Lui Eminescu, Omagiu

(…)
Pătrunză talanga
Al serii rece vânt,
Deasupră-mi teiul sfânt
Să-și scuture creanga.
(…)

Se apropie ziua când, acum 124 de ani, Mihai Eminescu a trecut în veșnicie și… la noi, nimic nou! Probabil că se va repeta filmul din anii trecuți, pentru că e greu să schimbi niște obiceiuri în organizare, fiindcă e nevoie de imaginație, răbdare, curaj și un pic de tupeu.
Pe plafonierii culturii botoșănene, care își arogă dreptul pentru organizarea ,,Zilelor Eminescu”, nu-i caracterizează spiritul novator și de aceea cred că vom asista contemplativ, și în acest an, la vechile scene, o scenografie depășită de care iubitorii de cultură și localnicii nu se simt atrași.
După mine, cred că nu e nevoie de ,,trâmbițe” la asemenea zile, de plimbări în gașcă, adunări și mese festive în cinstea oaspeților ce ne vizitează locurile, ci e bine a ne concentra și a avea răbdarea necesară conform obiceiurilor creștinești, întru pomenirea Poetului.

Și aici, acum, și în alte chestiuni ar trebui să fim inspirați și să întreprindem câte o faptă, de fiecare dată, care să rămână pentru generațiile viitoare. Costurile ar fi, probabil, mai mici! Acest lucru poate fi o acțiune care să ne creeze poate un confort, poate o stare de euforie, poate o stare de vindecare a sufletului și, în același timp, un imbold de a merge mai des spre locurile unde s-a născut, a fost botezat și a copilărit Marele Poet, în semn de Omagiu.

E foarte ușor și posibil să se nască o ispravă măreață dacă se vrea!
Și zic, am mai spus cu diferite ocazii și în anumite cercuri, că am putea denumi și proceda la aplicarea ei, ca atare, o inițiativă cum ar fi ,,Calea Luceafărului” sau ,,Calea Teilor”, care să reunească cele două locuri sfinte pentru români. Pare ciudat, dar e simplu: o reuniune a celor două consilii locale (municipiul Botoșani și comuna Mihai Eminescu), o hotărâre asupra denumirii, o schiță cu strategia de aplicare (traseul și cum va trebui să arate acest drum: Botoșani – Stâncești – Manolești Vale – Ipotești) și… cu mic cu mare la plantat tei, unde fiecare să vină cu un tei pe care să-l planteze în toamna asta sau în primavara ce vine (și așa în fiecare an), totul pe baza unei minuțioase organizări. Vizitatorii noștri ar putea aduce câte un tei, din locurile de unde vin, și să-l planteze aici. Cine nu ar vrea să aibă posibilitatea să răsădească pe această Cale un tei căruia să-i atașeze o plăcuța pe care să însemneze ceva?
Iată, deci, o posiblitate de a atrage turiștii și un interes al localnicilor pentru drumeții în zilele de repaus!
Pare ,,chinezească” treaba, dar ar fi măreț, ar fi sublim și pe măsura respectului ce i se cuvine Poetului!