Autor: Eugenia – Maria CUCEU
Trecută-i vara, iar toamna ruginie Iți bate-acum încet la ușă! Cu-a ei petală aurie Și neuitatul ruginiu, din vițele de vie. Octombrie-i acum la jumătate! Cu-n soare cald și blând afară….. Ce-mi bate-ncet, în geamul din bucătărie Cu raza lui plăpândă, aurie Colorată-acum de un penel maestru Al ,,D-nei Toamna”, vremi de nostalgie…. Ce se coboară-agale peste șes, Lăsând ciulinii desfrunziți Cu inima pustie, că-s vremuri de răstriște!… Tiptil, îți intră-apoi, chiar și-n grădină! Și într-o clipă-ți trage-un ruginiu, De nu-ți crezi ochilor de-atâta colorit De-al frunzelor covor îngălbenit Pe jos căzut, de-un vânt de seară-nghesuit! Se dă apoi la dealuri! văile-s deja pictate!… Pădurile-o așteaptă, să fie colorate De-al ei penel maestru, încins de-acuarele Cu mii de picuri galbeni, castanii și maronii Ce se aștern cu-atîta grijă și durere Pe frunze verzi, plooate, grele…. Ce nu ușor se lasă vestejite De-al toamnei boare poleite! Dar nu au încotro! cu ”D-na Toamna” nu-i a glumă! Brodată are rochia de seară, lungă. Condurii ei, de vals sunt pregătiți Și-n triluri de fanfară ritmice, dansează-ntr-una De parcă toată lumea-ar fi numai a ei, nebuna! Și într-un ceas, grădina-ți este colorată De-un galben-ruginiu, pucioasă, castaniu închis!! Lăsând în urma ei copacii vestejiți Iubirile nostalgice prin parcuri, Alee și grădini…..Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania