Marin IFRIM

Literele care au impresia că pot face legea în cuvinte

Se întorc stăpânii subconștientului. Mă duc la unul din ăsta, de pe vremuri
La un cititor plătit ca să citească. Casc gura la scrisul meu, la versurile pe
Care felcerul pune cleștele. Nu simt nicio durere. Văd doar o mână păroasă
Cum rotește volanul dioptric peste bietele mele litere, sincer și tovărășește
Pentru binele tuturor. Alfabet dezbrăcat, căutat de litere duble. Percheziții
Ideologice. Scrisul e o tăcere urlată la Lună. Scrisul rostit înfundă urechi.
Scrisul nescris, scrisul gândit e bântuit de cititorul plătit ca să citească și să
Recite în scris. Să citeze vidul dintre cuvinte. Aici e buba, în subconștientul
Tovărăseșesc. Unii dintre noi ne naștem dușmani ai subconștientului. Și
Refacem ierarhia universală a visurilor color. Ce se vede nu există. E doar
O literă. Ce poți face cu o literă numai stăpânii subconștientului știu. Așa
Sunt ei dresați, să facă respirație gură la gură unor litere moarte. Să înghită
Foi albe drept manuscrise avortate preventiv: gumă, foarfece, cuțite-n pix
Un adevărat coșmar pentru literele care au impresia că pot face legea în
Cuvinte potrivite și-n mintea unora cu subconștient de rezervă strategică.