Primit pentru publicare: 27 dec.2014.
Autor: Vasile LEFTER

Publicat de Lucian Manole: 27 dec.2014.

TABLETA ( … de DECEMBRIE)

ŞOAPTELE  COTROCENILOR

A trecut oarecare timp de când prietenul meu, mentalistul, nu s-a mai concentrat asupra dialogului dintre politicieni. Schimbarea gărzii la Palat, fiind un eveniment de excepţie, i-am cerut amicului să prindă câte ceva din discuţia finală secretă dintre fostul preşedinte şi cel în funcţie. Misiunea a fost mai grea ca de obicei, deoarece întâlnirea a fost bine securizată de „organe”, dar şi de pereţii căptuşiţi cu plumb în eventualitatea unui atac nuclear. Printr-o concentrare maximă, Mentalistul a prins în mare miezul conversaţiei. I-am plătit strădania şi sunt în posesia următoarelor rânduri:

TB: – Klaus, dragă, făcuşi ce făcuşi, că mă trimiseşi acasă…

KVI: – Domnule Băsescu, poporul vă trimite acasă, nu eu!

TB: – Hai să fim serioşi! Poporul mă iubeşte. M-a vrut de două ori preşedinte.

KVI: – Mai bine să schimbăm subiectul!

TB: – Klaus, scumpule, îţi las o Românie prosperă şi sigură. Te rog să ai grijă de ea.

KVI: – Domnule fost Preşedinte, să nu exagerăm. Nu te poţi lăuda că-mi laşi ţara „lucrului bine făcut”. Asta doar eu o pot face. Dumneavoastă i-aţi aburit cu „Să trăiţi bine!”

TB: – Mai aveam nevoie de zece ani de mandat.

KVI: – Mie îmi ajung zece. Dacă m-aş fi gândit doar la cinci, nici nu mai candidam.

TB: – Asta ar fi fost excelent! Avea şi protejata mea o şansă. Cu Boc Premier, ar fi fost ca înainte. Nu mi-a ieşit! E prima dată! Oricum, să-mi fii recunoscător. Dacă te puneam premier, nu mai ajungeai Preşedinte.

KVI: – Ghinion!

TB: – Ai grijă că ispitele sunt mari. Pe la Cotroceni bântuie deja blondele.

KVI: – Are grijă Carmen de problema asta.

TB: – Ha.ha.ha…

KVI: – Domnule Băsescu, am nişte nedumeriri. Chiar aţi vândut flota?

TB: – Calomnii, dragul meu, simple calomnii! Cine era dispus să dea bani pe nişte fiare vechi?

KVI: – Totuşi, există un dosar!

TB: – Eu zic s-o laşi baltă, că dacă încep să povestesc eu, îţi stric imaginea.

KVI: – Spune ce vrei! Poporul m-a ales şi vrea un alt fel de preşedinte.

TB: – Manipulare! Poporul mănâncă ce i se pune pe masă. Trăiască Facebook-ul!

KVI: – Şi Diaspora!

TB: – Chestia că nu au putut să voteze e o gogoriţă. Pentru mine, cei de la Paris au votat în câteva secunde.

KVI: – Ce a fost, a fost! Românii vor vedea cum au ales. Punct şi de la capăt!

Mai am o curiozitate, fiindcă tot plecaţi de la Cotroceni. Ceva şampanie a mai rămas pe undeva, prin vreun dulăpior?

TB: – Bună glumă! Ultima sticlă s-a desfăcut la învestire. Nu uita că au fost cam multe recepţii de când eşti Preşedinte. Alde Ponta văd că a mărit bugetul pentru protocolul de la Cotroceni. Vrea să se pună bine cu”lucrul bine făcut”.

KVI: – Deci?

TB: – Ca să fiu sincer, am luat nişte sticle de şampanie pentru sufleţelul meu. Că altceva…Am ceva pământ, dar nu ţine de sete. De-acum nimeni nu-mi mai dă de-a moca. Poate cei din PMP, cât mai e şef Lenuţica! E copilul meu de suflet!

KVI: – Doar copil?

TB: – Fii rezonabil ,domnule preşedinte ales! E o mare doamnă! Om de încredere! Ştie toate cotloanele Cotrocenilor. Nu ţi-ar fi stricat un consilier ca ea. Pentru imagine!

KVI: – Imaginea mi-o fac singur!

TB: – Nu-i chiar aşa! Fii mai atent la protocol! Cârcotaşii nu prea au privit cu ochi buni ţinuta vestimentară a primei –doamne.

KVI: – Nu-i nimic! Vreau să le arăt că se poate şi aşa.

TB: – Acum trebuie să plec. Sunt aşteptat de ai mei ortaci la berărie. Ce ţi-e şi cu istoria asta! De la berărie am venit, la berărie mă întorc!

KVI: – Atunci, la revedere, domnule fost Preşedinte!

TB: – A, nuu! Nici nu vreau să mi se mai spună Preşedinte. Acum sunt un om obişnuit. E  mai nimerit să mi se spună Domnule Comandant!

KVI: – Atunci, drum bun, domnule Comandant şi mai aruncaţi peste bord din lest, nu de alta, dar se scufundă nava.

TB: – Văd că ai început deja să te pricepi la toate. Auzi colega, cât suntem gard în gard până s-o îndura Ponta să-mi dea o locuinţă, poate la vreme de seară mai ciocnim şi noi un păhărel, ca preşedinţii…

KVI: – Poate!

Discuţia a mai continuat un timp, dar nu prea s-a mai înţeles ce vorbeau cei doi oameni importanţi. Mentalistul era totuşi mulţumit că a reuşit să prindă esenţa acestei întâlniri private, între cel care a condus România zece ani şi cel care o va conduce cel puţin cinci de aici înainte.