Azi, timpul e macabru fără iluminați

Azi, timpul e macabru fără iluminați

Așteaptă stânca rece a dreptei judecăți
În viață a petrece cu oameni jumătăți
O cerule albastru, senin și fără față
Umbră de sihastru a timpului distanță

Destinele aclamă a jocului cuprins
Abisul se destramă, nimicul a învins
A nopții adunare cu stele pâlpâind
O stranie chemare de gânduri șeruind

Din indolența lumii și-a faptelor trecut
Mărturisirea glumii e parte din mormânt
A soarelui arsură din începutul neatins
E-al nașterii uzură,  sacru este stins

A scării alternanță pierdută în tumult
Desparte cutezanța religiei, sau cult
Din valuri de uscat pe-a mărilor cenușă
Un gol neterminat în aburi de mănușă

Așteaptă stânca rece a dreptei judecăți
În moarte a petrece cu oameni, entități
Dar cerul e albastru cu norii împrăștiați
Azi, timpul e macabru fără iluminați.