Foto și text preluate integral din volumul ,,Scriitori și publiciști botoșăneni. Dicționar biobibliografic”, autor: Silvia Lazarovici, Editura Agata, Botoșani, 2013 (www.agata.ro)

n. 3 ian. 1912, sat Stânceşti, jud. Botoşani – m. 7 oct. 1986, sat Stânceşti

Istoric literar, profesor. A absolvit şcoala primară în satul natal (1919-1924), Şcoala Normală de Învăţători „Mihai Eminescu” din Botoşani (1924-1930); în 1933 susţine examene de diferenţă la Liceul Internat din Iaşi, luându-şi bacalaureatul în 1935; Facultatea de Litere şi Filosofie la Universitatea din Cernăuţi (1935-1939), obţinând două licenţe: în filologie cu teza Samson Bodnărescu, viaţa şi opera sa,                         iar în pedagogie, sociologie şi psihologie cu teza Pedagogia lui Creangă (1940), având calificativul „F.Bine”; Seminarul Pedagogic Universitar din Iaşi (1945-1946), luându-şi examenul de capacitate ca profesor de pedagogie la Bucureşti (1946).

A funcţionat ca învăţător în satele Vulpăşeşti, jud. Roman, în satele Baisa (1934-1947) şi Agafton (1948) din jud. Botoşani, apoi la Şcoala Generală Suliţa, în anul 1954 transferându-se la Şcoala Generală Stânceşti, unde a funcţionat până în 1974; în anul 1969 obţine titlul de profesor gr.II şi titlul de Profesor evidenţiat, în 1972 obţine titlul de profesor gr. I, iar în 1974 se pensionează, după o carieră profesorală de 41 de ani.

Paralel cu activitatea de la catedră, I.D. Marin a colaborat la diverse publicaţii periodice şi seriale: Buletinul „M. Eminescu”, Caiete botoşănene, Clopotul, Curentul, Făt-Frumos, Hierasus, Revista de pedagogie, Românul, între anii 1938-1944 funcţionând chiar ca redactor la Revista şcolii (Botoşani). Între anii 1941-1943 a fost mobilizat pe front şi, în urma faptelor de vitejie săvârşite a fost decorat cu Ordinul „Coroana României”, cu spade, în grad de Cavaler şi panglică de „Virtute Militară” (1942).

În 1954 a devenit membru al Filialei Botoşani a Societăţii de Ştiinţe Istorice şi Filologice, rodnica sa activitate în domeniul cercetării istorice şi literare concretizându-se în studii şi articole publicate în periodice şi seriale de specialitate: Din ideile pedagogice ale lui Creangă (Revista de pedagogie, vol. X, 1940), Evoluţia situaţiei ţărănimii botoşănene între anii 1864 şi 1907 (Studii şi articole de istorie, vol.III, Buc., 1961), Samson Bodnărescu, prieten şi emul lui Mihai Eminescu (Limbă şi literatură, vol. IX, 1965), Primii 30 de ani din viaţa şcolilor comunale din judeţul Botoşani (1864-1894) (Studii şi articole de istorie, Buc., vol. VIII, 1966), Contribuţii la studierea curţilor domneşti din Moldova (Studii şi articole de istorie, vol. IX, Buc., 1967), La trecătoarea Botoşanilor, în 1538 şi Botoşanii – apanaj al doamnelor Moldovei (în vol. Botoşani – istorie şi contemporaneitate, Botoşani, [1969]), Botoşanii de la începuturile sale până la jumătatea secolului al XVIII-lea (Hierasus, anuar 1981, ap.1983), O ctitorie a Ţării Româneşti, în Moldova din sec. al XIV-lea: Mănăstirea Doamnei, de lângă Botoşani (Hierasus, anuar 1986, vol.VI, ap.1987).

 OPERA: Pedagogia lui Creangă (Bucureşti: Cugetarea – Georgescu Delafras, 1941; Iaşi: Princeps Edit, 2011), Eminescu la Ipoteşti (Iaşi: Junimea, 1979) – Premiul I la Festivalul Naţional „Cântarea României”, ed. a 2-a (secţiunea-creaţie, istorie literară, 1979), La Ipoteşti, pentru Eminescu (Botoşani: Agata, 2005).

REFERINŢE:

 PIRU,AL. Debuturi. – Bucureşti: Cartea Românească, 1981; CIUBOTARU, ŞT. Pagini din istoria învăţământului botoşănean: 1759–1948. – Bucureşti: Litera, 1987; BEJENARU,I. Dicţionarul botoşănenilor. – Iaşi: Moldova, 1994; CIUBOTARU, ŞT. Monografia oraşului Botoşani. – Botoşani: Axa, 1997; CIUBOTARU, ŞT. Din trecutul şcolii botoşănene. Profesori, învăţători, mărturii. – Botoşani: Axa, 1997; ANTONESEI,C. Ioan D. Marin (date biografice), în vol. La Ipoteşti, pentru Eminescu/ I.D. Marin. – Botoşani: Agata, 2005; MATEI, M. Evocări. – Botoşani: Quadrat, 2008.
*
MARIN,I.D. Amintiri din Şcoala Normală, Revista şcolii, iun. 1942; *** Astăzi nu mai există apostolat, Clopotul, 5 aug. 1972; BOGDAN,V. Cărturar la Stânceşti, Munca, nr. 7921, 1973; BACIU,D. Fidelitate faţă de marele poet, Clopotul, 15 iun. 1979; EMINESCU,GH. „Eminescu la Ipoteşti”, România literară, nr. 50, 1979; PIRU,AL. „Eminescu la Ipoteşti”, Luceafărul, nr. 11, 1979; VALEA,L. „Eminescu la Ipoteşti”, Clopotul, nr. 4396, 1979; ŢIGANIUC,D. Noi jaloane eminesciene, Caiete botoşănene, nr. 9, 1989 (Ateneu); BEJENARU,I. I.D. Marin sau amintirea ca permanenţă, Gazeta de Botoşani, 29 dec. 1994; LAŞCU,H.I. În memoriam: I.D. Marin – 10 ani de la moarte, Hyperion-caiete botoşănene, nr. 3-4, 1996; BEJENARU,I. Din glasurile vremii, I.D. Marin pledând pentru „Punga învăţătorului”, Hyperion-caiete botoşănene, nr. 3, 1998; CIUBOTARU,ŞT. 90 de ani de la naşterea profesorului I.D. Marin (1912-1986), Viaţa Botoşanilor, nr. 97, 2002; MACOVEI,F. Veterani din judeţul Botoşani, România eroică, ian.-mart. 2009; MALUŞ,N. La Stânceşti, pentru I.D. Marin, Luceafărul (Botoşani), nr. 4, 2011; MATEI,M. Profesorul I.D. Marin (1912-1986), Luceafărul (Botoşani), nr. 4, 2011; MATEI,M. I.D. Marin – „Pedagogia lui Creangă”, Luceafărul (Botoşani), nr. 11, 2011; MATEI,M. I.D. Marin şi „Pedagogia lui Creangă”, Acta Moldaviae Septentrionalis, X, 2011; MEDIAN,GH. Personalităţi botoşănene – eminescologul I.D. Marin, Luceafărul (Botoşani), nr. 1, 2012.