Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.10 (142), Octombrie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

147 de ani de la nașterea lui Ovidiu Densușeanu

Primit pentru publicare: 05 Oct. 2020
Autor: Alexandru Florin ȚENE, Cluj     
Publicat: 05 Oct.  2020
© Alexandru Florin Țene, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

147 de ani de la nașterea lui Ovidiu Densușeanu

La începutul secolului XX lingvistica și filologia din țara noastră erau dominate de trei specialiști în domeniu: Ovid Densușeanu la București, Alexandru Philippide la Iași și Sextil Pușcariu la Cluj. Datorită unor calități intelectuale Ovid Densușeanu, încă te tânăr, s-a impus în țară și străinătate. Timp de peste patru decenii, sa impus ca un mare filolog de talie europeană, dar și ca maestru al catedrei. Acesta, (numele de familie pronunțat Densușianu😉 s-a născut în. 29 decembrie 1873, în Făgăraș, și a decedat  la 9 iunie 1938, în București, a fost  filolog, lingvist, folclorist, istoric literar și poet român, membru titular al Academiei Române și profesor la Universitatea din București.

Studiile le-a făcut la Liceul Național și la Universitatea din Iași, unde a fost apreciat ca student eminent, cu serioase studii și având un evantai de cunoștințe în domeniul umanistic, iar mai târziu s-a evidențiat în Germania și Franța. Avea un interes pentru istoria, limba și literatura română, făcându-l să conceapă o metodă în domeniul lingvisticii, aflată la baza unor contribuții științifice remarcabile. Datorită operei științifice, putem spune că după Hașdeu este cel mai mare filolog modern al românilor. Densușianu a înțeles exact nivelul cercetărilor lingvistice românești la începutul secolului trecut și necesitatea  unor noi orientări, al unor noi metode și lucrări, care să ateste maturitatea și prestigiul filologiei românești.

Cele mai multe lucrări ale lui Ovidiu Denșușeanu privesc istoria limbii române. Este vorba de prima sinteză românească în acest domeniu: ”Istoria limbii române “ publicată în limba franceză în 1901, tradusă în limba română în 1961 de J.Byck. Aceasta fiind o lucrare valoroasă, cuprinzând primul volum “Originile”, cel de-al doilea volum fiind  un studiu amănunțit al limbii române vechi. Fiind vorba de Secolul al XVI-lea. Decenii de-a rândul această carte a fost fundamentală pentru filologia română. O lucrare remarcabilă a rămas până în prezent monografia dialectală “Graiul din Țara Hațegului. “

Ovidiu Densușeanu a inițiat antologii dialectale românești: “Graiul nostru “, în colaborare cu I.A. Candrea, și Teodor Speranția. Antologia dialectală, cuprinzând, în transcriere fonetică, texte din toate ținuturile românești. Ovidiu Densușeanu a mai publicat lucrări valoroase, precum: Evoluția estetică a limbii române, Probleme de toponimie și onomastică, Cuvinte latine cu semantism păstoresc, Aspecte lingvistice ale păstoritului, Evoluții semantice, Dicționar etimologie al limbii române, în colaborare cu I.A. Candrea.

Foarte multe articole a publicat Ovidiu Densușeanu în legătură cu limbile romanice, despre limbile din Peninsula Balcanică, cu vechile popoare existente în Dacia, cum sunt iranicii, agatîrșii, cu limba descântecelor sau cu terminologia pastorală la români. O parte din acestea au apărut în revista GRAI ȘI SUFLET, pe care a condus-o în perioada 1923-1938.

Varietatea preocupărilor, erudiția și interesul pentru trecutul poporului român, fac din acest mare lingvist și filolog român o personalitate de prestigiu a culturii naționale, pentru care e necesar să ne aducem aminte, ca un pios omagiu.