se pierde prin ninsoarea Din trupul netihnit în noaptea sulfuroasă, Și-mbracă-n alb, și gândurile, și puterea Sădinte-n lut sfințit sub un tăiș de coasă. Și ninge iarna...

IATĂ STAU LA UȘĂ ȘI BAT

Nu bat în lemn, ci în locul unde ai învățat să te închizi. Nu forșez, pentru că iubirea nu sparge uși – așteaptă. Stau la hotarul dintre frică și dor, cu mâna ridicată de veacuri. Înăuntru ai zidit zgomot Ca să nu Mă auzi, ai pus zăvoare din vină și rușine. Bat atât cât să nu te sperii, atât cât să nu poți uita. Dacă vei deschide, nu voi întra ca stăpân, ci ca Pâinea...

Ca aerul şi seva, EMINESCU…

Ca aerul şi seva, EMINESCU… Îi aud paşii venind dinspre lumină Şi foşnetul stelelor în părul LUI Când plopii fără soţ îl aşteaptă să vină La fereastra unde dorul s-a aprins în gutui. Coborâd dinspre Carpaţi îI aud uneori Cu fruntea împodobită de gânduri Pe cărări de-argint şi flori De tei presărate rânduri, rânduri. Îi aud glasul venind dinspre trecut Dulce ca mierea...

CANON DE IARNĂ

Iarna geme despuiată iar prin calendare, Tânguind dureri pictate-n versuri din tropare, Și îngână în surdină pe arcușuri sparte, Doruri stinse-n ghețuri albe mirosind a moarte. Iarna toarce în vecernii visuri spulberate Printre mările de gânduri adunate-n șoapte, Și-ntr-un ochi răsfrânt pe ceruri amăgite-n umbră, Cântă în pustiu omătul într-o noapte sumbră. Iar în tresăriri...

ÎN TINE MAICĂ

Nu te-ai înălțat prin cuvânt, ci prin ascultare – mai adâncă decât cerurile și mai grea decât slava. În tine libertatea omului a rostit pentru prima dată un „da” care nu s-a mai retras. Nu l-ai născut doar în trup, ci în firea noastră întreagă, ca Dumnezeu să poată locui fără amestec și fără despărțire. Pântecele Tău a fost hotar dogmatic: Dumnezeu adevărat și Om...

Dor de Eminescu

EMINESCU, CA VEŞNICIA CERULUI Dor de Eminescu Au curs atâtea verbe pe pagini de poveste Cum curge Oltul de veacuri prin Carpaţi Şi dorul si-a cioplit cuvintele pe creste Cum iubirea trece de la părinţi în fraţi. De atâta dor zăpezile cern poeme în brazde Şi cuvintele lui se fac stele pe cer de ape, Paginile, în clipe ancestrale, ne sunt gazde, Şi, pe neştiute vin din veşnicie...

Eminescu

EMINESCU, CA VEŞNICIA CERULUI Eminescu Eminescu, cetatea limbii române cu toate turnurile Carpaţilor modelate de balade în care îşi au adăpost Decebalus per Scorilor, Mircea cel Bătrân, toţi bărbaţii înmuguriţi pe acest pământ. Eminescu planetă luminoasă în jurul căruia gravitează astrele cuvintelor laminate de înţelepciunea poporului scrise pe hrisovul brazdelor cu plugul. Eminescu...

SFINTE MORMINTE

Sfinte morminte, credință vie, Sângele martirilor n-a curs în van, Noi l-auzim și azi curgând sub glie, Ca un mare pârâu subteran! Ați luminat prin jertfe sfinte Pământu-treg, până în temelii, Plină e țara asta de morminte, Cum plin e cerul de sfinți vii! Ascunse-n lut, ca o comoară, Morminte vechi, morminte noi, Martirii întăresc credința-n țară, Și ne ajută când sutem...

Făt frumos din tei

Făt frumos din tei de Mihai Eminescu – Blanca, află că din leagăn Domnul este al tău mire, Căci născută eşti, copilă, Din nevrednică iubire. Mâini în schit la sfânta Ana Vei găsi la cel din stele Mângâierea vieţii tale, Mântuirea feţei mele. – Nu voi, tată, să usuce Al meu suflet tânăr, vesel: Eu iubesc vânatul, jocul; Traiul lumii alţii lese-l. Nu voi părul...

LA CRUCEA TA

Plângând, privesc crucea cu Tine Cum stai umil, tăcut, răbdând; De ce faci asta pentru mine? Un păcătos, cu suflet gol, nătâng. În ochii Tăi citesc iubirea Și-ncep să plâng de dragul lor, Aș vrea să te ating cu mâna Pe sângerândele răni ce te dor. Privind în jurul Tău văd certuri, Mulțimi strigând ce Te batjocoresc, Iar Tu iertare ai cerut la ceruri, Rugându-Te Părintelui...

Pe malul Mării Negre

E-o noapte liniștită pe malul Mării Negre, Pe când văpăi de lună în valurile-i zbat Și-avându-te în brațe, din adâncimi integre, Cu un sărut fierbinte – amorul ți l-am dat. . Și vreau un testimoniu iubirea ne rămână Cu-acest sărut fierbinte ca veșnic testament, Să ardă între stele ca aurul de lună, Să ne-ntețească-n inimi distinsul sentiment. . Pe când sus între stele,...

NOTIFICĂRI

Orașul se trezește cu ochii lipiți de ecrane, ferestrele sunt deschise doar în browser. Cuvintele aleargă mai repede decât pașii noștri, se trimit, se șterg, se întorc sub formă de ecou. În buzunar, timpul vibrează – un mesaj necitit care spune că suntem aici, dar cu gândul puțin mai departe. Ne construim în fragmente: o fotografie, o glumă uitată, un „online” care nu înseamnă că...

MORTĂCIUNI

Am reușit să mor… Înainte de-a vrea voi toți să trăiesc M-am împiedicat de voință, Doream să nu mă împiedic… De viață, cu moartea prin naștere Inima nu mai bate, în bătaia celorlalți A uitat să bată pulsul unicat Respir mult și rar… Ceilalți mă respiră mai greu Masca binevoitorilor e nulă Inspir și respir zilele lor Încă un pas pentru mine Lumea la o șchioapă...

Înmormântarea vieții mele

Ce frumos se dezbracă glasul apei peste cer însetat Și lungimea Universului peste timp se lasă În glas de dor brațele iubirii abia se mai aprind Atuncea mă grăbesc să vin încet, încet Da,mă grăbesc încet la înmormântarea vieții mele Mai aștept să vină și poeziile pe care le-am scris Să vină și ceasul îmbălsămat cu ore nedormite Să vină și umbra clipei mereu însărcinată Și...

PRIETENII

Dintre imaginile terifiante transmise de televiziuni cu refugiaţii ucraineni la graniţa română am reţinut una care m-a oripilat. Dar m-a şi înduioşat. O femeie între două vârste, cu un rucsac imens în spate ducea într-o mână un geamantan, iar cu cealaltă trăgea după ea o fetiţă, care la noi ar fi fost în clasa 0. Din ghiozdanul fetiţei cu zulufii...

Noi aforisme din suita “Dalta care lovește piatra inimii”

Selecție de noi aforisme din suita “Dalta care lovește piatra inimii”, de Ionuț Caragea Sufletul, un portret uitat într-o picătură de sânge simpatic. * Mă privesc în oglindă: mă scot din eprubeta micii trăiri. * Ce rămâne după ce îndepărtezi învelișurile filosofiei? O lacrimă tratată cu dispreț. * Adevărul brutal nu se gătește. Dar nu toți au dantura bună. * Tăcerea...

ALUNECÂND

Îmi lunecă pasul Sub cerul cel greu E-n mânecă asul Ce-l pierd mereu Îmi alunecă fruntea Pe geamul aburit Răscolind doar curtea Ce ieri te-a privit Îmi lunecă ochii Spre zare gonind La fel ca deochii În iubiri surâzând Îmi alunecă mâna De pe scaunul rece Ca o gheață e zâna Ce-n vis se-ncâlcește Îmi lunecă glasul Cerșind în pridvor Ea strigă arcașul Ce aleargă un dor Îmi...

CUVINTELE, LIMBI DE FOC

Cuvintele, limbi de foc, le trimit la cer Să discute cu un zeu bătrân și stingher, Cum dușmanul se strecoară nevăzut Și devine periculos și mai de temut. Dușmanul sub masca păcii înșelătoare, Ne amăgește cu cuvinte atrăgătoare, Folosește căi tot mai întunecate Înșelând sufletele nevinovate. E lumea care ne oferă plăceri, Vederi înguste și idealuri false, Dar nu e scutită...

BLESTEM VERDE

Lăsați-mi trupul dăruit De Dumnezeu înaltul Coroana ce-ați hăcuit Nu se-nchina la altul Ați retezat din brațe Și am ajuns chilug Ca umbra unei ațe Nici moartea n-o ajung Lăsați-mi mâinile întregi De timp îs aplecate Am crengile aproape seci De apele secate Fiți blestemați de soartă Tot neamul vostru strâmb S-aveți liniștea fiartă Iar trupul ca un hârb Să râdă lumea...

Patrula (7)

De vreo două zile cucuiețenii priveau cerul și băteau mătănii. Tuna și fulgera fără încetare. Parcă venea apocalipsa. Sătenii nu mai părăseau stanoaga. Telefoanele nu mai aveau semnal de la primul fulger. Sătenii din Burca Cucuieți trăiau zile de groază. Cei doi muncitori forestieri erau așteptați la poartă. Se făcuse deja seară. Anița...

ÎNCĂ O ZI

Încă o clipă de terorism ne mângâie nepăsarea Ne încurcăm în Dumnezei așteptând ninsoarea Încă ne-ningem între noi… De un albastru închis al urii nevinovate ,,Nu-i nimic, nu-i nimic Încă… mai poate fi un pic Rasismul de după amiază e cam sec Doar mergem înainte, la culcare Oricum națiile dorm în uitare Uităm cel mai des de moarte În primul rând de carte Prima sau ultima,...

În Ajunul Crăciunului, răsărit-a voinicul

,,Poemul din Ajunul de Crăciun”, publicat: 13 Dec. 2025. Actualizat și republicat ,,În Ajunul Crăciunului, răsărit-a voinicul” : 24 Dec. 2025 În vechea vatră a satului Vorniceni, unde clopotul bisericii răsuna ca o chemare a veșniciei, în casa de sub Altarul sfântului lăcaș, s-a născut Vasile Istrate (n.24 decembrie 1921 – m.7 ianuarie 1994), singurul flăcău între cele...

S-a născut Iisus Hristos

colindătorii merg din casă-n casă vestind că s-a născut Iisus Hristos femeile pun bunătăți pe masă și brazii râd împodobiți frumos colindele se-aud pe orice stradă răsună clinchete de clopoței așteaptă pruncii mai multă zăpadă să poarte săniile după ei au răsărit pe cer mai multe stele și toate cântă cu glasul duios cred că se bucură acum și ele aflând că s-a...

Spectacolul iernii

ninge ca în basme cu mari fulgi de nea ca un semn că iarna ce vine e grea eu aștept Crăciunul la fereastra mea cu un brad alături ce-are-n vârf o stea ninge cu petale de crini albi pe case se aud pe stradă colinde frumoase Moș Crăciun azi vine la toți să ne lase cozonaci și dulciuri… ce bine miroase ninge...

IZVORUL VIEȚII

Cerul și pământul în laude s-au înfrățit Preamărind-o pe cea care s-a învrednicit, A fi Maica lui Hristos ce în lume a venit, Să izbăvească pe cei care au păcătuit. E Sfânta Fecioară de Dumnezeu aleasă Pe Mântuitorul Hristos să-l nască, Care pentru mântuirea noastră s-a întrupat Și-n Iordanul luminii s-a botezat. Sfântă Maică, ești izvorul vieții și al milei Învrednicești-ne...

CĂRĂRI

Peste munți vom fi ape Între ape isteți Din pământuri trape Vânturi și scaieți … Florile orbesc La lumina nopții Crimele se iubesc În palma sorții … Se adună plânsete Rugăciuni fragile Se adună râsete Rumegând pastile … Pe câmpuri de stele Mor dimineți Din ramuri de nuiele Se nasc poeți … Peste munți vom fi șoapte Coapte în...

Balada bradului de Crăciun

Pomul de iarnă uscat Alcătuirea bradului la loc, Muntele iar l-ar fi înălţat Dacă amintirea n-ar fi ars în foc. . Imaginea lui adună bucurii Lumânările ard,sunt prea sus, Ele urcând în răsăritu-i azuriu Aprinzând visuri spre apus. Din brazi coboară dulciuri la copii, Seva lor aduce pădurile în case. Săniile trase de reni stârnesc nostalgii In cioturile pe coline rămase. . Şi...

Poemul din Ajunul de Crăciun

În vechea vatră a satului Vorniceni, unde clopotul bisericii răsuna ca o chemare a veșniciei, în casa de sub Altarul sfântului lăcaș, s-a născut Vasile – 24 decembrie 1921, singurul flăcău între cinci surori, mândre ca zorii dimineții. Destinul i-a fost frânt de război, dar îngerii l-au adus acasă, unde lacrimile surorilor și mormintele părinților l-au întâmpinat. A ridicat...

Goi

Goi în societate Lumină găsim Frate cu frate Prin nopți rătăcim Se umple vremea De nevoi silnice Lumea se cerne În capitole biblice Rămânem goi Flămânzi de bine Întinși după foi Cu valori de sine Treizeci de arginți Nu ne mai ajung Pierdem din sfinți Pe drumul cel lung Goi de multe fapte Zilele le împărțim Frate despre frate Nu vrem să știm

Drept de autor © 2009-2026 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Revista LUCEAFĂRUL

Sponsorii ediției

LUCEAFĂRUL de seară

Legături

Eşti aici » prima pagină » lnvitaţie la lectură