Revista Luceafărul

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 18 → 2026

ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 - 2144 (formatul tipărit)
Formatul tipărit apare, la Botoşani, în fiecare lună. Citeşte mai mult...

Eşti aici » prima pagină » lnvitaţie la lectură

Măicuță, prin ochii tăi te văd…

Măicuță, iarăși toamna se-așază peste sat, Și-ngână vântul doine pe vechile coline, Pe fruntea ta se vede al anilor palat, Clădit din dor și lacrimi, din zile și suspine, Ai fost când rod bogat, când spicul scuturat, Dar ai rămas aceeași cu zilele senine. Prin ochii tăi văd aur pe dealuri revărsat, Și viile bătrâne sub bruma care vine, Văd lanul greu de pâine sub soarele plecat, Văd...

Cântecul care rămâne

Se-aude-un cântec undeva în seară, ca o lumină prinsă-ntr-un ecou, și parcă timpul pentru-o clipă zboară, lăsând în urmă sufletul mai nou. În sunetele lui se-ascund izvoare ce vin din depărtări fără hotar, iar inima, pierdută printre zare, își face din tăcere un altar. Un clopot nevăzut răsună-n mine, cu dangăt blând, de parcă m-ar chema, spre toate amintirile senine pe...

Amintirile unui dascăl de odinioară

Dinspre munţi cobora un aer proaspăt și rece, înviorând obrajii copiilor. Peste acel petec de cer care delimita orizontul comunei, soarele îşi făcea loc printre siluetele ameţitoare ale brazilor. În curtea şcolii s-au adunat zeci de copii, apoi, numărul lor a crescut tot mai mult. Veneau de pe dealuri şi din văile laterale, căci satul nu încăpea cu toată...

Măicuță, brațele ți-s obosite

Măicuță, toamna ți-a pus bruma peste păr, Dar ochii-ți ard ca spicele în miez de vară, Ți-e fruntea carte veche scrisă cu adevăr, În care timpul lasă umbră și povară, Ai adunat ani și lacrimi-n vechiul cufăr, Ca pomul care rabdă viforul de-afară. Prin ochii tăi văd aurul, izvor din holde grele Și zări de vii ce ard sub focul din amurg, Văd frunze legănându-și lumile rebele, Cum...

râs-plâns

mai plânge și poetul câteodată așa cum plânge marea uneori așa cum anotimpul plânge-n flori ca un izvor când apa i se gată mai râde și poetu-n poezie așa cum liliacul înflorit așa cum soarele la răsărit ca vântul care-ncepe să adie autor: Ioan Vasiu

Iașul, turn al marilor zidiri

Lui Victor ! În vechiul Copou, veșnic leagăn literar, Pășeam cu gândul la firava mlădiță, Pe gard ardeau al cărților hotar, Și-n ochii tăi, privea mama-zeiță. Tramvaiul cobora din deal domol, Spre vechiul turn al marilor zidiri, Ca un destin ce-și caută un pol, Prin semnul dat al ‘naltei deveniri. Din casa ta, cu lege și temei, Ai primit îndemn spre dreaptă cumpătare, Ca...

Cântecul Jiului

Jiul curge lin prin lume, tot mai tainic și rotund, Adunând în el genunea, dintr-un suflet de afund, Trece râul de Hobița, prin pământul său de vis, Purtând tot ce geniul dacic, în piatră vie a scris. E sevă-n orice mugur și e spirit viu în apă, Din veacul de lumină, matca lumii se adapă, Clipocește-n țara-n care, dintr-un trunchi s-a ridicat, Un Sărut ce păcii lumii, veșnicia...

Lui Victor !

În blândul Copou, sub cer de chihlimbar, Venii din soare cu privirea trează, Când toamna își purta regalul har Pe drumul unei mame ce veghează. În casă, cuvintele-nfloreau divin, Ca vechi făclii din neam de cărturari, Din iubire te-ai ivit cu harul în destin, Ecou al pașilor iscusiților făurari. Din casa ta, prin rânduială dreaptă, Ai învățat că zborul cere rost, Că orice stea...

Bătrânețea activă, comoară de înțelepciune

În umbra vie a experienței gânditoare Bătrânețea pare o oază odihnitoare, Regretele au încetat să mai existe, Grijile de mâine sunt mai reduse. În această atmosferă respirabilă Orice cântărire a vieții pare, A se încheia cu un eșec oarecare Ce trebuie să-l accepți ca atare. Fiind bătrâni nu mai putem să analizăm, Să ne frământăm ,atât de mult, să jubilăm La îndreptarea...

Phoetu-n șmocuri…

Prin cenacluri umblă ca un domn, Cu fraze reci de ghips împodobit, Își face tron din fiecare zvon, De parcă ceru’ l-ar fi învestit, Din mlaștini scoate fals blazon Și-l poartă grav, solemn și poleit. Dar cărțile îl știu drept trecător. Sub geamu-i fâsâie licuriciu’ ca un far, Iar muza îi apare-n nopți târzii, Atunci, din drojdii își face un altar Și crede că-i trimisul...

Zora

Zora, Zora, floare de lumină, Te-ai ridicat din visul unei seri, Și peste lumea tristă și străină Ai aruncat o ploaie de misteri. Zora, Zora, cântec fără moarte, Ecou venit din depărtări de timp, Tu bați încet la porțile din noapte Și faci din dor un cântec în Olimp. Soye, izoka, vorbe fără nume, Dar inima le știe și le cântă, Căci uneori un cântec spune-n lume Ce nimeni nu...

Zboruri

Sunt păsări cioplite din lut și piatră rară, Cântând lumii întregi o liniște stelară, Un zbor de drone sfinte, cu aripi de gorjeni, Purtând în ele taina străbunilor de ieri. Tu ți-ai cioplit și gândul, iar Jiul l-a purtat, Spre stelele ce-n noapte de tine s-au mirat, Simțind cum piatra vie în sine a vibrat, Și-n lume-un foc de taină măreț s-a înălțat. Te-ai desprins către...

Phoetul, bate câmpii

Prin cercuri moi își plimbă-nfumurarea, Cu tomuri goale, grav s-a zugrăvit, Își coase-n drum o cârciumă și chemarea Pe-un scut de tablă, ce stă împodobit, Din haznale își scoate zilnic inspirarea, Dar spune lumii că e dăruit. De-ai fi citit mai mult, tăceai mai des. Sub geam îi fierbe noaptea ca o mare, Iar muza-i vine când crâșma s-a trezit, Preface zgura-n stea defăimătoare, Cu...

Masa Tăcerii Umbrele Apostolilor

La masa de piatră timpurile tac, Apostolii umbre în juru-i se fac. Sunt douăsprezece clepsidre de har, Lăsate pe veci lângă sfântul altar. Aici nu se cere un strigăt sfințit, Ci doar un sărut de pământ dăltuit. Clepsidre de piatră măsoară un veac, O taină profundă în care toți tac. E Cina de Taină a neamului meu, Sculptată în munte, sub un Dumnezeu. Scaunele strânse sunt umbre...

Convins

Prin norul plin de amintiri, Un suflet vrea să treacă În grădina cu trandafiri, Cu țepii vremii să se spargă. În plasa deasă și-nțesată De clipe vrute sau trăite, Se defila ca prin armată Cu mofturi multe, amăgite. Din caruselul ce se-nvârte În soarta omului trecut, Cad zile lungi și cele scurte Când firul vieții s-a pierdut. Cum amintirile-s de piatră Iar lacrimile-s fără...

Cucuveaua din turnul cetății

Pe-un turn uitat, sub luna sângerie, Stă cucuveaua pe-a coamei broderie, Privește lumi în valu’-vitreg, Cum caută… și falsă faimă culeg, Cum jură toți că sunt cinstiți, Dar umblă mulți cam desfrunziți. Cucuveaua vede adevărul: e zoit! În piață se urlă câte-un sfat, De cel ce ieri l-a încălcat, Se vinde onori la kilogram, Cu vorbe multe și tam-tam, Iar cel mai mare...

POETUL DE LA OPERĂ

Nuvelă dramatică de Al. Florin Țene OMUL FĂRĂ BILET În fiecare seară, când luminile orașului se aprindeau una câte una, Mihai venea la Operă. Nu avea întotdeauna bilet. Uneori avea. Alteori nu. Dar venea. Venea cu aceeași haină veche, cu același caiet negru sub braț și cu pașii lui mărunți, aproape sfioși, ca și cum s-ar fi temut să nu tulbure muzica ce plutea deja deasupra...

Cucuveaua

Cucuveaua, din ascunzișuri la hotarul vremii Pe ramul vechi al nopții, doi ochi-n stea senină, Veghează cucuveaua cum lumea se-nvenină, Privește cum se schimbă orice rost sub soare, Cum anii trec în taină spre altă depărtare, Vede începutul sobru lângă ultimul prag Și zâmbetul vieții lângă-al morții steag. Cucuveaua din umbră: viața nu-i prea senină! Prin târguri și palate...

Creatorul de veșnicii

Acasă la Hobița, Brâncuși se-ntoarce iar, Unde lumin-așteaptă în pridvor un sfânt dar, Mame din veacuri scriu pe cer semnele lumii, Iar zeii încă respiră-n aburul humii. A-nvățat să asculte cu dalta privirii, Tăcerea din piatră țipând urletul firii, Și liniștea ce cântă în lemn de ctitorii, Nu e simplă cioplire, e drum spre veșnicii. Gândul lui curajos scufundat în genune, Face...

Strada Mare a phoeților…

Pe Strada Mare plimbă fum un phoet somnoros, Cu ceafa plină-n glorii și cu creierul păros, Din poala gândirii scoate zilnic câte-o stea, Dar steaua lui de tinichea se crede catifea, Își ventilează șoșonii cu proverb meșteșugit, Ca un curcan ce dă sentințe fără să fi clocit, Iar târgul îl aplaudă, fiindcă-i zgomotos. Pe Strada Mare noaptea se aud poeme-n cor, Bolborosind din subterane,...

CÂND CÂNTĂ VIVALDI

Când cântă Vivaldi, se trezește pământul, iar iarba își scutură roua din noapte, prin ramuri se-ntoarce ușor începutul și soarele urcă pe cer însoțit de șoapte. O vioară aleargă prin flori nevăzute, ca un fluture alb peste câmpul în floare, iar clipele vechi, de uitare pierdute, se-ntorc înapoi, învelite-n culoare. Aud primăvara cum bate la poartă, cu pași de copil și cu...

Utopie

Erai femeia visurilor mele Și-un fapt nebănuit prin care tu, Lumina cea mai mândră dintre stele Cu-o rază-n inimă mă străbătu. Citesc și-acum în ochii-nduioșării-ți, Ce-n amintire-mi ei s-au impregnat Cu-n sentiment din latura lucorii-ți – Amorul tău pe care m-am bazat. Dar din ce-a fost ori ce avea să fie, Pân’ la sfârșit de dragoste-ntre noi, Nu întrevăd decât o utopie Ce...

Floarea de colț

Sunt oameni care își uită până și ziua de naștere dacă nu le-o amintește telefonul. Eu am pățit exact contrariul. Amintirile se țin scai de mine ca un bir neplătit. Poate că unii consideră asta un defect. Problema lor. Pentru mine părerea celor deranjați de memoria mea valorează cam cât orice număr înmulțit cu zero. Memoria are însă și mofturile ei. Când am nevoie urgentă...

Doruri

Mi-e dor de-a mea uitare Prin pași s-o rătăcesc Ateu la simpla închinare Și totuși s-o iubesc, Mi-e dor, să nu te caut Să nu te mai găsesc Să ard în suflet ochii Ce încă… amăgesc, Mi-e dor de-o boală lungă Ce-n trupuri s-ar zdrobi Doar umbre să se-ajungă Și-acelea încă s-ar iubi, Mi-e dor de-o supărare Prin lacrimi înotând Un pas grăbit spre zare În zare eu flămând Mi-e...

ENESCU ȘI SUNETUL RAPSODIEI

Într-o dimineață de lumină, când dealurile își scuturau roua peste câmpiile României, s-a auzit un cântec venind de departe, ca o șoaptă din adâncul pământului. Era Enescu. Cu arcușul lui de aur a atins inima unei țări și din corzile viorii au început să curgă apele Oltului, freamătul codrilor, glasul ciobanilor și dorul satelor așezate sub lună. Rapsodia nu era doar muzică, era...

Trezește-te, în vie încă mai sunt struguri

Trezește-te, că peste vii coboară grea tulburare Și peste rădăcini bătrâne stăruie o apăsare; Un val de vrajbă mincinoasă seamănă rătăcire, Spre ștergerea hotarului și nelegiuită răstălmăcire, Dar încă via de pe dealuri își leagănă muguri, Iar cerul țese sub frunze cununi pentru struguri. La temelia neamului se sapă cu întinare, Prin galerii de cârtițe s-arată fățarnică...

IANCU DE HUNEDOARA,DE IERI ȘI ASTĂZI

În plan internațional și intern complicat Cariera sa a pornit de la simplu soldat, Până la voievod al Transilvaniei Și mare guvernator al Ungariei. Iancu de Hunedoara, cavaler medieval, Strateg, teoretician și mare general. Vecinii din jurul său l-au transformat, În personaj legendar cu adevărat. „Pe aripile fanteziei”, l-au ridicat, În povești, în versuri, din om în om, l-au purtat, Popularitate...

Septembrie, oriunde

Nu rupeți tăcerea, mai lăsați-o să curgă Ea prelinge durerea, voind tot să erupă Lumina-i pierdută printre clipele oarbe Apare ca brută, când blândețe absoarbe … Munții grei se apleacă, orizont impunând Norii vin și pleacă după soare galopând Marea încă surâde la ultimul golf neatinsă Valuri se trag amăgite în spuma proscrisă … Tufe se etalează pe lunga margine de...

Creion

„ – Iubita mea, zâmbetul tău e un fluture, un fluture cu aripi de lumină, pe care, dintre toate chipurile florilor, întinzându-și aripile, atras de o dulceață a ales să poposească pe al tău – înmiresmată floare…”

Piața, învălmășagul destinelor

În marea piață, toamna își revarsă blând tezaurul bogat, Pe fiecare masă arde rodul vremii, nobil înveșmântat, Ca niște candele de aur se aprind ciorchinii-n zare, Chemând spre vechi năzuințe și gusturi fermecătoare, Sub zumzetul mulțimii curge timpul ca un râu domol, Purtând pe valuri vise și parfumuri aduse într-un bol. Strugurii galbeni poartă în boabe lumina soarelui deplin, Iar...

Casa Memorială Hortensia Papadat-Bengescu din Ivești

Autor: © Florin BĂLĂNESCU Foto: © Casa Memorială Hortensia Papadat-Bengescu din Ivești, Arhiva personală. Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate. Despre Casa Memorială Hortensia Papadat-Bengescu din satul Ivești, comuna cu același nume, județul Galați, profesorul Gheorghe Frătiță mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2009, în...

Retorică

Din ramuri frunze se desprind În nonșalanța-i ce arată-și Fiindcă-i vreme-a desfrunzind Ai noștri ani cu Toamna iarăși. Și-i trist… C-al vieții noastre rost De pe Pământ încet se stinge Cu Toamna-n viață câte-au fost Ce spre uitare ne împinge. Și-ntr-un curând îndepărtat De-om blestema ultima Toamnă Va fi păcatul neiertat Prin care soarta ni se-nseamnă. Fiindcă, Toamnă,...

te aștept

te aștept dimineața când plouă mărunt să-ți recit un poem care-acum e cărunt te aștept la amiază când soarele-i sus să constați că-n livadă gutuile nu-s te aștept răbdător undeva la amurg să-ți arăt cum pe râu amintirile curg te aștept să uiți tot și-ntr-o zi să revii până mă mai găsești printre oamenii vii ...

Ciocârlia Timpului

Pe cerul larg se-ntoarce iar destinul, Prin lanuri vechi se-aprinde dorul sfânt, Ciocârlia poartă-n tril suspinul, Lăsat de vremi pe acest pământ. Din zări albastre vine primăvara, Cu aripi pline de lumină grea, Și pleacă iar, când e gata vara, Și lasă-n urmă tristețea mea. Sub trilul ei, răsar tăceri uitate, În spice doarme aurul târziu, Iar anii curg pe drumuri neîntoarse, Ca...

Dorul, vânt din fonoteci

Dorul, pasăre de seară, Zboară peste ani, pierduți, Și se-așază-n vița veche, Printre strugurii tăcuți. Dorul, pasăre de umbră, Se întoarce iar spre sat, Ș-alungă vara din pictură Spre apusul-ndepărtat. Dorul, vânt prin vii bătrâne, Plânge-n frunzele stăpâne, Și-mi aduce din trecut Vis de struguri și de grîne. Dorul, vânt de seară lin, Trece-ncet peste destin, Și răscoală...

Vinul, rubinul viu al gliei

Vinul, rubinul viu al gliei, Păstra în el veri și ogor, Și curs în cupe la prăznicie, Trezea trecutul călător. Vinul, sângele viei sfinte, Curgea rubin în seri târzii, Purtând prin veacuri, ca-nainte, Lumina blândei copilării. Vinul, sângele toamnei coapte, Dormea în vechiul beci de lut, Și spunea tainic, peste noapte, Povestea anilor trecuți.

Timpul, un vin din vechi luceferi

Timpul, un vin din vechi luceferi, Fierbe tăcut în al meu gând, Tata-mi vorbește prin vremuri, Din muguri ce răsar pe rând. Timpul, un vin din vechi luceferi, Se scurge lin în vas de lut, Iar dorul tatălui veghează La via străbunilor, început. Timpul, un vin din vechi luceferi, Fierbe tăcut în trup și dor, Prin via care-mi leagă anii De glasul tatei, călător. Timpul, un vin din vechi...

„Tu ești al viei bun destin!”

Sub zări de aur și tăceri, Dormea țarina în mister, Iar timpul, corb cu aripi reci, Țesea destinul pentru veci. Eram copil cu ochi senini, Prin roua blândelor grădini, Iar via-mi sta ca un altar, Sub cerul vechi, rămas hoinar. Bolnav era atunci tataia, În iarnă, geru’-i stârni văpaia, Dar glasul lui, ca un izvor, Mi-a pus în palmă viitor. „Lasă trei mugurii pentru rod”, Spunea...

Ecou de Mozart

Când sună-n noapte glasul de vioară, Și luna-și cerne aurul pe drum, Se naște-o lume limpede și rară, Iar timpul se preface-n vechi parfum. Prin sală trec acorduri de lumină, Ca niște îngeri coborâți din cer, Și inima, de muzică senină, Își uită pentru-o clipă orice ger. Un vals se leagănă ușor prin zare, Cu pași de flori pe-un nevăzut covor, Iar sufletul, cuprins de încântare, Se...

Ultimul plugar pe creastă

Plugarul a urcat unde pământul se termină. Și-a lăsat calul și brazda în vale. Aici nu mai are ce să sape. Aici trebuie doar să fie. Cu mâinile bătătorite atinge norul. Cu dinții mușcă din gheață. Pâinea lui de piatră s-a terminat. Acum se hrănește drept cu cer. Și-a scuturat țărâna din palme și din oase. A rămas doar linia dintre munte și noapte. Bătrânețea lui e o recoltă...

Sunt din brazda neamului

Tu umbli-n sat cu vorba grea, Și-mi cauți urma prin noroi, Dar n-ai să-mi frângi credința mea, Nici drumul scris de-ai mei eroi. Din neamuri harnici am crescut, Cu fruntea sus și pumnu-n piept, Prin vremi, amar ei au trecut, Dar n-au uitat ce este drept. Au fost prin lupte și război, Au tras la plug sub cer pustiu, Hrănind vecinii și pe noi La cină, în amurgu’ cenușiu. Cu seceta...

Mai vine toamna pe la noi

Mai vine toamna pe la noi, Cu frunze galbene pe cale, Și ne aduce înapoi Un timp ascuns printre petale. Mai vine toamna lin, încet, Cu pași de aur peste casă, Și parcă sufletul discret Își cheamă tinerețea acasă. Noi, cei cu tâmple argintii, Privim spre anii ce-au trecut, Și strângem vechile bucurii Din tot ce-am fost și am avut. Pe banca veche din grădină Mai stăm privind spre cerul...

Stea

Necruțător și rece e colindul Sorocului dat sufletului meu Când de o vreme relele-l ochindu-l Îmi pare că-n ființă nu-mi sunt eu. . Și viața-mi toată în alcătuire, Pe care-o cârmui în confuz mister, Lipsită-mi pare de desăvârșire Încât eu n-am tendință să mai sper. . Și răului îi satisfac deliciul Când zbuciumându-mă nu reușesc Din viața mea să exilez supliciul Ce...

Cerul din glie

Plugarul nu caută divinul în cer. Îl caută în adânc, unde fierul spintecă întunericul. Brazda se răstoarnă sub soare, lucioasă, neagră, jilavă. Oglindă aspră, în care cerul se prăbușește să poată fi atins cu palmele goale. Rădăcinile caută stelele îngropate în glie. Istoria neamului meu e scrisă invers, de jos în sus, cu degetele încleștate în țărâna care respiră...

Porunca ochilor albaștri

În marea clipei ce se stinge, Plutește orașul adormit, Iar timpul, luntre fără vâsle, Se pierde-n zări de necuprins. Sub cerul vechi de amintire, Culeg tăceri din ce-a rămas, Din trilul vremii care curge Prin iarba serii, pas cu pas. O zi de mâine ne vorbește, Din caier sfânt de vechi destine, Țesută-n tainic de lumină Cu mâini de îngeri și regine. Abia se văd căzând apusuri Prin...

Plugarul

Mânca cu privirea ogorul Și ara, ara tot mai adânc; Își încovoia trunchiul sălbatic, Cu mâna încleștată pe plug, Până simțea arsura de jăratec. An de an, Îmbrăca dealul sărac În holde rodnice; Creștea grâul, tutunul, porumbul Prin pârloagele largi cât zările. Privea ogorul cu o foame Lacomă, ca și cum Ar fi vrut să-l înghită, Și brăzda, brăzda tot mai adânc În glia...

Țara nebunilor

După ce scrisese câteva pagini la romanul despre un personaj, fost activist de partid, care furase din averea PCR-ului, aproape de miezul nopții, Tudor a adormit. Nu a știut când un vis l-a cuprins. Se făcea că era într-o țară cu oameni vopsiți în galben, toți îmbrăcați în haine cenușii, care, de cum se sculau, se închinau la două fotografii. Acestea...

Sub stele de cristal

Holmul mai păzește bătrânul sat, Sub vălul seriilor argintii, Iar timpul, fluviu fermecat, Se pierde-n negre veșnicii. Din clipe stinse îmi adun Mlădieri de dor și de lumină, Ca un sihastru de pe drum Ce prinde luna și suspină. Sub salcâmi, umbrele coboară Ca niște vise fără glas Și vântul serii iar presară Parfumul anilor, rămas. Te văd venind din depărtare Pe-o rază caldă...

Ziua de mâine

Scufundat în tăcere și așteptare Ascultam triluri de privighetoare, Respiram liniștit aerul decolorat Ce s-a împrăștiat în întregul sat. Mă gândeam la ziua de mâine Care stă la vorbă cu mine, Ziua care se toarce din caierul vremii Până când apar primii fulgi ai iernii. Iubirea mi se părea mai frumoasă Decât un câmp de flori cu multă mireasmă, Căci ea mă privea în fiecare...

Lumini și umbre

Între noi și soare umbrele ne dor Amintiri sunt oare ce nu mai cobor Din lumina zilei, ne vom înnopta Prin târâșul nopții, ne-om însenina Clipele se crapă, drumuri amânând Sufletele scapă, lacrimi culegând Ieri eram un ,,tu”, azi din nou un ,,eu” Mâine, știe poate numai Dumnezeu Între noi și soare, umbre se ucid Raze pe o floare adună un chip Între noi și viață se aleg...

Drept de autor © 2009-2026 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Revista LUCEAFĂRUL

Sponsorii ediției

LUCEAFĂRUL de seară

Legături

Eşti aici » prima pagină » lnvitaţie la lectură