Revista Luceafărul

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025

ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 - 2144 (formatul tipărit)
Formatul tipărit apare, la Botoşani, în fiecare lună. Citeşte mai mult...

Eşti aici » prima pagină » lnvitaţie la lectură

Patrula (2)

Dinspre pădure veneau fulgere și vaiete. Erau vaietele celor uciși de bombele de la Hiroshima și Nagasaki. Un câmp presărat cu zeci de case container de culoare albă dotate cu sisteme de alarmă electronice controlate digital. O lumină galbenă clipocea tot timpul și țiuia stresant. Totul era asistat de computer. Cei doi servanți trimiși în...

Amintire de toamnă

Pe-alei, în parc, castanele-au căzut Și ziua-i limpede, de soare plină, Pe-o banc-aici șezând eu te-am văzut, Anul trecut, cuminte și senină. . Era o vreme blândă ca și-acum, O zi de toamnă-ntocmai de-nsorită, Și să îmi treacă-n minte ? Nicidecum ! Că acea zi ne-a fost orânduită. . De-o frumusețe rară, te priveam În mersul meu agale pe alee Și-n sinea mea, surprins, eu te...

VĂ ROG, TĂCERE !

M-am certat cu tăcerea Lupta mea cu ce-o să fie Când n-o să mai fie Și ea va domina durerea Am rugat-o să nu mai țipe la mine Să nu mă mai privească Imun, să nu mai mă privească Pentru toți și de la sine Glumiți, vrăjiți și poate mințiți De ea, țintuiți Azi toți facem gălăgie Gălăgie, într-o veselie sinucigașă Purtăm jumătăți de pălărie Pentru cine se-ngrașă Sacrificăm ...

DESTĂINUIRE

M-am aninat de-un colţ de stea în strălucire, M-am prins de-o aripă de şoim spre înălţimi, M-am agăţat de-un ochi de cer şi de iubire Şi-am coborât pe-amprenta unei mâini. M-am aburcat pe-o margine de lume, M-am strecurat apoi pe maluri de izvor, M-am înălţat spre un văzduh anume Şi-am coborât pe rana unui dor. M-am avântat pe-o sclipitoare rază, M-am îndreptat spre zări de...

TOAMNA LUMII

A ruginit și lumea, pământul și destinul, S-a micșorat speranța din zorii cei de mâine. A cucerit minciuna, istoria și gândul, S-au rătăcit peștii în gustul lor de pâine. E ziua cât mai mică, iar noaptea se ridică Și-un ger pervers apasă sufletele moi. E soarele ce coace nevoia cea mai mică, Creația devine plăcerea din gunoi. O moarte influentă cu pace și război, Credința,...

ÎN FIECARE FEMEIE DOARME UN ÎNGER SAU DESPRE DURITATEA REALITĂŢII

ÎN FIECARE FEMEIE DOARME UN ÎNGER SAU DESPRE DURITATEA REALITĂŢII de Iosefina Schirger și Petru Ababii Cartea este în stare să inspire o dragoste sau o pasiune. Ea are de multe ori acea parte de necunoscut și de mister fără de care nici dragostea pentru o femeie nu este cu putință! Demostene Botez – Vreți să vedeți ceva? Bilanțul după trei luni: În 12 august 2024...

Credeam în noi…

Credeam în noi de când ne-am întâlnit, Dar, nu știu cum, ne înfruntau rețineri Spre unul altuia, nelămurit, Să ne simțim în preajma noastră liberi. . Aveam în floarea noastrei tinereți Atâtea șanse a ne ști mai bine Și dintr-atâtea probabilități N-am cumpănit nimic cum se cuvine… . În tine ascundeai neîndrăzneli Dezvăluindu-ți totuși interesul Gândind că te sileai...

PALATUL CASEI

Palatul casei a-nverzit de stare Ca floarea vremii pe la asfințit Palatul casei din plăcere doare De voci tăcute ce în cor au ațipit Palatul casei curge ca o pastă Ce unge suflete de neamuri Prelinge din copilăria vastă Ce n-au trecut prin geamuri Palatul casei e într-o fereastră Deschisă-n ADN-ul nostru Trecutu-i zborul de măiastră Un dans al umbrelor albastru Palatul casei e...

În toamna ta eternă

Clepsidre sparte și nisip strivit de pași străini, când totul ne consternă, când timpul meu, pesemne, s-a oprit în toamna ta, în toamna ta eternă. În casa ta lipsește orice ceas. Pe orologii-ngheață minutare, cât doar prezentul tău mi-a mai rămas din tot ce deveni-va doar uitare. În toamna noastră dintr-un vis etern, cu doi străini printre clepsidre sparte găsind un...

Chimia sublimului

Chimia sublimului de Iosefina Schirger și Petru Ababii Măreția lumii este întotdeauna pe măsura spiritului care o contemplă. Cel bun își găsește aici paradisul, cel rău, infernul. – Heinrich Heine – Mai puțin care o contemplă, mai mult care o guvernează, pe măsura guvernării ei de către spirit, căci dacă e puțin spirit/suflet cine s-o contemple guvernând-o?! –...

FEREȘTE-NE, DOAMNE

Nădejdea noastră e în tine, Doamne, Să ne dai un dram de înțelepciune, Anii roditori să se înmulțească, Pământul strămoșesc să rodească. . Sfaturile tale le respectăm Ca pe o comoară pe care o aflăm, De cuvintele tale ne bucurăm, ...

Patrula

Era un spectacol diabolic tulburător. Am decis să mergem la alt cilindru, având grijă să nu declanșăm alarma nucleară. Omul de veghe la casetele cu încărcătură nucleară căzu la prima rază lasser înainte să activeze câmpul magnetic protector. Adjutantul patrulei ridică primul oblon protector și dezamorsă alarma care intra progresiv în sarcină înainte de a face...

Din altă viață

În cer, ceva continuă să ardă, dar nu mi-e dat să văd splendoarea sa, pentru că nu… nu te mai pot visa când dorm îmbrățișat de umbra-ți caldă. Pot doar să simt mirosul tău de mosc și părul tău pe pielea mea ca gheața, când reușesc, în vis, să recunosc ființa ta din altă… altă viață. Cât arde cerul, stă să se afume o umbră tot mai caldă...

Sonet

Cei ca de-azur de zări de mântuire În licăr ochii-ți ce-ți răsfrâng amorul – Pârjolitor al inimii-ți ca dorul – Poveștii noastre-și au o oglindire. . Și-n ea se regăsește dar – izvorul – Ce-și varsă fericia-n nesfârșire Spre orizonturi de nemărginire Ce dimpreună ne așteaptă zborul. . Și...

CATRENE

C A T R E N E dau un catren pentru o toamnă blândă dau un catren pentru un cer senin dau un catren celui ce vrea să-mi vândă o amintire dizolvată-n vin ooo ascult concertul broaștelor pe lac și simfonia viespilor sătule miroase-a toamnă și a barabule mă-mbăt în vis dar nu am ce să fac ooo e luni și-mi bate-n poartă o speranță e luni și-mi râde-n geam o poezie e luni...

ÎNCEPUT DE TOAMNĂ

Deși primele zile ale toamnei au sosit, Miezul verii a rămas doar pe câmpul golit, A rămas și soarele ce s-a rostogolit Între orizonturi ca o roată de lemn-nvechit. . De pe câmp graurii s-au mutat în sat, Năvodul țesut din glasurile lor stridente ...

Anotimp fără timp

Între noi, numai nori și doar ploi nemișcate, ca strune, îngheață; strune rupte în aer și ceață, dimineață, când arborii goi întind ramuri ca brațe spre noi: numai doi, doi pribegi rătăciți și uitați într-o toamnă străină, o toamnă semeață. Când, așteptând, respiri în contratimp cu vântul smuls din infinitul zării, în anotimpul nostru fără timp, doar un răstimp...

R U G Ă M I N Ț I

te rog dragă vară, te rog să nu pleci mai stâmpără-mi setea cu ploile reci așteaptă-mă toamnă chiar dacă-i târziu o sigură strofă să pot să mai scriu întoarce-te iarnă, mai stai doar o zi că poate ninsorile se vor opri rămâi primăvară măcar un minut în holdele tale să-mi fac așternut

TAINA SCRISULUI – Iubire reciprocă

Era 13 iunie l963. Soarele dogorea puternic şi pe băncile din parcul Drăgăşani era multă lume. Se sărbătorea Ziua Grâului. Treceau spre stadionul oraşului fete cu cununi de grâu pe cap. Acolo urma să aibă loc o serbare. Eu stăteam singură pe o bancă din parcul oraşului, un parc mic, cu câţiva pomi şi o fântână arteziană, parc ce mi se părea că e cel mai frumos din lume....

Între

Între mine și tine e o zi Zi lăsată în noapte Te văd și mă vezi Doar din spate Două buze și nimic Îndesate readorm Se adun ca un spic Diform Între două nopți, ne-am pierdut Căutându-ne de-aproape Intenții cusute sau rupt Din micile șoapte Gusturi prin gusturi aprinse Secerate de un gând Se rotesc învinse Pe ultimul...

Aiudule

Aiudule, Aiudule Pământ cu miros de tămâie Loc de cer țâșnind izvoare Nădejdea bea apa vie Celule de sfinte iconare Aiudule, Aiudule Ascuțite lespezi de durere Nasc peceți de busuioc Mucenici în vin pe altare Frământă speranțe-n cancioc Aiudule, Aiudule Brațele de Cruce rănită Pironite în cuie de sânge Moaște din ură zdrobită Icoana ce veșnic plânge Aiudule, Aiudule Oase frânte...

Uzii

Stă ploaia pe cuvântul doi Ea doarme răsucită Dorințe, vise se fac sloi Pierzând a lor ispită Pe buzele cărnoase curg Expresii mult râvnite De lângă ele vremuri smulg Doar inimi împietrite Stau cupidonii îngrășați Pe nori ca pe morminte De dragoste ne-deranjați Nici de otrava din cuvinte E udă starea pentru toți Îneacă viața-n...

La prima

Eram prea tineri… Din umezeala unei ploi Și albi, și nuferi În ape tulburi amândoi Ne căutam fugind de noi Ca ochii să ne doară Ne alergam în umbra unei foi S-o ardem și să moară Doar liniștea ne-nvelea În boanda-i ponosită Mușcând cu gura, ea din ea Zâmbea neobosită Pășeam haotic, controlați De inimi amorțite Eram prea mici și importanți În foamea de cuvinte Să...

– Parcul cu castani –

Te-am cunoscut în parcul cu castani Izbindu-ne din întâmplare: „ — Îmi pare rău !” mi-ai spus, la fel și eu – Cu politețe fiecare. . Ne-am despărțit cu-n zâmbet prietenos Și totuși plin de ne-mpăcare – În ochi ți se citeau păreri de rău Cu-n gând ce te ținea-n strânsoare. . Să mai fi stat mi-aș fi dorit și eu, Dar tot un gând, asemeni ție, M-a nimerit...

ROATA TIMPULUI SE ÎNVÂRTE

Răcoarea dimineții se topește treptat, Gândul de mângâiere către tine s-a-ndreptat, Soarele își întinde aripile luminii, Iubirea se extinde-n cotloanele inimii. . Sub același cer cu foc acoperit, Privirile noastre iarăși s-au întâlnit, În...

Distanțe albastre

Probabil simți, probabil simți absența mea din toamna ta. Unde pe lac, Unde pe lacul matinal o umbră grea printre arginți, printre copacii de argint și de rugină, ca un alac, se-nclină iar, spre umbra ta de fum se-nclină. Și tremură, arde, se zbate închisă-n cristalul privirilor tale. Și noapte de noapte răzbate distanțe albastre și zări autumnale. Să poți să simți, să...

PLÂNS PRINTRE NĂLUCI

Să nu mă plângi, când voi fugi fără chip printre vise Și-oi tăinui în veșnicie flori din praf de stele, Voi smălțui vecernii triste strânse-n doruri albe, Când risipiri mă vor foșni cu lacrimi închinate. Și-n amintiri s-or scutura sub lămpi cu brumă arsă, Izvoare cu năluci dansând în horele celeste, Și-or izbăvi cu trâmbițe de-aramă, glasuri aspre, În tristă odă prefăcută...

Uitații mateloți

Te-ntorci aici de dincolo de tot ce pot să-nchipui în această seară: lipsiți de timp, din spațiu alții scot, sub cer de apă, bărcile de ceară. Te oprești și-nțelegi tot ce cred, tot ce văd în oglinzi unde marea amintește un ultim lied când în strune de vânt arde zarea. Și e prea mult pământ peste tot. Și din nou e târziu și e seară. Pleacă-n cer încă un feribot, când...

De eu te blastăm…

De eu te blastăm întristat Când drept sosirea-ți mă condamnă, Iertat îmi fie-al meu păcat – Ce aș putea să-ți spun eu Toamnă ? . Că tu îmi lași în al tău drum Câte-un regret amar în cuget Cu proaspăt chipul tău de-acum Răsfrânt naturii și în suflet. . Și-mi fie-al meu păcat iertat Că-ți blastăm ciuda frumuseții De-amarul dorului lăsat A-mi amăgi sorocul...

UMBRĂ FURATĂ

Sunt umbră din umbra ta pierdută-n ploaia de vară, Ce-așterne pe cer necuprins într-un luciu de-oglindă, Tot dorul năprasnic ce strigă în nopți strânse-n tindă, Când simt împăcare în ziua ce nu vrea să moară. Și neîncălțată fac ronduri în codrii de ceară, Cu farmece surde, cusute-n oboluri de piatră, Se-acoperă cerul cu îngerii triști la o poartă Pictată pe-un zâmbet...

RITUALUL SFÂRȘITULUI DE VARĂ

În casa cu pereții tapetați de icoane Unde amintirile -s veșnice-n culoare, Târziu, într-o frumoasă și pură seară, Urmăresc ritualul sfârșitului de vară. . Grădina e plină cu poame coapte, Lumina grea îți atârnă în spate, Verdele crud...

CATRENE, de IOAN VASIU

m-a prins toamna într-un corcoduș numărând pe cer primele stele promițând c-o să cobor acuș am ascuns o stea-n visele mele ooo un râu printre păreri de rău îngheață o stea răsare și se-adapă-n vis stau dorurile noastre față-n față suspină versul care n-a fost scris ooo învăț mereu să râd într-un suspin învăț mereu să plâng într-un cuvânt învăț să...

DORURI RĂSTIGNITE

Pe țărmuri pierdute în destin, Apele străjuiesc poldere uscate De vântul turbat, Care urlă surd într-o umbră Ascunsă pe maluri de nisip. În timpul pierdut în abisul cerului Trist și zdrențuit, Zac doruri nemurite, Răstignite pe bolta întunecată, Îmbrăcate cu mantii de tăcere. Suflete pustii, Ca niște criști uitați în visuri, Dezleagă taine Pe scena nopții stinse într-un ...

Când Toamna…

Când Toamna s-așterne-n culori De galben, de roșu, de-aramă, Cu tumult în pâlcuri de ciori Văitând în eter parc-o dramă. . Cu soarele palid, sfios, Când el printre nori se ascunde, Cu vântul ce-alungă zelos Fumoasele zile fecunde. . Și codrii – pe munții semeți – Cu-o ceață pe ei alburie Lăsând ca în minte să-ngheți Priveliștea cu duioșie. . În suflet nevrând...

CHESTIONAR

M-a întrebat moartea, cum o mai duc I-am spus că n-o cunosc, că pot să fug … M-a întrebat ziua, pe unde pășesc Dacă văd bine sau dacă ghicesc … M-a întrebat noaptea cum mă odihnesc Dacă am vreme să mă limpezesc … M-a întrebat viața ce mai prețuiesc Dacă scopul este să mă întregesc … M-a întrebat timpul, cât mai pășesc Dacă am spațiu să...

Dincolo de râu

Plâng malurile Tisei Cu lacrimi de zăpadă Ninge cu petalele narcisei Parfumuri uitate de livadă Departe se aude chemarea Unei șoapte de dragoste Greierii ce cântă visarea Nopților adormite pe creste Acolo în coastele amintirii Cocorii sunt gânduri zburdalnice Strămoșii cosesc fânul serii Pentru iubiri feciorelnice Vașnici coconi dau năvale Armate de stele căzătoare În strunele ce...

LACRIMĂ DE CEARĂ

Lacrimă de ceară curge pe tămâie, Unde arde timpul ros printre ofrande, Zile argăsite în amurguri triste Se desfac din funii umede sub streșini. Cu oftaturi sterpe printre riduri arse Curg în candelabre conuri cu semințe, Și pe câmpul verde în oglinda vieții Plânge macul roșu în vâltoarea sorții. Se aprind în poale visuri prea flămânde, Călăuze albe în aripa toamnei, Și-n...

GLORIE LIMBII ROMÂNE

Mi-e dat să-mi rostesc gândurile să visez în Limba Română, fiecare cuvânt un fagure, ca mierea luminii în degetarul macilor, ca vârsta arborilor în cercuri, în fiecare din ele trudeşte un străbun, veghează o baladă. Patria Limbii Române e Istoria acestor plaiuri păscute de Mioriţa, modelate de doine şi fiecare cuvânt al ei a fost cioplit cu grijă la izvoarele dorului. Ea...

ÎMI VA DA ANII ÎNAPOI

Pe măsură ce anul se înnoiește, Timpul ușor se învechește, Dar poate să rămână la fel, Mai proaspăt chiar,deși luăm din el. . Însă oricât de mult vom lua, Nu ne ajunge niciodată, La fel de tânăr va continua, Deși...

Cum să primești tot ce-ți dorești? Gândul – arhitectul realității

Nicolae Cornescian Cum să primești tot ce-ți dorești? (eseuri) Gândul – arhitectul realității În realitate, totul e cât se poate de simplu. Însă mintea omului mai tot timpul năzuiește să complexeze și să complice totul. Întrucât e stăpânită de aleanuri avide de a schimba totul după bunul ei plac Așa cum consideră ea, mintea, că ar trebui să fie. Fiecare minte în parte....

Doi

Între noapte și zi, amândoi Sub o dragoste sumbră Timpul de pace și război Se aruncă din umbră Lumini de candele fug Pe cărări amăgite Sufletele voastre curg Din visele dorite Timpul își pierde vremea Spațiul n-are loc Dragostea deasemenea N-are mijloc Între zi și noapte, doar voi Rupeți tăcerea lumii Versuri rătăcite...

CIREŞI, V-AM DEDICAT POEME…

Cireşi, în zare de apus, Legaţi vom fi cu fir de vreme, V-am dedicat zeci de poeme, Dar parcă tot n-am scris de-ajuns… . Port amintirea voastră-n floare Şi amintirea voastră-n rod, Mi-aţi descifrat al vieţii cod Şi-aţi luminat fără-ncetare… . În cerul mare-al timpului Şi într-o filă de poveste, A voastră amintire este Deplinul cerc al visului. . Şi sunt în cercu-acela,...

CADRAN CONTEMPORAN

Din furtună în furtună Viața zilele-și adună Multe zile însorite Răcoroase ori mai triste Doar un ceas pe ceas omoară Alergându-se, căutându-se Toți urcându-se pe-o scară Împărțindu-se, adunându-se Vifor de mâncare crudă Într-un măr, dulceața-i cultă Somnul curge sec și lent Printr-o moarte, suculent Pas cu pas adun din horă În cadranul larg și gri Omenirea plimb-o...

INGERINȚĂ

Ne vor și proștii, cât mai proști Dar plini de libertate Vor îngerii din suflet scoși Moartea la pubertate Ne vor statui printre statui Cu toții, roți dințate În mecanismul prostului Vorbitul doar din spate Ne vor o plasă pusă-n cui Cu roluri de desagă Ducând doar pofta prostului În gustul său de șpagă Ne vor doar prafuri pe cutii Doar etichete false În...

CLIPE NEȘTERSE RETRĂIESC

Mângâiat și scăldat în lumină și-n iarbă Ce crește adesea în curtea mea largă, Clipe neșterse din viață retrăiesc, Imaginea ta prin somn o deslușesc. . Pașii tăi rari se îndreptau spre mine Să-mi vorbești despre zâne,despre tine, Despre...

Left without…

– Left without…– Left without a shoulder Nor a single hope After you do long for Like redemption’s robe Have you ever felt so, Deeply in your heart, Senseless and abandoned Crying torn apart When your one beloved Turned her cheek away Leaving all behind her Heavy clouds and gray ? When all of that happens There’s no reason to Shedding burning tears, Just...

Rafala (31)

Rafaliții rămași în deal ardeau de nerăbdare să coboare în Poiană la hora cea mare gata de însurătoare cu o fată din galeria fetelor în floare. Rafaliții mai tineri nu pricepeau nimic. Pentru cei norocoși fetele erau la fel, Rafalău Alex îi privea cu înțelegere. Așteptarea petrecerii aduse o mare surpriză. Despre tragedia din Poiana Miresei vorbeau acum...

Mi-e sete

Eu m-am născut din lacrima unui cântec Cântec amestecat cu forța lungă a durerii Îmbrățișând pădurea din păduri să nu cadă Când izvorul limpezit începea să meargă Învelit în crengi de vânt și flori de iarbă Ancorată privirea mea nu mai putea să plece Străinul uitat în mine îmi spunea să tac Astăzi nici audiență pentru viața mea nu se mai ține Nici drumul la ocazie...

Cimitirul Armenesc din Botoșani

Autor: © Florin BĂLĂNESCU Foto: © Cimitirul Armenesc din Botoșani, Arhiva personală Agata ® 1994 – 2025 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate. Gheorghe Median s-a născut la 11 octombrie 1949, în satul Nucșoara de Jos, comuna Râncezi (astăzi, în comuna Posești), plasa Văleni, județul Prahova. Este căsătorit și are un fiu și o fiică. A absolvit Facultatea...

Arhitectul lui Cronos

Destinul meu regal e taina ce-ți revine, Sta scris pe file vechi, cu foc și dor, Sfârșind cu inima strivită de suspine, Când chipul tău tresare din culori. Cu rugăminte îndrăznesc la tine, Timid, s-o-aștern cu un condei divin — Mi-e glasul ferecat, zace-n tăcere, Când ochii-mi cad pe chipul tău predestinat. Să-mi dăruiești din razele din tine, În brațe reci să mă cuprinzi...

Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Revista LUCEAFĂRUL

Sponsorii ediției

LUCEAFĂRUL de seară

Legături

Eşti aici » prima pagină » lnvitaţie la lectură