Mi-e dor de tine mamă şi aş vrea să fii, acum, când plouă, lângă mine, s-alungi tristeţea de pe fruntea mea aşa cum o făceai, fiind cu tine. Să mergem după lemne amândouă, acolo, în pădurile umbroase, să culegem şi ciuperci şi flori şi să…
În cetate s-au rărit stejarii neamului latin, Străjeri ai gliei sfinte, sub cerul în leșin, Înfipți adânc cu rădăcina și fruntea către stele, Ce poartă-n ei lumina ascunsă a lumii sechele, Lupte dintre-adevăr și negura din gând, Veghetori peste istorie și peste-acest pământ, Ca niște…
Povestire onirică Într-o noapte de noiembrie, când Petersburgul își învelise străzile în mantia unei ceți albicioase, iar felinarele tremurau în bătaia vântului, Fiodor Mihailovici Dostoievski visa. Se afla într-o cameră necunoscută, cu pereți înalți, acoperiți de rafturi pline cu manuscrise. Pe o masă de lemn,…
Au rămas puțini, stejarii românești, Au întărit pământul de scuturi îngerești, Noi restul, am rămas, sălcii plângătoare Pe lutul strămoșesc ca știrul cel porcesc. Nu-s ape rugătoare să spele ce-mi doresc, Din lipsă de răcoare e vinul cel domnesc Lumina nu mai cade pe tot…
. Ești împărat al cerului și al pământului, Care ne deschide ușile raiului, Ești păinea care din cer a coborât, Vinul pe care cu apostolii l-ai cinstit. . Deschide porțile sufletelor noastre, Sfaturile și poruncile Tale să intre, Să ne călăuzești mereu pașii vieții, Decuseară…
Un asemenea proverb Unde nimeni nu-i superb, Mi-a inspirat o poezie, Să trăim în feerie. Așadar, precum s-ar zice Să ne țină și-un novice, Că-n viață nimic nu se aruncă Că doar nu trăim în luncă. Că în municipiul Botoșani, De-atâția ani, de-atâția ani, Unde…
Se calicesc luminile sub pleoape de argint, Pe nufăr tremură o tainică văpaie, Se ridică ziduri negre ascunse-n labirint, Iar luna-și strânge raza din odaie, Din stânci pornesc ghețarii în alint, Prin crini de gheață cântă-o veche străie, Speranța-mbracă fiara în veșmânt. Sub muntele de…
Ia aminte: viitorul doar repetă trecutul tău din timpul trecător. De vei discerne consecuția concretă, ai să-nțelegi că nu-i nimic întâmplător. Și ai să vii, și în această viață, în gara părăsită-n alt decor. Ai să aștepți, cât secundarele îngheață, un tren târziu, un singur…
Sub albul halatelor albe se ascund, câteodată, suflete obosite și inimi deprinse să preia durerile altora, purtând, în tăcere, propriile răni, pe care nicio rețetă nu le poate vindeca. Volumul dezvăluie omul din spatele halatului, acolo unde vulnerabilitatea nu mai are titluri și nici grade…
Pe prispa casei tologite De anii cruzi ce au trecut, Un fiu și-al său părinte Stau bucuroși că s-au văzut. Bătrânu-n cot, fumează Ca Pașa-turcul de demult, Pe fiul său îl cercetează, Că pare mare și mai cult. Să-mi spui băiatul meu: Ce ai muncit…
Ajunge doar să crezi că, în esență altundeva există cineva, căci sunt aici unde e transparență, cât, în culori, tu dăinui undeva; unde doar praf devine tot, zdrobirea a ceea ce îți e mereu menit, când nu știi, nu știi că îți simt iubirea și…
Sub bolta dimineții mai crește sfânta-mi chemare, Prin sânge-mi curge seva neamului vechi, latin, Iar brațele îmi poartă gena și puterea în mișcare, Cu fruntea către astre și cu suflet cristalin, În visu-mi, fecioare și flăcăi se-nalță falnici-n ogoare, Purtând în ochi credința unui neam…
Povestire fantastică, satirică și filosofică de Al.Florin Țene În literatura română se întâmplă uneori lucruri pe care nici critica literară, nici filosofia și nici măcar autorii de romane nu le pot explica pe deplin. Personajele se nasc din imaginația scriitorului, cresc în paginile cărților, iubesc,…
Mi-aș fi dorit să dansez prin cerul sfânt Cum nu s-a mai întâmplat nicicând, Și-n adânca liniște între stele, Îngerii să-mi cânte tarantele. . Mi-aș fi dorit să visez cu ochii mei cuminți, O idee ce mu-mi iese din minți, Să visez veșnic suflete curate…
Au trecut 62 ani peste noi, Dar în suflet mai arde-o lumină, Dumnezeu ne-a purtat prin nevoi, Și ne-a dat iarăși pace deplină. Nu mai este nici ură, nici vină, Nici cuvinte ce dor să mai spun, Peste toate se-așterne lumină, Când în suflet Îl…
Chipul tău e Steaua Neuitării Dulci, Cel prin care-n ochii-mi tu scântei arunci, De îți spun adesea: „– Razele-i ce-ntind, Mare sentimentul dragostei mi-aprind !” Și cu tine-alături orice noapte-i zi Plină de amorul unei flăcări vii Veșnic înainte-mi vrând să strălucești Însetându-mi ochii cu-ai…
Lumina aerul n-atinge în dimineața-n care treci prin liniștea ce se distinge reverberând în clipe reci. În urmă lași o undă sumbră de neadmis a se uita. De trupul meu desprinsa umbră se adâncește-n umbra ta. Și-atunci pricep că tot ce văd doar grunz e,…
În cercul stelelor, plânge neamul meu Și-n câmpul luncii bate-un vânt amar, Bat clopotele a teamă, vine ceasul rău, Sub sori apuși și sub stăpân grăjdar, Se frâng oglinzi în apele din hău Și norii-ngroapă veacu' fără calendar. Sub cerul greu se frânge-n glas un…
publicat: 24 iun. 2024 republicat: 24.10.2026 Pe când măslinii căprioarei ieșit-au la mezat și-ți împodobeau crestele împăduritului munte, tu, sub desișul umbrei verzilor ramuri, de falsul pădurar te-ai amorezat, o lipotimie sub balsamuri. Pe când veverița își netezea coada prin proaspete tufișuri, învălmășite cu violete-n…
Ne-ai dăruit o zi … Prin limba cea de piatră Noi ți-am cerut o noapte Pentru a trezi instinct Din fapte ori din șoapte … Ne-ai dăruit și-o noapte… Dar în instinctul greu de piatră Noi ți-am cerut lumină Lumină din lumină... Noi, absolviți de…
E prea mult cer între noi doi și prea mult timp, iar tu îmi scrii că-n toamna ta nu e nici vreme de amintiri și de prezent pentru poeme în care-ncerc să-ți inventez alt anotimp. Așa că uită tot, să putem fi ceva lipsit de…
Sub cer de scrum, pe pământ, e grea uitarea, Pe câmpuri de plumb, e chiciură și fum, Iar prin văi își plimbă vântul tulburarea Prin codri stinși de veacuri și parfum; Se frânge-n zări lumina călătoare Și plânge ceața surdă-n vale, acum. Nori bătrâni își…
În toamnă ochii încă se mai văd, O rază plânge-n zarea cristalină, Prin câmp aleargă vântul, e prăpăd, Iar lumea-ngenunchează în ruină. Recolta s-adună mută din pământ, Sub ceruri reci, grele și căzute, Se frânge rodul sfânt după cuvânt, Lăsând în urmă inimi nevăzute. Nici…
In memoriam Vasile Morar ( a murit la 17 oct.2023 ) mi-a mai murit un prieten poetul Vasile Morar așa un poet talentat ca el se naște mai rar... oare de ce Dumnezeu se grăbește să-i ia mai întâi pe cei buni și-i duce în…
C A T R E N E toamna și morții plâng în cimitire stoluri de păsări dansează-n zbor spre sud cerul îmi pare o perdea subțire iarna-i aproape... n-o văd dar o aud ooo se cuibărește toamna-ntr-un gutui și ploaia stă pe vârf de munți…
Dinspre holm, suspină vântul rătăcit Și-n sat se frâng luceferi înserând Iar cerul pare vechi și mai obosit, Purtând tăceri-n veșnicul vibrând, Prin foi murinde timpul s-a irosit, Lăsând doar umbra visului flămând. Se stinge zarea-n neguri de argint Și norii curg ca turmele-n apus,…
Aerul răsună în triluri încântătoare, Tăcerea-mi oferă clipe de mângâiere, Iubire e scris pe orice bob de floare, Pe fiecare fir de iarbă care răsare.Cu sufletul cufundat în lumină, Cu visele adunate într-o tulpină, Te-am găsit, iubito, din întâmplare Într-un parc înmiresmat de petale. Era…
Între moarte și lumină stă o clipă de răgaz, Nu se pierde nicio rază cât mai arde-un cer topaz. Între viață și-ntuneric, umbre vechi își spun chemarea, Iar din ceața unei șoapte se ivește depărtarea. Jumătăți de adevăruri dorm pe maluri despărțite, Jumătăți de gânduri…
Ale mării tulburate – valuri albe, răzvrătite, A lor spumă delicată la picioare ne aduc, Pe când Luna-n raze blonde ușurel ea se ridică Peste marea volburoasă, pe al serii proaspăt crug. Și cerându-ți a ta gură pe al mării mal subt Luna Care ochii…
— Ce este cultura? m-ai întrebat, frate, — Spune-mi întâi la care te referi: La firul de aur din vechea cetate, Ori la grâul ce crește-n lanul din câmpii? E zbor de gând prin veacuri adunate, Ori rodul muncii dus spre zori târzii? De spui…
Măicuță, iarăși toamna se-așază peste sat, Și-ngână vântul doine pe vechile coline, Pe fruntea ta se vede al anilor palat, Clădit din dor și lacrimi, din zile și suspine, Ai fost când rod bogat, când spicul scuturat, Dar ai rămas aceeași cu zilele senine. Prin…
Se-aude-un cântec undeva în seară, ca o lumină prinsă-ntr-un ecou, și parcă timpul pentru-o clipă zboară, lăsând în urmă sufletul mai nou. În sunetele lui se-ascund izvoare ce vin din depărtări fără hotar, iar inima, pierdută printre zare, își face din tăcere un altar. Un…
Dinspre munţi cobora un aer proaspăt și rece, înviorând obrajii copiilor. Peste acel petec de cer care delimita orizontul comunei, soarele îşi făcea loc printre siluetele ameţitoare ale brazilor. În curtea şcolii s-au adunat zeci de copii, apoi, numărul lor a crescut tot mai mult.…
Măicuță, toamna ți-a pus bruma peste păr, Dar ochii-ți ard ca spicele în miez de vară, Ți-e fruntea carte veche scrisă cu adevăr, În care timpul lasă umbră și povară, Ai adunat ani și lacrimi-n vechiul cufăr, Ca pomul care rabdă viforul de-afară. Prin ochii…
mai plânge și poetul câteodată așa cum plânge marea uneori așa cum anotimpul plânge-n flori ca un izvor când apa i se gată mai râde și poetu-n poezie așa cum liliacul înflorit așa cum soarele la răsărit ca vântul care-ncepe să adie autor: Ioan Vasiu
Lui Victor ! În vechiul Copou, veșnic leagăn literar, Pășeam cu gândul la firava mlădiță, Pe gard ardeau al cărților hotar, Și-n ochii tăi, privea mama-zeiță. Tramvaiul cobora din deal domol, Spre vechiul turn al marilor zidiri, Ca un destin ce-și caută un pol, Prin…
Jiul curge lin prin lume, tot mai tainic și rotund, Adunând în el genunea, dintr-un suflet de afund, Trece râul de Hobița, prin pământul său de vis, Purtând tot ce geniul dacic, în piatră vie a scris. E sevă-n orice mugur și e spirit viu…
În blândul Copou, sub cer de chihlimbar, Venii din soare cu privirea trează, Când toamna își purta regalul har Pe drumul unei mame ce veghează. În casă, cuvintele-nfloreau divin, Ca vechi făclii din neam de cărturari, Din iubire te-ai ivit cu harul în destin, Ecou…
În umbra vie a experienței gânditoare Bătrânețea pare o oază odihnitoare, Regretele au încetat să mai existe, Grijile de mâine sunt mai reduse. În această atmosferă respirabilă Orice cântărire a vieții pare, A se încheia cu un eșec oarecare Ce trebuie să-l accepți ca atare.…
Prin cenacluri umblă ca un domn, Cu fraze reci de ghips împodobit, Își face tron din fiecare zvon, De parcă ceru' l-ar fi învestit, Din mlaștini scoate fals blazon Și-l poartă grav, solemn și poleit. Dar cărțile îl știu drept trecător. Sub geamu-i fâsâie licuriciu'…
Zora, Zora, floare de lumină, Te-ai ridicat din visul unei seri, Și peste lumea tristă și străină Ai aruncat o ploaie de misteri. Zora, Zora, cântec fără moarte, Ecou venit din depărtări de timp, Tu bați încet la porțile din noapte Și faci din dor…
Sunt păsări cioplite din lut și piatră rară, Cântând lumii întregi o liniște stelară, Un zbor de drone sfinte, cu aripi de gorjeni, Purtând în ele taina străbunilor de ieri. Tu ți-ai cioplit și gândul, iar Jiul l-a purtat, Spre stelele ce-n noapte de tine…
Prin cercuri moi își plimbă-nfumurarea, Cu tomuri goale, grav s-a zugrăvit, Își coase-n drum o cârciumă și chemarea Pe-un scut de tablă, ce stă împodobit, Din haznale își scoate zilnic inspirarea, Dar spune lumii că e dăruit. De-ai fi citit mai mult, tăceai mai des.…
La masa de piatră timpurile tac, Apostolii umbre în juru-i se fac. Sunt douăsprezece clepsidre de har, Lăsate pe veci lângă sfântul altar. Aici nu se cere un strigăt sfințit, Ci doar un sărut de pământ dăltuit. Clepsidre de piatră măsoară un veac, O taină…
Prin norul plin de amintiri, Un suflet vrea să treacă În grădina cu trandafiri, Cu țepii vremii să se spargă. În plasa deasă și-nțesată De clipe vrute sau trăite, Se defila ca prin armată Cu mofturi multe, amăgite. Din caruselul ce se-nvârte În soarta omului…
Pe-un turn uitat, sub luna sângerie, Stă cucuveaua pe-a coamei broderie, Privește lumi în valu'-vitreg, Cum caută... și falsă faimă culeg, Cum jură toți că sunt cinstiți, Dar umblă mulți cam desfrunziți. Cucuveaua vede adevărul: e zoit! În piață se urlă câte-un sfat, De cel…
Nuvelă dramatică de Al. Florin Țene OMUL FĂRĂ BILET În fiecare seară, când luminile orașului se aprindeau una câte una, Mihai venea la Operă. Nu avea întotdeauna bilet. Uneori avea. Alteori nu. Dar venea. Venea cu aceeași haină veche, cu același caiet negru sub braț…
Cucuveaua, din ascunzișuri la hotarul vremii Pe ramul vechi al nopții, doi ochi-n stea senină, Veghează cucuveaua cum lumea se-nvenină, Privește cum se schimbă orice rost sub soare, Cum anii trec în taină spre altă depărtare, Vede începutul sobru lângă ultimul prag Și zâmbetul vieții…
Acasă la Hobița, Brâncuși se-ntoarce iar, Unde lumin-așteaptă în pridvor un sfânt dar, Mame din veacuri scriu pe cer semnele lumii, Iar zeii încă respiră-n aburul humii. A-nvățat să asculte cu dalta privirii, Tăcerea din piatră țipând urletul firii, Și liniștea ce cântă în lemn…
Pe Strada Mare plimbă fum un phoet somnoros, Cu ceafa plină-n glorii și cu creierul păros, Din poala gândirii scoate zilnic câte-o stea, Dar steaua lui de tinichea se crede catifea, Își ventilează șoșonii cu proverb meșteșugit, Ca un curcan ce dă sentințe fără să…