Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

TABLETA ( … de DECEMBRIE). ŞOAPTELE COTROCENILOR

VLeftPrimit pentru publicare: 27 dec.2014.
Autor: Vasile LEFTER

Publicat de Lucian Manole: 27 dec.2014.

TABLETA ( … de DECEMBRIE)

ŞOAPTELE  COTROCENILOR

A trecut oarecare timp de când prietenul meu, mentalistul, nu s-a mai concentrat asupra dialogului dintre politicieni. Schimbarea gărzii la Palat, fiind un eveniment de excepţie, i-am cerut amicului să prindă câte ceva din discuţia finală secretă dintre fostul preşedinte şi cel în funcţie. Misiunea a fost mai grea ca de obicei, deoarece întâlnirea a fost bine securizată de „organe”, dar şi de pereţii căptuşiţi cu plumb în eventualitatea unui atac nuclear. Printr-o concentrare maximă, Mentalistul a prins în mare miezul conversaţiei. I-am plătit strădania şi sunt în posesia următoarelor rânduri:

TB: – Klaus, dragă, făcuşi ce făcuşi, că mă trimiseşi acasă…

KVI: – Domnule Băsescu, poporul vă trimite acasă, nu eu!

TB: – Hai să fim serioşi! Poporul mă iubeşte. M-a vrut de două ori preşedinte.

KVI: – Mai bine să schimbăm subiectul!

TB: – Klaus, scumpule, îţi las o Românie prosperă şi sigură. Te rog să ai grijă de ea.

KVI: – Domnule fost Preşedinte, să nu exagerăm. Nu te poţi lăuda că-mi laşi ţara „lucrului bine făcut”. Asta doar eu o pot face. Dumneavoastă i-aţi aburit cu „Să trăiţi bine!”

TB: – Mai aveam nevoie de zece ani de mandat.

KVI: – Mie îmi ajung zece. Dacă m-aş fi gândit doar la cinci, nici nu mai candidam.

TB: – Asta ar fi fost excelent! Avea şi protejata mea o şansă. Cu Boc Premier, ar fi fost ca înainte. Nu mi-a ieşit! E prima dată! Oricum, să-mi fii recunoscător. Dacă te puneam premier, nu mai ajungeai Preşedinte.

KVI: – Ghinion!

TB: – Ai grijă că ispitele sunt mari. Pe la Cotroceni bântuie deja blondele.

KVI: – Are grijă Carmen de problema asta.

TB: – Ha.ha.ha…

KVI: – Domnule Băsescu, am nişte nedumeriri. Chiar aţi vândut flota?

TB: – Calomnii, dragul meu, simple calomnii! Cine era dispus să dea bani pe nişte fiare vechi?

KVI: – Totuşi, există un dosar!

TB: – Eu zic s-o laşi baltă, că dacă încep să povestesc eu, îţi stric imaginea.

KVI: – Spune ce vrei! Poporul m-a ales şi vrea un alt fel de preşedinte.

TB: – Manipulare! Poporul mănâncă ce i se pune pe masă. Trăiască Facebook-ul!

KVI: – Şi Diaspora!

TB: – Chestia că nu au putut să voteze e o gogoriţă. Pentru mine, cei de la Paris au votat în câteva secunde.

KVI: – Ce a fost, a fost! Românii vor vedea cum au ales. Punct şi de la capăt!

Mai am o curiozitate, fiindcă tot plecaţi de la Cotroceni. Ceva şampanie a mai rămas pe undeva, prin vreun dulăpior?

TB: – Bună glumă! Ultima sticlă s-a desfăcut la învestire. Nu uita că au fost cam multe recepţii de când eşti Preşedinte. Alde Ponta văd că a mărit bugetul pentru protocolul de la Cotroceni. Vrea să se pună bine cu”lucrul bine făcut”.

KVI: – Deci?

TB: – Ca să fiu sincer, am luat nişte sticle de şampanie pentru sufleţelul meu. Că altceva…Am ceva pământ, dar nu ţine de sete. De-acum nimeni nu-mi mai dă de-a moca. Poate cei din PMP, cât mai e şef Lenuţica! E copilul meu de suflet!

KVI: – Doar copil?

TB: – Fii rezonabil ,domnule preşedinte ales! E o mare doamnă! Om de încredere! Ştie toate cotloanele Cotrocenilor. Nu ţi-ar fi stricat un consilier ca ea. Pentru imagine!

KVI: – Imaginea mi-o fac singur!

TB: – Nu-i chiar aşa! Fii mai atent la protocol! Cârcotaşii nu prea au privit cu ochi buni ţinuta vestimentară a primei –doamne.

KVI: – Nu-i nimic! Vreau să le arăt că se poate şi aşa.

TB: – Acum trebuie să plec. Sunt aşteptat de ai mei ortaci la berărie. Ce ţi-e şi cu istoria asta! De la berărie am venit, la berărie mă întorc!

KVI: – Atunci, la revedere, domnule fost Preşedinte!

TB: – A, nuu! Nici nu vreau să mi se mai spună Preşedinte. Acum sunt un om obişnuit. E  mai nimerit să mi se spună Domnule Comandant!

KVI: – Atunci, drum bun, domnule Comandant şi mai aruncaţi peste bord din lest, nu de alta, dar se scufundă nava.

TB: – Văd că ai început deja să te pricepi la toate. Auzi colega, cât suntem gard în gard până s-o îndura Ponta să-mi dea o locuinţă, poate la vreme de seară mai ciocnim şi noi un păhărel, ca preşedinţii…

KVI: – Poate!

Discuţia a mai continuat un timp, dar nu prea s-a mai înţeles ce vorbeau cei doi oameni importanţi. Mentalistul era totuşi mulţumit că a reuşit să prindă esenţa acestei întâlniri private, între cel care a condus România zece ani şi cel care o va conduce cel puţin cinci de aici înainte.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 2.569 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5