Plopi fără soţ, tei în delir
şi azi mai plâng în cimitir.
Pe-alei doar crucile de lemn,
plătesc al poeziei bir.
S-a dus poetul peste Styx,
chemat la Marele turnir.
Lumea din care a plecat,
îi cântă versul la clavir.
Clavirul vechi, dezacordat
este al muzei suvenir.
Să ne-amintim mereu de el,
pe sfinte elegii, martir.
Copilul care-a fost cândva,
e-al codrilor de-aramă gir.
Pe-ndrăgostitul vesperal,
l-aşteaptă barca la nadir.
Prin nuferi galbeni, efemeri,
tace o rimă de zefir.
Cel ce-a iubit şi-a scris cu dor,
ne bântuie de ani în şir.
Sufletul său pe-un ţărm pustiu,
este-al romanţei elixir.
Citesc şi recitesc plângând
silabele ce le deşir.
Din Universu-n care nu-i,
mă-mbie muza c-un potir.
La bustul părăsit din parc,
îi las iubirii-un trandafir.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania