Fondat 2009 · ISSN 2065 – 4200Anul 18 → 2026
6.281 de articole
Autor: Al. Fl. Țene
Povestire fantastică, satirică și filosofică de Al.Florin Țene În literatura română se întâmplă uneori lucruri pe care nici critica literară, nici filosofia și nici măcar autorii de romane nu le pot explica pe deplin. Personajele se nasc din imaginația scriitorului, cresc în paginile cărților, iubesc,…
Citește mai departe →Autor: Teodor Epure
Mi-aș fi dorit să dansez prin cerul sfânt Cum nu s-a mai întâmplat nicicând, Și-n adânca liniște între stele, Îngerii să-mi cânte tarantele. . Mi-aș fi dorit să visez cu ochii mei cuminți, O idee ce mu-mi iese din minți, Să visez veșnic suflete curate…
Citește mai departe →Autor: Al Florin Țene
Au trecut 62 ani peste noi, Dar în suflet mai arde-o lumină, Dumnezeu ne-a purtat prin nevoi, Și ne-a dat iarăși pace deplină. Nu mai este nici ură, nici vină, Nici cuvinte ce dor să mai spun, Peste toate se-așterne lumină, Când în suflet Îl…
Citește mai departe →Autor: George Ciprian Balan
Chipul tău e Steaua Neuitării Dulci, Cel prin care-n ochii-mi tu scântei arunci, De îți spun adesea: „– Razele-i ce-ntind, Mare sentimentul dragostei mi-aprind !” Și cu tine-alături orice noapte-i zi Plină de amorul unei flăcări vii Veșnic înainte-mi vrând să strălucești Însetându-mi ochii cu-ai…
Citește mai departe →Autor: Nicolae Cornescian
Lumina aerul n-atinge în dimineața-n care treci prin liniștea ce se distinge reverberând în clipe reci. În urmă lași o undă sumbră de neadmis a se uita. De trupul meu desprinsa umbră se adâncește-n umbra ta. Și-atunci pricep că tot ce văd doar grunz e,…
Citește mai departe →Autor: Jan TRISTEA
În cercul stelelor, plânge neamul meu Și-n câmpul luncii bate-un vânt amar, Bat clopotele a teamă, vine ceasul rău, Sub sori apuși și sub stăpân grăjdar, Se frâng oglinzi în apele din hău Și norii-ngroapă veacu' fără calendar. Sub cerul greu se frânge-n glas un…
Citește mai departe →Autor: Jan TRISTEA
publicat: 24 iun. 2024 republicat: 24.10.2026 Pe când măslinii căprioarei ieșit-au la mezat și-ți împodobeau crestele împăduritului munte, tu, sub desișul umbrei verzilor ramuri, de falsul pădurar te-ai amorezat, o lipotimie sub balsamuri. Pe când veverița își netezea coada prin proaspete tufișuri, învălmășite cu violete-n…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
Ne-ai dăruit o zi … Prin limba cea de piatră Noi ți-am cerut o noapte Pentru a trezi instinct Din fapte ori din șoapte … Ne-ai dăruit și-o noapte… Dar în instinctul greu de piatră Noi ți-am cerut lumină Lumină din lumină... Noi, absolviți de…
Citește mai departe →Autor: Nicolae Cornescian
E prea mult cer între noi doi și prea mult timp, iar tu îmi scrii că-n toamna ta nu e nici vreme de amintiri și de prezent pentru poeme în care-ncerc să-ți inventez alt anotimp. Așa că uită tot, să putem fi ceva lipsit de…
Citește mai departe →Autor: Jan TRISTEA
Sub cer de scrum, pe pământ, e grea uitarea, Pe câmpuri de plumb, e chiciură și fum, Iar prin văi își plimbă vântul tulburarea Prin codri stinși de veacuri și parfum; Se frânge-n zări lumina călătoare Și plânge ceața surdă-n vale, acum. Nori bătrâni își…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
În toamnă ochii încă se mai văd, O rază plânge-n zarea cristalină, Prin câmp aleargă vântul, e prăpăd, Iar lumea-ngenunchează în ruină. Recolta s-adună mută din pământ, Sub ceruri reci, grele și căzute, Se frânge rodul sfânt după cuvânt, Lăsând în urmă inimi nevăzute. Nici…
Citește mai departe →Autor: Ioan VASIU
In memoriam Vasile Morar ( a murit la 17 oct.2023 ) mi-a mai murit un prieten poetul Vasile Morar așa un poet talentat ca el se naște mai rar... oare de ce Dumnezeu se grăbește să-i ia mai întâi pe cei buni și-i duce în…
Citește mai departe →Autor: Ioan VASIU
C A T R E N E toamna și morții plâng în cimitire stoluri de păsări dansează-n zbor spre sud cerul îmi pare o perdea subțire iarna-i aproape... n-o văd dar o aud ooo se cuibărește toamna-ntr-un gutui și ploaia stă pe vârf de munți…
Citește mai departe →Autor: Jan TRISTEA
Dinspre holm, suspină vântul rătăcit Și-n sat se frâng luceferi înserând Iar cerul pare vechi și mai obosit, Purtând tăceri-n veșnicul vibrând, Prin foi murinde timpul s-a irosit, Lăsând doar umbra visului flămând. Se stinge zarea-n neguri de argint Și norii curg ca turmele-n apus,…
Citește mai departe →Autor: Teodor Epure
Aerul răsună în triluri încântătoare, Tăcerea-mi oferă clipe de mângâiere, Iubire e scris pe orice bob de floare, Pe fiecare fir de iarbă care răsare.Cu sufletul cufundat în lumină, Cu visele adunate într-o tulpină, Te-am găsit, iubito, din întâmplare Într-un parc înmiresmat de petale. Era…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
Între moarte și lumină stă o clipă de răgaz, Nu se pierde nicio rază cât mai arde-un cer topaz. Între viață și-ntuneric, umbre vechi își spun chemarea, Iar din ceața unei șoapte se ivește depărtarea. Jumătăți de adevăruri dorm pe maluri despărțite, Jumătăți de gânduri…
Citește mai departe →Autor: George Ciprian Balan
Ale mării tulburate – valuri albe, răzvrătite, A lor spumă delicată la picioare ne aduc, Pe când Luna-n raze blonde ușurel ea se ridică Peste marea volburoasă, pe al serii proaspăt crug. Și cerându-ți a ta gură pe al mării mal subt Luna Care ochii…
Citește mai departe →Autor: Jan TRISTEA
— Ce este cultura? m-ai întrebat, frate, — Spune-mi întâi la care te referi: La firul de aur din vechea cetate, Ori la grâul ce crește-n lanul din câmpii? E zbor de gând prin veacuri adunate, Ori rodul muncii dus spre zori târzii? De spui…
Citește mai departe →Autor: Jan TRISTEA
Măicuță, iarăși toamna se-așază peste sat, Și-ngână vântul doine pe vechile coline, Pe fruntea ta se vede al anilor palat, Clădit din dor și lacrimi, din zile și suspine, Ai fost când rod bogat, când spicul scuturat, Dar ai rămas aceeași cu zilele senine. Prin…
Citește mai departe →Autor: Al Florin Țene
Se-aude-un cântec undeva în seară, ca o lumină prinsă-ntr-un ecou, și parcă timpul pentru-o clipă zboară, lăsând în urmă sufletul mai nou. În sunetele lui se-ascund izvoare ce vin din depărtări fără hotar, iar inima, pierdută printre zare, își face din tăcere un altar. Un…
Citește mai departe →Autor: Mircea Daroşi
Dinspre munţi cobora un aer proaspăt și rece, înviorând obrajii copiilor. Peste acel petec de cer care delimita orizontul comunei, soarele îşi făcea loc printre siluetele ameţitoare ale brazilor. În curtea şcolii s-au adunat zeci de copii, apoi, numărul lor a crescut tot mai mult.…
Citește mai departe →Autor: Jan TRISTEA
Măicuță, toamna ți-a pus bruma peste păr, Dar ochii-ți ard ca spicele în miez de vară, Ți-e fruntea carte veche scrisă cu adevăr, În care timpul lasă umbră și povară, Ai adunat ani și lacrimi-n vechiul cufăr, Ca pomul care rabdă viforul de-afară. Prin ochii…
Citește mai departe →Autor: Ioan VASIU
mai plânge și poetul câteodată așa cum plânge marea uneori așa cum anotimpul plânge-n flori ca un izvor când apa i se gată mai râde și poetu-n poezie așa cum liliacul înflorit așa cum soarele la răsărit ca vântul care-ncepe să adie autor: Ioan Vasiu
Citește mai departe →Autor: Ion Istrate
Lui Victor ! În vechiul Copou, veșnic leagăn literar, Pășeam cu gândul la firava mlădiță, Pe gard ardeau al cărților hotar, Și-n ochii tăi, privea mama-zeiță. Tramvaiul cobora din deal domol, Spre vechiul turn al marilor zidiri, Ca un destin ce-și caută un pol, Prin…
Citește mai departe →Autor: Lorena Bujor
Jiul curge lin prin lume, tot mai tainic și rotund, Adunând în el genunea, dintr-un suflet de afund, Trece râul de Hobița, prin pământul său de vis, Purtând tot ce geniul dacic, în piatră vie a scris. E sevă-n orice mugur și e spirit viu…
Citește mai departe →Autor: Ion Istrate
În blândul Copou, sub cer de chihlimbar, Venii din soare cu privirea trează, Când toamna își purta regalul har Pe drumul unei mame ce veghează. În casă, cuvintele-nfloreau divin, Ca vechi făclii din neam de cărturari, Din iubire te-ai ivit cu harul în destin, Ecou…
Citește mai departe →Autor: Teodor Epure
În umbra vie a experienței gânditoare Bătrânețea pare o oază odihnitoare, Regretele au încetat să mai existe, Grijile de mâine sunt mai reduse. În această atmosferă respirabilă Orice cântărire a vieții pare, A se încheia cu un eșec oarecare Ce trebuie să-l accepți ca atare.…
Citește mai departe →Autor: Jan TRISTEA
Prin cenacluri umblă ca un domn, Cu fraze reci de ghips împodobit, Își face tron din fiecare zvon, De parcă ceru' l-ar fi învestit, Din mlaștini scoate fals blazon Și-l poartă grav, solemn și poleit. Dar cărțile îl știu drept trecător. Sub geamu-i fâsâie licuriciu'…
Citește mai departe →Autor: Al Florin Țene
Zora, Zora, floare de lumină, Te-ai ridicat din visul unei seri, Și peste lumea tristă și străină Ai aruncat o ploaie de misteri. Zora, Zora, cântec fără moarte, Ecou venit din depărtări de timp, Tu bați încet la porțile din noapte Și faci din dor…
Citește mai departe →Autor: Lorena Bujor
Sunt păsări cioplite din lut și piatră rară, Cântând lumii întregi o liniște stelară, Un zbor de drone sfinte, cu aripi de gorjeni, Purtând în ele taina străbunilor de ieri. Tu ți-ai cioplit și gândul, iar Jiul l-a purtat, Spre stelele ce-n noapte de tine…
Citește mai departe →Autor: Jan TRISTEA
Prin cercuri moi își plimbă-nfumurarea, Cu tomuri goale, grav s-a zugrăvit, Își coase-n drum o cârciumă și chemarea Pe-un scut de tablă, ce stă împodobit, Din haznale își scoate zilnic inspirarea, Dar spune lumii că e dăruit. De-ai fi citit mai mult, tăceai mai des.…
Citește mai departe →Autor: Lorena Bujor
La masa de piatră timpurile tac, Apostolii umbre în juru-i se fac. Sunt douăsprezece clepsidre de har, Lăsate pe veci lângă sfântul altar. Aici nu se cere un strigăt sfințit, Ci doar un sărut de pământ dăltuit. Clepsidre de piatră măsoară un veac, O taină…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
Prin norul plin de amintiri, Un suflet vrea să treacă În grădina cu trandafiri, Cu țepii vremii să se spargă. În plasa deasă și-nțesată De clipe vrute sau trăite, Se defila ca prin armată Cu mofturi multe, amăgite. Din caruselul ce se-nvârte În soarta omului…
Citește mai departe →Autor: Jan TRISTEA
Pe-un turn uitat, sub luna sângerie, Stă cucuveaua pe-a coamei broderie, Privește lumi în valu'-vitreg, Cum caută... și falsă faimă culeg, Cum jură toți că sunt cinstiți, Dar umblă mulți cam desfrunziți. Cucuveaua vede adevărul: e zoit! În piață se urlă câte-un sfat, De cel…
Citește mai departe →Autor: Al Florin Țene
Nuvelă dramatică de Al. Florin Țene OMUL FĂRĂ BILET În fiecare seară, când luminile orașului se aprindeau una câte una, Mihai venea la Operă. Nu avea întotdeauna bilet. Uneori avea. Alteori nu. Dar venea. Venea cu aceeași haină veche, cu același caiet negru sub braț…
Citește mai departe →Autor: Jan TRISTEA
Cucuveaua, din ascunzișuri la hotarul vremii Pe ramul vechi al nopții, doi ochi-n stea senină, Veghează cucuveaua cum lumea se-nvenină, Privește cum se schimbă orice rost sub soare, Cum anii trec în taină spre altă depărtare, Vede începutul sobru lângă ultimul prag Și zâmbetul vieții…
Citește mai departe →Autor: Lorena Bujor
Acasă la Hobița, Brâncuși se-ntoarce iar, Unde lumin-așteaptă în pridvor un sfânt dar, Mame din veacuri scriu pe cer semnele lumii, Iar zeii încă respiră-n aburul humii. A-nvățat să asculte cu dalta privirii, Tăcerea din piatră țipând urletul firii, Și liniștea ce cântă în lemn…
Citește mai departe →Autor: Jan TRISTEA
Pe Strada Mare plimbă fum un phoet somnoros, Cu ceafa plină-n glorii și cu creierul păros, Din poala gândirii scoate zilnic câte-o stea, Dar steaua lui de tinichea se crede catifea, Își ventilează șoșonii cu proverb meșteșugit, Ca un curcan ce dă sentințe fără să…
Citește mai departe →Autor: Al Florin Țene
Când cântă Vivaldi, se trezește pământul, iar iarba își scutură roua din noapte, prin ramuri se-ntoarce ușor începutul și soarele urcă pe cer însoțit de șoapte. O vioară aleargă prin flori nevăzute, ca un fluture alb peste câmpul în floare, iar clipele vechi, de uitare…
Citește mai departe →Autor: George Ciprian Balan
Erai femeia visurilor mele Și-un fapt nebănuit prin care tu, Lumina cea mai mândră dintre stele Cu-o rază-n inimă mă străbătu. Citesc și-acum în ochii-nduioșării-ți, Ce-n amintire-mi ei s-au impregnat Cu-n sentiment din latura lucorii-ți – Amorul tău pe care m-am bazat. Dar din ce-a…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
Sunt oameni care își uită până și ziua de naștere dacă nu le-o amintește telefonul. Eu am pățit exact contrariul. Amintirile se țin scai de mine ca un bir neplătit. Poate că unii consideră asta un defect. Problema lor. Pentru mine părerea celor deranjați de…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
Mi-e dor de-a mea uitare Prin pași s-o rătăcesc Ateu la simpla închinare Și totuși s-o iubesc, Mi-e dor, să nu te caut Să nu te mai găsesc Să ard în suflet ochii Ce încă… amăgesc, Mi-e dor de-o boală lungă Ce-n trupuri s-ar zdrobi…
Citește mai departe →Autor: Al Florin Țene
Într-o dimineață de lumină, când dealurile își scuturau roua peste câmpiile României, s-a auzit un cântec venind de departe, ca o șoaptă din adâncul pământului. Era Enescu. Cu arcușul lui de aur a atins inima unei țări și din corzile viorii au început să curgă…
Citește mai departe →Autor: Jan TRISTEA
Trezește-te, că peste vii coboară grea tulburare Și peste rădăcini bătrâne stăruie o apăsare; Un val de vrajbă mincinoasă seamănă rătăcire, Spre ștergerea hotarului și nelegiuită răstălmăcire, Dar încă via de pe dealuri își leagănă muguri, Iar cerul țese sub frunze cununi pentru struguri. La…
Citește mai departe →Autor: Teodor Epure
În plan internațional și intern complicat Cariera sa a pornit de la simplu soldat, Până la voievod al Transilvaniei Și mare guvernator al Ungariei. Iancu de Hunedoara, cavaler medieval, Strateg, teoretician și mare general. Vecinii din jurul său l-au transformat, În personaj legendar cu adevărat.…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
Nu rupeți tăcerea, mai lăsați-o să curgă Ea prelinge durerea, voind tot să erupă Lumina-i pierdută printre clipele oarbe Apare ca brută, când blândețe absoarbe … Munții grei se apleacă, orizont impunând Norii vin și pleacă după soare galopând Marea încă surâde la ultimul golf…
Citește mai departe →Autor: George Ciprian Balan
„ – Iubita mea, zâmbetul tău e un fluture, un fluture cu aripi de lumină, pe care, dintre toate chipurile florilor, întinzându-și aripile, atras de o dulceață a ales să poposească pe al tău – înmiresmată floare...”
Citește mai departe →Autor: Jan TRISTEA
În marea piață, toamna își revarsă blând tezaurul bogat, Pe fiecare masă arde rodul vremii, nobil înveșmântat, Ca niște candele de aur se aprind ciorchinii-n zare, Chemând spre vechi năzuințe și gusturi fermecătoare, Sub zumzetul mulțimii curge timpul ca un râu domol, Purtând pe valuri…
Citește mai departe →Autor: Florin Bălănescu
Autor: © Florin BĂLĂNESCU Foto: © Casa Memorială Hortensia Papadat-Bengescu din Ivești, Arhiva personală. Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate. Despre Casa Memorială Hortensia Papadat-Bengescu din satul Ivești, comuna cu același nume, județul Galați, profesorul Gheorghe Frătiță…
Citește mai departe →Autor: George Ciprian Balan
Din ramuri frunze se desprind În nonșalanța-i ce arată-și Fiindcă-i vreme-a desfrunzind Ai noștri ani cu Toamna iarăși. Și-i trist... C-al vieții noastre rost De pe Pământ încet se stinge Cu Toamna-n viață câte-au fost Ce spre uitare ne împinge. Și-ntr-un curând îndepărtat De-om blestema…
Citește mai departe →
