Revista Luceafărul

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 18 → 2026

ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 - 2144 (formatul tipărit)
Formatul tipărit apare, la Botoşani, în fiecare lună. Citeşte mai mult...

Eşti aici » prima pagină » lnvitaţie la lectură

Retorică

Din ramuri frunze se desprind În nonșalanța-i ce arată-și Fiindcă-i vreme-a desfrunzind Ai noștri ani cu Toamna iarăși. Și-i trist… C-al vieții noastre rost De pe Pământ încet se stinge Cu Toamna-n viață câte-au fost Ce spre uitare ne împinge. Și-ntr-un curând îndepărtat De-om blestema ultima Toamnă Va fi păcatul neiertat Prin care soarta ni se-nseamnă. Fiindcă, Toamnă,...

te aștept

te aștept dimineața când plouă mărunt să-ți recit un poem care-acum e cărunt te aștept la amiază când soarele-i sus să constați că-n livadă gutuile nu-s te aștept răbdător undeva la amurg să-ți arăt cum pe râu amintirile curg te aștept să uiți tot și-ntr-o zi să revii până mă mai găsești printre oamenii vii ...

Ciocârlia Timpului

Pe cerul larg se-ntoarce iar destinul, Prin lanuri vechi se-aprinde dorul sfânt, Ciocârlia poartă-n tril suspinul, Lăsat de vremi pe acest pământ. Din zări albastre vine primăvara, Cu aripi pline de lumină grea, Și pleacă iar, când e gata vara, Și lasă-n urmă tristețea mea. Sub trilul ei, răsar tăceri uitate, În spice doarme aurul târziu, Iar anii curg pe drumuri neîntoarse, Ca...

Dorul, vânt din fonoteci

Dorul, pasăre de seară, Zboară peste ani, pierduți, Și se-așază-n vița veche, Printre strugurii tăcuți. Dorul, pasăre de umbră, Se întoarce iar spre sat, Ș-alungă vara din pictură Spre apusul-ndepărtat. Dorul, vânt prin vii bătrâne, Plânge-n frunzele stăpâne, Și-mi aduce din trecut Vis de struguri și de grîne. Dorul, vânt de seară lin, Trece-ncet peste destin, Și răscoală...

Vinul, rubinul viu al gliei

Vinul, rubinul viu al gliei, Păstra în el veri și ogor, Și curs în cupe la prăznicie, Trezea trecutul călător. Vinul, sângele viei sfinte, Curgea rubin în seri târzii, Purtând prin veacuri, ca-nainte, Lumina blândei copilării. Vinul, sângele toamnei coapte, Dormea în vechiul beci de lut, Și spunea tainic, peste noapte, Povestea anilor trecuți.

Timpul, un vin din vechi luceferi

Timpul, un vin din vechi luceferi, Fierbe tăcut în al meu gând, Tata-mi vorbește prin vremuri, Din muguri ce răsar pe rând. Timpul, un vin din vechi luceferi, Se scurge lin în vas de lut, Iar dorul tatălui veghează La via străbunilor, început. Timpul, un vin din vechi luceferi, Fierbe tăcut în trup și dor, Prin via care-mi leagă anii De glasul tatei, călător. Timpul, un vin din vechi...

„Tu ești al viei bun destin!”

Sub zări de aur și tăceri, Dormea țarina în mister, Iar timpul, corb cu aripi reci, Țesea destinul pentru veci. Eram copil cu ochi senini, Prin roua blândelor grădini, Iar via-mi sta ca un altar, Sub cerul vechi, rămas hoinar. Bolnav era atunci tataia, În iarnă, geru’-i stârni văpaia, Dar glasul lui, ca un izvor, Mi-a pus în palmă viitor. „Lasă trei mugurii pentru rod”, Spunea...

Ecou de Mozart

Când sună-n noapte glasul de vioară, Și luna-și cerne aurul pe drum, Se naște-o lume limpede și rară, Iar timpul se preface-n vechi parfum. Prin sală trec acorduri de lumină, Ca niște îngeri coborâți din cer, Și inima, de muzică senină, Își uită pentru-o clipă orice ger. Un vals se leagănă ușor prin zare, Cu pași de flori pe-un nevăzut covor, Iar sufletul, cuprins de încântare, Se...

Ultimul plugar pe creastă

Plugarul a urcat unde pământul se termină. Și-a lăsat calul și brazda în vale. Aici nu mai are ce să sape. Aici trebuie doar să fie. Cu mâinile bătătorite atinge norul. Cu dinții mușcă din gheață. Pâinea lui de piatră s-a terminat. Acum se hrănește drept cu cer. Și-a scuturat țărâna din palme și din oase. A rămas doar linia dintre munte și noapte. Bătrânețea lui e o recoltă...

Sunt din brazda neamului

Tu umbli-n sat cu vorba grea, Și-mi cauți urma prin noroi, Dar n-ai să-mi frângi credința mea, Nici drumul scris de-ai mei eroi. Din neamuri harnici am crescut, Cu fruntea sus și pumnu-n piept, Prin vremi, amar ei au trecut, Dar n-au uitat ce este drept. Au fost prin lupte și război, Au tras la plug sub cer pustiu, Hrănind vecinii și pe noi La cină, în amurgu’ cenușiu. Cu seceta...

Mai vine toamna pe la noi

Mai vine toamna pe la noi, Cu frunze galbene pe cale, Și ne aduce înapoi Un timp ascuns printre petale. Mai vine toamna lin, încet, Cu pași de aur peste casă, Și parcă sufletul discret Își cheamă tinerețea acasă. Noi, cei cu tâmple argintii, Privim spre anii ce-au trecut, Și strângem vechile bucurii Din tot ce-am fost și am avut. Pe banca veche din grădină Mai stăm privind spre cerul...

Stea

Necruțător și rece e colindul Sorocului dat sufletului meu Când de o vreme relele-l ochindu-l Îmi pare că-n ființă nu-mi sunt eu. . Și viața-mi toată în alcătuire, Pe care-o cârmui în confuz mister, Lipsită-mi pare de desăvârșire Încât eu n-am tendință să mai sper. . Și răului îi satisfac deliciul Când zbuciumându-mă nu reușesc Din viața mea să exilez supliciul Ce...

Cerul din glie

Plugarul nu caută divinul în cer. Îl caută în adânc, unde fierul spintecă întunericul. Brazda se răstoarnă sub soare, lucioasă, neagră, jilavă. Oglindă aspră, în care cerul se prăbușește să poată fi atins cu palmele goale. Rădăcinile caută stelele îngropate în glie. Istoria neamului meu e scrisă invers, de jos în sus, cu degetele încleștate în țărâna care respiră...

Porunca ochilor albaștri

În marea clipei ce se stinge, Plutește orașul adormit, Iar timpul, luntre fără vâsle, Se pierde-n zări de necuprins. Sub cerul vechi de amintire, Culeg tăceri din ce-a rămas, Din trilul vremii care curge Prin iarba serii, pas cu pas. O zi de mâine ne vorbește, Din caier sfânt de vechi destine, Țesută-n tainic de lumină Cu mâini de îngeri și regine. Abia se văd căzând apusuri Prin...

Plugarul

Mânca cu privirea ogorul Și ara, ara tot mai adânc; Își încovoia trunchiul sălbatic, Cu mâna încleștată pe plug, Până simțea arsura de jăratec. An de an, Îmbrăca dealul sărac În holde rodnice; Creștea grâul, tutunul, porumbul Prin pârloagele largi cât zările. Privea ogorul cu o foame Lacomă, ca și cum Ar fi vrut să-l înghită, Și brăzda, brăzda tot mai adânc În glia...

Țara nebunilor

După ce scrisese câteva pagini la romanul despre un personaj, fost activist de partid, care furase din averea PCR-ului, aproape de miezul nopții, Tudor a adormit. Nu a știut când un vis l-a cuprins. Se făcea că era într-o țară cu oameni vopsiți în galben, toți îmbrăcați în haine cenușii, care, de cum se sculau, se închinau la două fotografii. Acestea...

Sub stele de cristal

Holmul mai păzește bătrânul sat, Sub vălul seriilor argintii, Iar timpul, fluviu fermecat, Se pierde-n negre veșnicii. Din clipe stinse îmi adun Mlădieri de dor și de lumină, Ca un sihastru de pe drum Ce prinde luna și suspină. Sub salcâmi, umbrele coboară Ca niște vise fără glas Și vântul serii iar presară Parfumul anilor, rămas. Te văd venind din depărtare Pe-o rază caldă...

Ziua de mâine

Scufundat în tăcere și așteptare Ascultam triluri de privighetoare, Respiram liniștit aerul decolorat Ce s-a împrăștiat în întregul sat. Mă gândeam la ziua de mâine Care stă la vorbă cu mine, Ziua care se toarce din caierul vremii Până când apar primii fulgi ai iernii. Iubirea mi se părea mai frumoasă Decât un câmp de flori cu multă mireasmă, Căci ea mă privea în fiecare...

Lumini și umbre

Între noi și soare umbrele ne dor Amintiri sunt oare ce nu mai cobor Din lumina zilei, ne vom înnopta Prin târâșul nopții, ne-om însenina Clipele se crapă, drumuri amânând Sufletele scapă, lacrimi culegând Ieri eram un ,,tu”, azi din nou un ,,eu” Mâine, știe poate numai Dumnezeu Între noi și soare, umbre se ucid Raze pe o floare adună un chip Între noi și viață se aleg...

Limba Română

Limba mea, dulce ca pâinea de-acasă, Cu tine crescut-am pe-aceste poteci, Tu ești lumină în suflet lăsată, Și cântecul nostru din veacuri de veci. În tine foșnesc frunzișuri în zare, Și marea își leagănă valul profund, Susur de izvor devine cântare, Iar tainice doruri în sfeșnic ascund. Tu ești o duminică-n inima mea, Ești pâine și cântec, și dor pururi viu, Când...

Pașaport

Închinat la libertatea Etichetelor din raft Mă împiedic de uitarea Umbrelor ce sunt în fapt Amintirea e o ploaie Ce prezentul îmi uscă Ieri eram o vistierie Astăzi, martor, o acuză Amorțit printre clepsidre Soarta-mi râde a pustiu Vămuit de gânduri negre Mă întreb dacă sunt viu Din căință mi-e zâmbirea Iar puterea m-a mințit Am crezut în fericirea Drumului spre infinit Caut...

FLORILE ÎN GRĂDINĂ…

Un soare aprins mereu se zbate În perdelele ferestrelor de la sate, Dealurile se scaldă în lumini argintii, Licuricii aleargă prin câmpii. . În grădini florile se leagănă, Una pe alta se tot îngână, Fiecare dorește să fie ...

Facem nuntă ?

Saveta era necăjită. Nu știa cum să procedeze într-o situație foarte complicată. Vremurile s-au schimbat, lumea nu mai era așa cum știa ea. Onoare, respect, bun-simț ? Aiurea !Au dispărut, s-au pierdut, s-au rătăcit, s-au corcit. Nesimțirea, indiferența, lenea, lipsa de respect, de credință și de omenie și-au făcut loc și definesc acum caracterele copiilor, tinerilor și adulților....

SINFONIA CERULUI

Cerul își deschide porțile albastre, ca pe o catedrală fără zid, și peste lume, dintre lumi sihastre, coboară-un cântec veșnic și timid. O stea își pune degetul pe strună, iar luna-ncepe psalmul ei de-argint, și vântul trece lin din lună-n lună, purtând ecouri dinspre infinit. Se-aude-n înălțimi o simfonie pe care n-o pot scrie muritorii, dar o ascultă inima când știe să-și...

După „a fi”

Mi-e frică să exist Să mă respir în toate Să zbor sau să gândesc Cum pun lumea pe roate De-nvârt cercuri pătrate … Mi-e frică să mai fiu blând Să mă culeg din fapte Să văd poftele murind Din vorbe dulci, din șoapte Cu marea fugă de păcate … Mi-e frică să mai alerg Prin lumi des colorate În care toții se șterg Cu jurăminte sparte Din plăsmuiri inapte … Mi-e frică să...

Strigătul

Ce-i noaptea, când inima e sclavă în zăbrele Și stinge în tăcere dureri legate-n dor? Hume prin vâltori se sparg de-ntunecate ziduri, Mucegăind în vremuri și stinse în sudori. Ce-i gândul când străbate puzderia de ceruri Și pârjolind tot lutul, mijește și în zori? Că niciun zbor lăuntric nu trece peste cârduri De tresăriri de aripi ‘necate în vâltori. Ce-i spaima...

Pana

Pană albă, pană dulce Mierea sufletului curge Îndulcind cu umbra sa Două lumi de-alăturea Pană albă și-nfoiată Lunecând tu stai și dreaptă Ca o stea pe bolta albă Alfabetul îl dezmiardă Pană albă din titan Scrii o zi pentru un an Însemnându-l pe dușman Ca sabia lui Ștefan Dar mai lunecă ușor Printre suflete cu dor Și c-un iz de busuioc Dă la fete mult noroc Gâsca...

O PLOAIE DE VARĂ

Tot mai plâng uneori, chiar dacă rar Îmi cad suspine pe tâmple, Iar ochii ce-adună în ei Tot verdele codrilor ninși, Sting surd tânguiri de aramă. În lumea flămândă și tristă Ce caută-n zbateri capcane și lanțuri Mă prind de umbra din luna haìnă Ce mârâie-n colț de penumbră, Să fac un ocol printre gânduri În fașă de tunet de vară. Și-adun între ziduri tăceri albe, Culese...

OBOLUL

Că te-am pierdut în dorul meu purtat cu rugăciune Și m-am zbătut în raza de speranță-n umilință, Mi-am dat obolul greu în patimile vieții surde Și m-am uitat pe mine-n povârnișul sorții crude. Aveam prea mult, dar ziduri tari se așterneau în cale, Puteam să le dobor în gând, dar m-am zidit în ele, Mă fugăreau prin nopți fantome albe, simțitoare, Ce îmi cerșeau răgazurile...

Înainte de Marele Bang

Înainte de timp, tăcerea respira, Iar neființa-n sine lumina ascundea, Nici cer, nici stea, nici undă nu era, Doar Dumnezeu în propria Sa clipă se visa. Nu exista un „unde”, nici un „când”, Nici începutul nu avea vreun gând, Eternitatea, fără chip și fără drum, Ținea întregul Univers în primul fum. Poate că vidul era un plin neînțeles, Un cer fără lumină, dar cu sens...

Vis în vară

Vara fierbe-n uitare, Cerul e pierdut mereu, Ziua-mi este-n văitare, Suspinu’-i stăpânul meu. Pe șesul cuprins de pară, Râul Ibănesei a dispărut, Mai trece-ncet o seară, Zilele fug iute spre apus. Verdele Dumbravei moare Sub amiaza focului viu, Umbra fuge-n cuptoare, Ca un vis pierdut târziu. Luna sângerie pare Peste lacul unui Zeu Și-n taina ei apare Dorul din lira lui Orfeu. Codrul...

Dor

Dincolo de frunze, dincolo de timp, Un ecou străbate noaptea în amurg, Ca un fluviu rece de adânci trăiri, Unde lacrimi mute neîncetat mai curg. Este un dor ce n-are margini, nici hotar, O ardere lentă, un suspin în șoaptă, Sufletul se-nalță, căutând în zadar Urma unei palme ce de mult îl așteaptă. Notă după notă, melodia poartă Lumina din ochii pe care-i visezi, Iar dorul...

La sfârșitul verii

Privesc prin gene ușor și atent Evantaiul de culori ale verii-n prezent, Observ că priveliștile nu obosesc, N-au vârstă și nici nu îmbătrânesc. . Numai ochiul pe scara timpului așezat, Raportează totul ce s-a schimbat, Percepe...

Scrisoare către Mihai Eminescu

Scrisoare către Mihai Eminescu Poem selectat din vol. E-obositor să nu iubești pe nimeni”, Mircea Dinescu, București – 2024 (ISBN 978-973-040029-8 Dragă Mihai, ne tragem toți din tine, dar invers, ca maimuțele din om. Prin plopii fără soț, fără ruşine, văd literați cum sar din pom în pom, gata să-ți spurce din văzduh jobenul și vechiul tău palton de la Berlin, mai...

Sus inima!

România e nume de primăvară Izvorul care urcă Ceahlău de seară Țară de sfinți zugrăviți în icoane Eroii aprind azi lumânări din piroane Poporul cu chipul bobului de grâu Zidește altare cu stele de râu Cununa frumoasă ca-n poveste E purtată de perseidele celeste Credința tare zdrobește vrăjmașul Cartea sfântă este lumina și țelul Sus inima! Tineri până la moarte Lupta...

Armata de cruci

Armata de cruci s-a intors acasă În bătrânul cimitir al nopții Să aprindă lumânări de stele La răscrucea mântuitoare a vieții În biserica veche din colțul inimii Armata de cruci stă strajă la icoană În vremuri de rugăciune și flăcări Pentru neamul cuprins de prigoană Armata de cruci se-ntoarce în stejari Semințe verzi ce rodesc veșnicia Clopotul trezește din morminte Frați...

Sărutul

Pentru MARIA mea! De ți-aș săruta odată Talpa toată, talpa caldă Ori călcâiul tău cel mic Nu s-ar întâmpla nimic Eu cu buze întristate Mi-aș dori și alte fapte Dar, sfiala mea de sfânt Pleacă-mi ochii în pământ N-aș mai săruta nimic Și-aș uita ce-am vrut să zic Neștiind a te privi Poate doar a bâlbâi Fie noapte, fie zi Slăbiciunea m-ar opri E felul meu de-a te iubi Când...

Ploaia

Norii și-au descărcat poverile peste sat De atâta ploaie pământul s-a săturat, Vegetația, veșminte noi a împrumutat, Verdele crud peste tot s-a împrăștiat. . După fiecare armistițiu fluvial Copiii curioși au ieșit în stradă, Să adulmece...

La rândul sărăciei

E noapte și e viscol Și frigul se învârtește Un rând ce e-n pericol La hrană jinduiește La pâine și la lapte Tot rândul se așterne În vorbe și în șoapte Și-n dorul unei perne Oameni bătrâni, copii Stau ghemuiți de vreme Și bat din picioare, stihii De crivăț văzduhul geme Povești și fapte diferite Șoptite printre buze Las multe guri căscate Și multe minți confuze Se spun...

Cine a fost primul: întunericul sau lumina?

În sânul firii, fără de hotar, Dormea tăcerea-n veșnic legământ; Nici cer, nici timp, nici vis măcar, Ci doar neantul fără de cuvânt. Se-ntreabă omul, veac după veac, Ce s-a ivit întâi din infinit: Lumina vie, cu al ei veșnic leac, Ori întunericul fără sfârșit? Dar poate noaptea n-a fost nicicând Decât un dor de zori nerostit; Iar raza s-a născut tremurând Din visul umbrei...

IMN ROMÂNIEI

I Românie, sfânt pământ, Leagăn drag și legământ; Carpații-ți sunt străjeri de foc, Ce-ți apără al vieții loc. II Dunărea îți cântă lin, Dorul vechi de neam divin; Codrii falnici, peste zări, Îți păzesc nemuritori hotari. III Sub al țării tricolor, Bate-un singur sfânt fior; Braț cu braț, mereu uniți, Vom fi-n veci nebiruiți. IV Ne-au lăsat străbunii...

Toamnă umedă

E toamnă, gardul visurilor mele În care toate se izbesc curgând Cu frunze și cu stropi de sfânt Pe aurul tematic putrezind Pe norii grii ce-n noapte vor sfârși Eu șchiopătând, tu radiind De viață storși De toamnă … E toamnă Și pe mine, și pe voi, arcași Ce rupeți anul când se mai destramă golul Ascunde-ți viața, gustul ce-l aclamă Ascunde-ți zâmbetul și voia bună Când...

Vrăbiuța…

Aveam doar câțiva ani și o praștie ușoară, Iar lumea-mi părea cât cerul fără prag , Am aruncat cu praștia, asa-ntrodoară , Nimerind vrăbiuța, un suflet sfânt și drag… Vrăbiuța căzu în iarbă cu aripa frântă-n două, Mama ingenunchiata i a pus un pansament, O mângâia pe aripa de înger scăldata-n stropi de rouă , Spunând o rugăciune cu glasul ei clement. Spre...

Graiul iei

De la buna Catinca am haina E un dar din vechime lăsat, O primesc și-i duc sfântă taina, Sufletul din străbuni e păstrat. La serbări o purtam cu mult dor, Pasul meu ea în joc l-a purtat, Grai ce-n timp s-a păstrat neschimbat. Cântă blând despre-al nostru popor, Soare-n fir și un spic de grâu sfânt, Crucea dreaptă și negrul profund, Sunt așezate toate pe rând, Tăinice semne-n ea...

O cireașă-i al meu soare

Soarele, străjer de pază Al luminii și al vieții, Îmi trimite pe o rază Ghioceii dimeneții. Mai la prânz, el îmi trimite, Tot dintr-un înalt văzduh, Niște cireșe-nvelite Într-un împurpurat duh. Mai spre-amiază,-n timp de pace, Foarte-adesea eu primesc Flori ce vor în alb să-mpace Sfânt pământ și dor ceresc. Soarele, când e-n apus, Colorează-n strășnicie, Întreg sufletul ce-i...

Uniforma țării

Uniforma țării a rămas mică De frica celor ce au să zică De frica noastră, cică … S-a pătat Unii au văzut, alții au stat Sunt unii care încă nu s-au săturat … Uniforma țării s-a și rupt Unii au plâns, alții au supt Având trădarea ca un cult Ea, uniforma s-a împrumutat Din obiceiuri și de comentat De multe fapte de experimentat … Uniforma țării, prea s-a întins Pe tocuri...

Sunt zile…

Sunt zile când în repetate rânduri Mă regăsesc adânc în sinea mea În scrutătoare ale vieții gânduri De-a noastră fire în natura sa. . Și astfel într-o zi își avu cale Un gând pe care vream să-l abordez, Dar, nu știu cum, mă cotropi o jale Ce s-adânci-n al firii mele miez. . Era, în spirit, deznădăjduirea De care drept să spun n-o așteptam, Dar care îmi umbri întreagă...

Plebeul pe Facebook. Unde-i primarul ?

Era prin ‘977. Pentru a doua oară am trecut prin Centrul vechi din Botoșani. Mai trecusem prin ’70, când am stat o noapte la Sala de manej, unde am învățat să călăresc… Eram istovit. Venisem cu trenul de noapte București-Botoșani cu o așezare pe șine moarte de câteva ore, la Verești. Mă îndrept să gust o cafea. Auzisem de un restaurant Flora. O chelneriță fâșneață...

Intrarea lui Eminescu în Copou, sub tei

Nimeni n-a auzit clipa aceea. Nici pietrele, nici iarba, nici bătrânul clopot al Goliai, nici norii coborâți peste orașul de pe Bahlui. Doar lumina și-a oprit respirația. Un tânăr cu fruntea înaltă, cu ochii încărcați de stele necitite, urca încet spre Copou, ca și cum nu mergea pe alee, ci pe o pagină albă pe care Dumnezeu urma să scrie destinul limbii române. Teii îl priveau. Nu...

Comoara din cuvinte

Nu-i comoară mai aleasă, Nici palat cu porți de-argint, Ca un suflet care poartă Dragostea pentru cuvânt. Din cuvinte cresc izvoare, Se înalță câmp și dor, Se aud bunici la poartă Și copii râzând în cor. Limba mea e o grădină, Cu bujori și flori de tei. Fiecare vorbă bună Înflorește-n ochii mei. S-o păstrăm curată, vie, Ca pe pâinea de pe masă. Limba noastră ne adună, Chiar...

Drept de autor © 2009-2026 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Revista LUCEAFĂRUL

Sponsorii ediției

LUCEAFĂRUL de seară

Legături

Eşti aici » prima pagină » lnvitaţie la lectură