Revista Luceafărul

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025

ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 - 2144 (formatul tipărit)
Formatul tipărit apare, la Botoşani, în fiecare lună. Citeşte mai mult...

Eşti aici » prima pagină » lnvitaţie la lectură

Ne pierdem Omenia… (?!)

Ce vremuri am ajuns să mai trăim, Cuvinte goale și blesteme adunăm Ca mâine-n cei de lângă noi Să le-aruncăm ca un șuvoi. Și ce vrajbă-amară zugrăvim Noi între noi, adânc să ne-ncolțim, Să sfâșiem pe cel de-aproape Ca nu cumva aproprierea să ne-ngroape. Înflorește ura ca o primăvară Cum înflorește apusu-n ceas de seară, Omenia tristă spre ‘nalturi zboară Lăsând...

C A T R E N E

încep să râdă macii în lanul de secară salcâmii dați în floare ne-mbată cu parfum se laudă o mierlă că viața e ușoară iar eu mă mir că-n versuri e liniște acum +++ voi scrie un poem pe-o frunză de arțar voi scrie un poem pe-o floare de mușcată voi scrie un poem pe-un trandafir amar voi scrie un poem pe-un nor de ciocolată +++ e adunare generală în obor cocoșul...

Rafala (28)

Cristinel dorea să înființeze un curs de comunicare articulată cu lumea păsărilor și animalelor mici. Avea de gând să studieze și zece ore pe zi. Cristinel Rafaloi repetă cu discipolii săi un fel de rugăciune. Ieși o bolboroseală de nedescris. La o comandă scurtă, Rafaliții se ridicară și își luară zborul. Mister Rafaloi se simți umilit de acest gest rebel Mister...

Adevărul de sub masca scriitorului

De cum au intrat hoardele Armatei Roșii în țară, Mircea, aflându-se la moșia din nordul țării, unde în cerdacul conacului își sorbea de dimineață paharul cu vin adus de Ioana din pivniță, și-a zis în gând:” Ăștia nu mai pleacă.Așa au încercat să facă ăst lucru și după Războiul de Independență! Dar nu le-a mers! Regele nostru i-a îmbarcat în vagoane păzite de ai...

Fără viaţă

O preche mare de aripi, din spate în Univers îmi deschid. Sunt minusculă şi ele mă poartă pe traseul luminii. De o stea mâinile încerc să-mi agăţ şi cu raze ascuţite palmele-mi înţeapă înghețând în mine sufletul. Devin un corp de gheaţă precum o sculptura, dar sunt vie. Nu mai percep simţuri şi pentru mine totul e neutru. Nu mai vad pământ, nu mai vad soare, doar un ocean...

Anii se răsucesc

Într-o zi luminoasă și albastră Mi-am recunoscut steaua fermecată Și-un vârtej de gânduri în minte mi-au apărut, Cuvinte calde în suflet am simțit. . Gândurile îmi zburau spre înaltul cerului Unde Dumnezeu stă în spatele soarelui Și...

IONUȚ ȚENE: Sihăstrii

Privește cum curge cerul în munți Pădurea întoarce fluiere de ceață Zărește norii cu frunțile de sfinți Și nopțile spălându-se pe față Departe tulnice revarsă lacrimi Femeile aduc izvoarele de toartă Se aude dorul frânt din patimi Balada suferinței macină o roată Lupii cheamă azi luna din iele Grâul de oase spune rugăciuni Moșii dospesc boabele de stele Bătrâne schituri...

TIMIDE LĂCRĂMIOARE

. La umbră, ca să-şi ascundă sfiala cât mai bine, Stau mici mărgăritare, timide şi senine, Petalele deschise, sub frunze se apleacă Şi-şi şterg chiar ele lacrimi cu vântul care pleacă. . Timide lăcrămioare ca inima-mi întreagă Au înflorit ascunse, să nu le mai culeagă Niciun copil ce zburdă şi care-ar încerca Timide lăcrămioare, de sub copaci, să ia. . Rămân aşa plăpânde...

RAFALA (27)

Rafaliții erau flămânzi și le plăcea mâncarea dată de primar. Preotul Norocel, abia venit la Biserica din Delureni aștepta o rugăciune din partea Rafali ților la sfârșitul mesei. Micii înaripați nu știau așa ceva. Mâncau cu mâna și nu știau ce mănâncă. Mister Rafaloi le tot explica și îi punea să repete. La grea treabă se băgase Cristinel. Un...

Poarta iubirii

Ochiul se deschide ca o pasăre în zbor plutind, Glasul clipe cere azi iertare Când lumină bea din blid apă Cu palmele împreunate a unui mire, Lăsând drumul uitării să treacă. Când glasul clipei se nalță cu iubire, Atunci în șipotul de aer, o candelă aprind Pentru infinitul neamului de mâine, Urmărind norii obosiți cum se ceartă Pe stradă sufletului meu Nu au nici bani, nu au nici...

Au înflorit nucii

Aleargă primăvara desculţă prin sat Şi stele au căzut în nucii grădinii Dimineaţa nu s-au mai stins, n-au mai plecat Au rămas ochiuri de izvoare la rădăcina luminii. În apele lor închegate, tremurând în cupe de muguri Se zămislea rodul de sevă, răcoare… Luminau crengile ca nişte ruguri Şi raze picurau, uimite de soare. O, stelele pe punţile nucilor au căzut Cu hlamidele lor...

Hristos a Înviat!

Se aprinde-n inimă lumina Coborând în noi de Sus. Când sevele înverzesc tulpina Înviază-n suflete Iisus! . Cântă pădurea-n mierle, prin copaci, Înseninând cerul spre apus De parcă au înflorit ogoarele de maci, Când înviază-n suflete Iisus. . Cântă iarba în mieii de prin lunci O aud cum creşte şi prin sat, Când din Tainele Porunci Hristos a Înviat! Se aprinde-n inimă...

Castanii

Sub cupola de castani, Timpul greu respiră, Adunând ani după ani Acum, ades, lumea se miră. Serile-n biserica tăcută, Ce s-ascunde printre ei, Taina-n clopte e căzută Azi, de-al ciorilor obicei. Cristelința, un dar vestit, Pe Poet l-a creștinat, Pentru veci, e pomenit Aici, Luceafărul, botezat. Alei multe înconjoară Al Uspeniei veșmânt, Iar castanii o-mpresoară Cu izul florilor-n...

Înlăcrimarea Patimii

Cu gândul la Paște, țarina ne-adună Cu datini vechi, sufletului să-i împletim Lumină-n casă și pacea să o căutăm În tradițiile sfinte, să ne regăsim. În Săptămâna Mare, ne rugăm evlavios Și-a sufletului griji prin rugă se rostesc Tradiții vechi, cutume, în gestul cuvios, Uzanțe sacre, Învierea ne vestesc. Lunea și Marțea, gospodăria-i vie Și rufele se spală sub cerul...

IZBĂVEȘTE-NE, DOAMNE !

Ești prezent-n școală, biserică și acasă, Printre râurile de sânge din închisori, Te vedem peste tot, la câmp, la coasă, Pe cerul încărcat cu fulgere și nori. . Pentru păcatele noastre te-au răstignit, Să fim alături de tine cu sufletul zdrobit, ...

Florii, în lacrimi

Sub căutarea umbrelor ce trec-n dor, În testul vieții, totul e un veșnic zbor. Coroane negre ades se flutură-n tăcere, Când doamna cu coasa asmute durere, De Florii, florile negre duc-să-n pustie Doamna cu coasa, să dea o amnistie! Flore-n tihna-mi doresc, ades, ca-n vis, Cu smocuri-n cârlionți de aur cuprinși Și ochii, din cerul cel senin desprinși, Cu Patima Postului Mare să-i fur-n...

MANIFESTUL DOLIULUI UITAT

MANIFESTUL DOLIULUI UITAT: Într-o lume care a uitat să plângă, păpușile încă țin doliu. Sara Pleșa-Popescu Există imagini care nu ar trebui să existe. O jucărie rămasă tăcută lângă trupul inert al unui copil. Un leagăn gol pendulând în vânt, acolo unde râsul a fost frânt. Aici nu mai e metaforă, ci realul dus la extrem – realul care începe acolo unde gândirea tace. Într-o...

Anti-stănesciană

Eu nu mai cred Eu tot mai cred Nici în război și nici în vin Și sunt soldatul pierdutului divin Eu nu mai cred Eu tot mai vin Că doar în luptă apa se va face vin Și sunt ostașul stelelor din glonț La inimă și butoniera de lobonț Eu tot mai cred Eu nu mai cred Ca vom ieși cu toții din senin Și tu să mă săruți pelin Sub luna verde de venin Ionuț Țene

Rafala (26)

Cristinel era lăudat peste tot pentru inițiativele sale. Concursul de sanie fusese un succes, un model pentru copiii de pe vale. Unii se credeau deja vedete și visau la loturile naționale. Alții se visau deja lideri și se gândeau la reguli noi. Cristinel nu era prea bucuros că alții îi fură ideile. Cele mai bucuroase erau mamele-Rafale. Copiii lor erau supravegheați și învățau lucruri...

IZBÂNDA PRIMĂVERII

Serbează cireşii, merii Iar izbânda primăverii… Şi toţi pomii din livadă Vor pe soare să-l revadă. . Iarba creşte ca nălucă, Să se-ntindă, să se ducă, Şi, din dor de primăvară, Îşi face înaltă scară. . Florile s-au prins în horă Şi parcă în orice oră Se-mplinesc şi-s mai frumoase, Proaspete şi arătoase. . Pe-ale pomilor crenguţe, Se alintă vrăbiuţe Şi se-aude,-n...

Sensul cifrei doi

Precum frumoasă-i floarea de cais, Așa făptura ți-e de minunată Și-n albul lui de primăvară nins Cu florile-i te-arăți așa curată. . Și ești adeverirea unui vis Prin care-un înger alb mi se arată, Ce inima îndată mi-a aprins După icoana-ți scumpă ș-adorată. . Zâmbești, iar ochii tăi fermecători Calin mă înrobesc ființei tale Știind, precum ți-am spus de-atâtea ori, Că...

Și lacrimi… în piața mare

Astăzi, prin piața mare, forfota s-ascute, Tarabele-n belșug își îmbracă straie noi, La mijloc, comoară, din rodirile trecute, Struguri aurii ce-aduc poftele-napoi. Galbenii și roșii struguri, scântei rafinate, Stacojii ce-n lumină dansează freamăt blând, Boabe vii ce-amețesc privirile fascinate, Un roz ce-nvăluie, precum un tandru gând. Căldura-n raft se-adună, cu rod de vreme...

Gir

Întunecă-se vântul pe cuvântul a avea Împușcă-se gândul ce va trândăvea Furați-le harta din cotețul lor Și va fi ceartă în a minciunii dor Jurăminte de credință-n onoare tămâiate Smulg din suferința capetelor plecate Amorțeală, egalitatea-i fursec de plumb Cuvinte goale se rotesc și te scot în drum Dumnezeu nu-i așa, cum ei îl disprețuiesc Vor a-nroși...

Lacrimi pentru Sara!

A crezut că-i va fi mai bine, dar viața e un paing din dor, Un fir ce tremură-n vântul nestatornic al sorții-n zbor. O casă bântuită i-a fost trupul pe care-l viețuiește, În fiecare zori, sperând că peretele nu se prăbușește. Analizele îi sunt hărți străine, un dans macabru de chemări, Sângele-i scrie povestea destrămării din vechi rezolvări. Ochii-i plâng din izvoare ce nu-și...

Lacrimile unui înger

O, fereastră albastră, oglindă cerească, De ce-mi tresari privirea cu umbre de dor? De Sfântu Gheorghe, tu, poartă domnească, Ai prins în ramuri suspinul din zbor. Răchită pletoasă, o, vis neîmplinit, De ce-ți plângi crengile-n lacrimi amare? Sub tine, copilăria mi s-a oprit, Ca un cântec uitat, pierdut pe cărare. O, salcie vie, ce doruri ascunzi? În tine ce taine mai curg, nesfârșite? De...

Lacrimi pentru Ghiță

La geamul albastru, pe-a timpului cale, De Sfântu Gheorghe, răsuna-va chemarea, Gingașului frate de sub zările boreale, Îi plânge des răchita-n tăceri, plecarea. * Un dor se prelinge, din salcia vie, În lacrimi de aur pe-chipuri străine, Cunună de vise plutește-n magie, În vuietul vremii ce-n suflet rămâne. Cerdacul se leagănă, mistuită-i uitarea, Pe stâlpul destinului, caria-l...

MAMEI

Mamă, tu n-ai şapte vieţi, Să ne mângâi, să ne ierţi, Nici în piept n-ai inimi două, Să ni le oferi tot nouă. . Mamă, tu n-apuci odihna, Grijile îţi strică tihna, Tot cu gândul la copii, Că te stingi nu simţi, nu ştii. . Mamă, tu ştii rostul firii, Al iertării şi-al iubirii Şi, tot vrând să dăruieşti, Uiţi să vezi că-mbătrâneşti. . Mamă, tu crezi mult si-adânc Şi-ai...

Lacrima din labirintul vieții

În labirintul vieții, un creator veghează, Țesând umbrele-n timp cu fire de veșmânt, Sub lacrimi de lumină, destinul modelează, Purtând durerea-n șoapte de legământ. În lacul albastru, cu nuferi de speranță, Se ascunde trecutul în recile abisuri, Sub apa misterioasă reveria dansează, Pe cântec de dor, cu pașii spre visuri. Stelele tresar pe cer, destinu-i buimăcit, Torcând misterul...

Cerință neagră

Să-mi dați un răsărit Pe un petic de hârtie Creion negru ascuțit Și restul o să-mi vie . Vie din adierea mea C-am hoinărit valoare Lumea asta, blândă stea Mereu tânjind un soare . O lacrimă pică stingher Îmi udă partea aia vie Nebunii toți strigă la cer Vrem pace ori urgie . Aleargă vântul pletele Iar fruntea șicanează Strigă mute treptele Se...

TRISTEȚEA LUCEAFĂRULUI

LUCEAFĂR trist și ne-nțeles în doruri veșnicite, Hoinar pribeag și tălmăcit în slove și sentințe, Te pierzi tăcut printre pitici proscriși în neputințe Și te cununi cu mari iubiri în ceruri oropsite. Stingher străin printre ai tăi în vremuri argăsite, Cu mult amar și ironii te zbați ca un sihastru În alb pustiu și dor secat din marele albastru, Și cauți timp în cerul...

Lacrimi pentru viață

In memoriam, Mitică Istrate! (11 Februarie 2017) În vis de-argint, viața ne cheamă, C-o șoaptă scurtă-n zborul ei albastru, Prin umbre lungi, un cântec ne-ndeamnă, E ger în floarea veșnicului sihastru. Copilul mic cu palmele-n făină, Pe ușă semne-și lasă-a sa poveste, În verde-aprinsă, crește rădăcină Și-n visul vieții-n vânt ne dă de veste. Un fir de busuioc, în părul...

Lacrima orașului vechi

Orașule, vechi loc al Poetului, pentru a se naște, Memorie ți-e-ntinată, puritatea ți-e strivită de puroi, Martor tăcut al vremii ce trece, cinstire nu cunoaște, Gol în suflet, doar umbre îți văd în pavajul cu gunoi. Pietrele-ți plâng, o taină murmurând, O, gospodarule somnoros, ridică-ți privirea! Sub cer de tabletă, vântul străzii purtând Mizeria, tăcerea, pierzania și amintirea. Ah,...

MAMELE

. Toate-n lumea asta mare Sunt uşor de-nlocuit, Numai mama seamăn n-are, Fiind veşnic infinit… . Ea, ce poate să dea viaţă, Ne e reazem şi senin, E o dulce dimineaţă Ce ne apără deplin. . Ea, ce ştie să ne-ndrume, Ne e dor şi primăvară, Mamele au toate-un nume – Cel rostit de prima oară! . Pot fi-nlocuite toate, Toate se pot repeta, Numai nu… privirea mamei, Numai nu…...

De din margine de codru…

De din margine de codru Stând în noapte lângă lac Lângă tine nu e modru Să nu-ți pot face pe plac. . Precum ești te faci mai dulce Să te strâng la pieptu-mi vrând Și când brațele-mi te-apuce Vrei iubire-ți confesând. . Iară capul ridicându-ți Sărutată vrei ușor Dragostea tu arătându-ți Ca de mii de ani de dor. . Și în noapte, lângă lacul Ce cu sete ne iubim, Ne...

Lacrima Devenirii

O, Timp, oglindă-n miezul Infinit, De ce te-ascunzi în umbrele străine? Lacrimi îmi curg din sensul tău ursit, Când trec prin Porți de foc spre cele Divine. Tu, Puritate-n Haos, veșnic decăzut, De ce te pierzi sub valuri de chemare? Și-nvăț a cuprinde-n ochiul tău tăcut, Să descopăr lacrima, ce-i viața ca visare. O, Veșnicie, ce-i Devenirea-n ea? E dans al minții peste praguri mute? Ieri...

Ultimul

Ștergem eternitatea Din clipa lumii ruptă, Radiind umanitatea Pentru o lume mai scurtă, Pătând frumosul, Roșindu-l spre gri. Rupem tot coșul Cu oamenii-câini, pedigri, Spânzurăm așteptarea De anii târzii. Amuțită-i chemarea Clipelor hazlii, Viitorul a trecut Printr-o singură rasă, Istoria e un nud, Singură și fără casă, Dumnezeu se uită La...

Rafala (25)

Directorul îl zări în mulțime pe Cristinel, îi făcu semn să se apropie și îl rugă să completeze formularele oficiale pentru cei zece copii ai Rafalelor. Acestea îl răsplăti frumos pe binefăcător. Rugară directorul să fie blând cu băieții lor care au crescut în pustietate. Fiii Rafalelor încinseseră deja o miuță cu globul pământesc, crezând că...

Mulțimi

Atâția mari învingători Învinși de propria voință Doi, trei cutezători În drumul spre căință Copii cântați o horă Un marș involuntar Solistul doarme-o oră În fânul din hambar Cirezi de rea credință Vor adunări doar vinerea Cerșind din umilință O casă și o stea … Atâtea bidinele… El singur, singurul zugrav Tabloul lumii zace Sub sacul...

Dacă ,,mamă” ai rostit

. Dacă mamă ai rostit De când ai venit pe lume, Ai dorul cel infinit, Pe care îl duci cu tine. . Dacă mamă-ai cuvântat Prima dată pe pământ, Ai fost binecuvântat Cu-al iubirii legământ! . Dacă mamă încă spui, Chiar când tâmpla îţi albeşte, Eşti bogat cum nimeni nu-i, Viaţa ta întinereşte. . Dacă mamă ai cu tine, De când soarele zăreşti, Veşnicia-ţi aparţine Şi ca...

Grațiile de foc… ale mileniului trei !

GRATIILE DE FOC… ALE MILENIULUI TREI! Prin anii ’67-’71 ai secolului trecut, elevă fiind la Liceul real-umanist din Vidra, „Poarta Vrancei Milenare”, uneori, sâmbăta, plecam de la cursuri sau după cursuri, cu colega de bancă, consăteancă și prietenă, încă din clasa a patra. Mânate de dorul de casă, de emoțiile vreunui anotimp sau de-o bucurie care exploda...

Lacrima grea a satului

Lacrima grea a satului cade în taină, Teii în tremur șoptit își leagănă dorul, Clopotele bat chemând focul sub haină, Liniștea-n sat se rupe precum zborul. Armoniile cocoșilor năvălesc să deschidă Fereastra satului spre rouă ce cade lin, Câmpul reînvie grăbit sub lumina fluidă, Pe ritmul simfoniei ramurii de măslin. Visul fecioarelor ca mătasea de subțire Se scutură sub cântecul...

Lacrima destinului

Din lacrimă se-nalță al dorului suspin, Pe boltă stinsă, luna culege umbre reci, Când plânsu-i apa ce-și sapă drum divin Iar stelele-n tăcere rămân mereu pe veci. Din chinul mamei crunt, se-nalță-a sorții glas, Destinul ca o torță arde-n a ei durere, Povești uitate dorm sub timpul ce-a rămas, Speranța-i fir subțire ce-ncepe a se pierde. Deasupra casei vechi, rămasă în pustiuri, S-apleacă...

Lacrima timpului

Pe râul curgător de lacrimi, ce-ntinde-oglindă, Timpul, eternul sculptor, în noi sapă grindă, Memoriile, stârnite de valuri rapace, le sting Și-n hăuri adânci nădejdile noastre se-nfrâng. Clepsidra devine un far în eter, Cu grai de nisip ce-ngână un mister, Prin lacrimi gemene, se varsă vremelnic Timpul cu două săgeți, scrie-un pomelnic. Aripile timpului, ceasornicu’ îl strânge, Ca...

SĂ NU MĂ PIERZI

Să nu mă pierzi…! Într-un sertar adună-mi gândurile rebele și uită-le Sau așază-le în rafturile din suflet Și uită-le! Aruncă-le în iarnă și lasă-le să înghețe. Presară flori pe zâmbetul tău din noapte și culege ore din calendarul cu ninsori. Răscolește amintirile și presară-le printre lucruri învechite. Închide porțile și zăbrelește-ți inima, să nu mai încapă...

VIS DE PRIMĂVARĂ

VIS DE PRIMĂVARĂ – din volumul „STAU ÎN TIMP ȘI ÎN FURTUNĂ”, Editura AGATA, Botoșani, 2022 Întoarce Doamne timpul sorții cenzurat în ceasuri Și îmi deschide porți pe drumuri pietruite-n vrafuri… Și nu-mi cântà în orga vremii lucruri prefăcute, Că sunt cascadă-n toamnă gri și-n gânduri nevăzute… Mai dă-mi o clipă din vâltoarea care-mi cere-obolul, Dă-mi...

MĂICUŢĂ, PE FRUNTEA TA…

. Măicuţă, pe a ta frunte Au fost grijile prea multe, Pe sărmana frunte-a ta Necaz n-ar mai încăpea… . Că destul ai îndurat Vieți noi lumii când ai dat Şi-a ştiut durerea ta Doar o lacrimă-n basma. . Măicuţă, al tău obraz Poartă semne de necaz… Tinereţea ţi-a trecut, Parcă nici n-ai fi avut… . Dar eşti tânără la suflet, Ești sfioasă-n gest și-n umblet, Ești...

Rafala (24)

Rafalele au înțeles că nu e glumă și au început să plece spre adăpost. Bucuros, trompetistul a anunțat plecarea dușmanului. Oamenii Primăriei din Delureni dau mărțișoare. Dacă treci pârâul , tradiția se schimbă. Fetele oferă șnururi alb-roșii flăcăilor cu speranța că unul din ei va dori să se însoare. La câmp, gospodarii se pregătesc de arat și semănat. Centrul satului...

Conturi secrete

Ce adânc se topește zăpada curgând Prin lacrimi tinere abia curgând Ele vin prin tunel de veac înotând Numai în colivia clipei se odihnesc puțin În brazda dezbrăcată se roagă ca un copil Lăsând fulgii de zăpadă să vină plutind Peste valea frumoasă ca o fecioară Și eu port în mine vise nenăscute Urmăresc luna cum doarme pe colacul fântânii Ea așteaptă norii...

La tine vin

În mâinile tale se sucește o cheie Turnată din plămada vieții Sâmbure de vis tu ești, femeie Altar zidit în casa dimineții Astăzi în versuri te cântă poeții Și pașii în doină ți-i măsoară Din văi se dezvelesc nămeții În parcul inimii cântă o vioară De ziua ta un zâmbet îți închin Sărutul florilor te înfășoară Cu brațe de lumină la tine vin.

GHIOCEII DRAGI

. Când iarna stă să plece, se-arată și-o minune, Ca într-o șoaptă albă și-un vis cu pescăruși, Din ale căror aripi se cern parcă anume Cristale prețioase din fulgii jucăuși, . Ce-n dulce legănare acoperă, pe rând, Mărunții ghiocei ce n-au mai așteptat Secunda primăverii și dat le-a fost prin gând Să prindă primii ,,fluturi” ce-n zbor s-au arătat… . Și fulgii-atât...

Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Revista LUCEAFĂRUL

Sponsorii ediției

LUCEAFĂRUL de seară

Legături

Eşti aici » prima pagină » lnvitaţie la lectură