Situat la limita dintre real şi imaginar, romanul ,,În Siberii de gheaţă’’ este gândit ca pe o suită de stări şi arderi interioare  de care au fost cuprinşi cei trecuţi prin exerciţiul cutremurător al suferinţei. Autoarea pune în valoare  mărturiile unor  supravieţuitori ai momentului istoric pentru a întări adevărul necunoscut,  dincolo de ceea ce spun documentele de arhivă. Aceasta este şi sursa de care s-a folosit Rodica Fercana în conturarea romanului său, publicat la Editura ,,Solon’’ Bistriţa, 2023. Personajele centrale  fac parte din spaţiul geografic al judeţuluiBistriţa-Năsăud. Este vorba despre Ilie Lacatîş, din Telciu, bunicul autoarei şi Dumitru Pripon din Sărăţel, o rudenie prin alianţă a acestuia.  Amândoi sunt participanţi la cel de-al doilea război mondial, care în urma măcelului de la Cotul Donului, în 1942, cad prizonieri în Rusia şi sunt duşi la muncă forţată în lagărele siberiene. Îlie Lacatîş, alias Vitea, participant şi la prima conflagraţie mondială, se întâlneşte cu Dumitru Pripon la o mină de cărbuni din Siberia. Din cauza suferinţei şi a muncii extenuante se stinge din viaţă pe pământ străin, mistuit de dorul celor dragi şi a satului în care s-a născut. Dumitru Pripon, protagonistul romanului, un om înzestrat cu alese trăsături de caracter, cunoaşte şi el calvarul prizonieratului, dar rezistă oricăror opresiuni. Prin talentul său de a cânta din frunză şi priceperea lui de-a face lucruri tradiţionale învăţaţe de pe vremea copilăriei, atrage  atenţia comandanţilor din lagăr, care îi fac unele înlesniri, dar nu-i dau şi libertatea la care râvnea atât de mult. De atmosfera apăsătoare şi de tratamentul inuman are parte şi acest personaj : ,,Să priveghezi vânăt de frig, veşnic înfometat, plin de spaimă şi angoase, în noaptea grea din taigaua rusească şi să te doară urletul lupilor, al câinilor de pază, tropotul cizmelor ruseşti pe zăpada îngheţată. Să-ţi degere mâinile pe un joagăr şi să tragi lemne prin zăpada până la brâu, să mănânci nemâncând şi să dormi nedormind, să fii bătut şi umilit, să-ţi fie frică de zori, de noapte, de zi şi de om. Iar dacă, în cele din urmă Frica biruieşte, nu mai eşti decât un sac de oase fără însemnătate, fără speranţă’’ (Dorin Radu Barna).Ce poate fi mai dureros decât acest tablou al osândei, pe care editorul l-a aşezat pe ultima copertă a cărţii. Dumitru Pripon reuşeşte să evadeze întâmplător din lagărul siberian şi ajunge sub ocrotirea  Ambasadei Române din China, care îl tratează asemeni lui Badea Cârţan aflat în vizită la Columna Traiană din Roma. După 23 de ani  de prizonierat,  Dumitru Pripon se întoarce acasă, trăind momente emoţionante alături de cei dragi. Aceasta este partea a patra a romanului în care imaginaţia autoarei se derulează într-o aleasă formă epică. Romanul este bine structurat, purtând pecetea unui narator înzestrat cu talent şi stil autentic,  cu un limbaj expresiv, nuanţat şi cu multe trimiteri la graiul năsăudean şi  cel  cazon, care dau culoare naraţiunii. Rodica Fercana se întrece pe sine în descrierile din natură, dar este şi o maestră în realizarea unor portrete umane din care se desprind trăirile, patimile şi nu în ultimul rând destinele personajelor sale. Romanul ,, În Siberii de gheaţă’’ este o adevărată lecţie de istorie din care se poate învăţa ce înseamnă rezistenţă şi spirit de sacrificiu în numele libertăţii. Admir curajul autoarei de-a aborda problema războiului, o temă atât de sensibilă şi actuală.