Publicat de Nicolae Iosub, 10 ian.2014 

BOTOŞANII ŞI BOTOŞĂNENII ÎN SCRIERILE LUI
MIHAI EMINESCU

Mihai Eminescu, în scrierile sale s-a oprit şi la aspecte şi evenimente petrecute în judeţul Botoşani, locurile copilăriei sale. Cele mai multe referiri privitoare la locurile natale le găsim în poeziile sale care sunt inspirate din frumuseţea şi dragostea poetului pentru aceste locuri. Putem aminti aici poezii ca: Fiind băiet păduri cutreieram, Sara pe deal, Lacul, precum şi în fragmentul La curtea cuconului Vasile Creangă.

    Mihai Eminescu a fost redactor la ,,Curierul de Iaşi” şi redactor şi redactor şef la ziarul conservator ,,Timpul”. În perioada 1876-1883, Mihai Eminescu a trudit din greu pentru menţinerea acestor publicaţii la un nivel cât mai ridicat, articolele sale cu un conţinut divers şi de mare importanţă, au ţinut capul de afiş în rândul publicaţiilor timpului său. Materialele sale au stârnit multe pasiuni, au iritat pe politicieni şi din această cauză poetul şi-a făcut şi mulţi duşmani, aşa după cum mărturisea însuşi într-o scrisoare către Veronica Micle, din februarie 1882:,,…singur la negustoria asta de principii şi peste aceasta bolnav, care ar avea nevoie de cel puţin şase luni de repaos pentru a-şi veni în fire. Ei bine, de şase ani aproape o duc într-o muncă zădarnică, de şase ani mă zbat ca într-un cerc vicios în cercul acesta, care cu toate acestea e singurul adevărat; de şase ani n-am linişte, n-am repausul senin de care aş avea atâta trebuinţă pentru ca să mai pot lucra  şi altceva decât politică.

     Folosul meu, după atâta muncă, e că sunt stricat cu toată lumea, şi că toată energia, dac-am avut-o vreodată,  şi toată elasticitatea intelectuală s-au dus pe apa sâmbetei.”.

În multe dintre articolele sale, Mihai Eminescu, a scris şi despre întâmplări, aspecte politice, economice şi culturale şi despre oamenii din judeţul Botoşani. Deşi, ponderea acestor materiale nu este prea mare, totuşi, din cele scrise ne putem da seama despre starea economică, politică şi culturală din judeţul nostru. Vom prezenta în continuare câteva referiri ale lui Mihai Eminescu la judeţul Botoşani.

     ◙ ,,DIN ISTORIA MĂNĂSTIRILOR ÎNCHINATE” este un articol scris în 1888 şi se referă la starea mănăstirilor de la muntele Athos, contribuţia importantă a domnitorilor români la refacerea, dotarea şi subvenţionarea mănăstirilor: Sf. Grigorie, Caracalu, Dochiarion, Cotlomuşul, Xeropotamul, Pantokratoros, Dionisiu şi Marea Lavră. Poetul arată că din cei 10 mii de călugări de la muntele Athos, o mie sunt călugări români ceea ce constituia o mândrie pentru români.

Mihai Eminescu, aduce laude Arhimandritului Chiriac din Botoşani, care a luat iniţiativa înfiinţării unei biblioteci la schitul Cotlumuşului a cărui stareţ era. Pentru aceasta stareţul face o călătorie în România  şi apoi adresează o scrisoare, pe care poetul o redă în articol. În scrisoare, Arhimandritul Chiriac face apel pentru a se lua iniţiativa pentru ca ,,…unii din dd. redactori şi oricari alţi cetăţeni de o valoare oarecare să formeze un comitet, unde să se adune tot ceea ce dărnicia românească, în bani, cărţi şi obiecte, va contribui voluntar pentru biserica de la Sfântul Munte, română cu hramul ,,Întâmpinarea Domnului”.

Mihai Eminescu, preocupat de trecutul creştinismului în ţările româneşti este cel care, prin acest articol, îndeamnă la formarea acestei biblioteci în biseicile de la Sf. Munte, mai ales că acestă iniţiativă vine de la un slujitor al bisericii din judeţul Botoşani.

      ◙ ,,ARESTARE”, este un articol scris în 3 iunie 1877 şi se referă la un incident petrecut la Darabani între populaţia evreiască şi grecii negustorului Ciumara. Proprietarul Ciumara, de origine grec, intră în conflict cu anumiţi târgoveţi evrei, conflict care va genera un lung proces la curtea cu juri, ai cărui ecouri au ajuns şi peste hotare. Un ziar din Bucureşti ,,Nouăi pr. Libere”, publică un articol, în care vorbeşte despre un adevărat masacru în rândul evreilor, dar poetul spune că: ,,Pân-acum  ni se pare mai aproape de adevăr versiunea precum că evreii din Darabani s-ar fi opus cu forţa (cu sau fără drept, nu ştim) urcării embaticului şi că în urma acestei opuneri s-a născut un conflict între grecii sevitori ai d-lui Cimara şi populaţia jidovească a târguşorului. D-nul Cimara, care va fi dat vrun ordin în această privire, a fost arestat preventiv la staţia Paşcanii pe când venise cu trenul de la Bucureşti”.

Procesul dintre Ciumara şi târgoveţi a durat doi ani de zile iar Titu Maiorescu a fost avocatul târgoveţilor, aşa după cum însuşi consemnase în ,,Însemnări zilnice”. Pentru acest proces Titu Maiorescu a trebuit să se documenteze la faţa locului, deplasându-se la Darabani, în septembrie 1878, unde a rămas mai mult timp.

    ◙ ,,III. INDUSTRIE ŞI COMERŢ” este un articol scris de Mihai Eminescu în apărarea industriaşilor şi comercianţilor români. Poetul critică faptul că în România, industriaşii şi comercianţii sunt nevoiţi să împrumute bani cu o dobândă foarte mare, că nu există o bancă care să faciliteze aceste împrumuturi şi: ,,Cauza principală e lipsa de pricepere din partea statului în privirea importanţei industriei într-o ţară, de acolo apoi neprevederea şi nepăsarea întru apărarea industriei şi a comerţului”.

Această stare de lucruri a dus la multe falimente, la renunţarea unor patroni la afaceri şi în final la multă mizerie şi scăderea populaţiei: ,,Că în oraşele Moldovei, precum Iaşi, Botoşani, Fălticeni ş.a. , populaţia română descreşte din an în an şi că ne arată mai puţine naşteri şi mai multe cazuri de moarte decât populaţia izraelită, aceasta este un fapt necontestabil, dovedit prin cifre oficiale. După statistica oficială pe anul 1875 s-au născut în oraşele: Botoşani-571 ortodocşi, 720 izraeliţi; Dorohoi- 237 ortodocşi, 377 izraeliţi… Au murit: Botoşani- 811 ortodocşi, 677 izraeliţi; Dorohoi- 250 ortodocşi, 255 izraeliţi”.

Poetul face în continuare o statistică asupra diferitelor categorii de meseriaşi şi arată dinamica scăderii lor în timp, mai ales a celor de origine română.

     ◙ ,, CÂND OPOZIŢIUNEA…”- este un articol din ,,Timpul” din 3 mai 1883 şi se referă la alegerile pentru parlament. În acest articol Eminescu înfierează neregulile produse în timpul alegerilor organizate de partidul liberal, aflat la putere. Eminescu arată: ,,De la un capăt la altul al ţării furtul de bilete din urnă, violarea secretului voturilor şi scrierea lor sub controlul agenţiilor administrative, bătăile şi încercările de ucidere au fost la ordinea zilei; nelegiuiri s-au comis începând de la ministrul prezident pîn’la scriitoraşul din sat. Toată haita flămândă de indivizi care nu ştiu a munci şi a căror unică speranţă este un guvern ignorant ca cel roşu, care să-i hrănească din buget, s-a azvârlit asupra ţării ca lupii în turma de oi; începând cu capitala şi sfârşind cu nordul extrem al ţării, pretutindeni presiuni, pretutindeni corupţie, pretutindeni nelegiuire”.

    Printre exemplele date de poet, sunt cele din judeţul Botoşani: la Curteşti, Călineşti, Deleni şi Botoşani ,,unde alegerile col. IV au fost violentate în mod nemaipomenit”.

Eminescu arată că în satele Călineşti şi Grigoreşti, s-au furat voturile date de alegători şi au fost înlocuite cu voturile puterii. Un număr de 123 de locuitori au protestat, trimiţând la Botoşani 15 delegaţi cu un protest iscălit de obşte: ,,Voturile noastre, la alegerea de delegaţi la care am fost chemaţi în zilele de duminică şi de luni 10-11 aprilie curent, au fost furate din cutia de vot, în care au fost puse şi înlocuite cu altele, scoţându-se vicleneşte delegaţi pe care nici nu i-am visat, pe care nu-i ştim, străini, venetici pe care nu-i  voim.
   Cu toţii, sute de oameni!, am votat într-un fel; şi din cutie apoi am văzut că iese altfel!
   Unul  venea…şi punea douăzeci de voturi pentru oamenii rămaşi acasă!
….Nu voim să ne poarte ca boii! Sîntem romîni şi cerem dreptate ca să nu ne-o facem şi singuri!”

Asemenea aspecte sunt redate de Eminescu din diferite zone ale ţării, unde administraţia, cu procese şi persecuţii a atras voturile pentru candidaţii ei. Eminescu arată că legea electorală ,,cu toate dispoziţiile ei penale, e luată în bătaie de joc de administraţia unei ţări întregi, de la ministrul de justiţie începând, pîn’ la cel din urmă zgârâie hârtie”.

    ◙ ,, ROMÂNUL” NU ARE CUVÂNT este un articol scris pe 15 ianuarie 1882 în ziarul ,,Timpul”. Mihai Eminescu critică în acest articol legile traduse din franţuzeşte şi neadaptate la condiţiile existente în ţara noastră şi care fac mai mult rău decât bine ,,care ar avea de ţintă modificarea raporturilor vechi”.

Eminescu, se referă în articol, la legile privind organizarea muncii agricole şi la legea privind crearea şi apărarea muncii industriale. Referindu-se la ,,chestiunea agrară”, Eminescu arată primejdia ca raporturile dintre proprietatea mare şi cea mică să degenereze într-o problemă naţională ce ameninţă chiar statul român.

Referindu-se la ţăranul din Moldova, Eminescu spune că acesta ,,sărăceşte şi scade la număr, iar urmarea acestei stări de lucruri, ce se putea prevedea cu siguranţă matematică, este că şi proprietarii mari dau îndărăt, că moşiile încap pe mâini străine şi împreună cu ele influenţa determinantă asupra sorţii istorice a a cestei ţări. Stările de lucruri din Moldova de nord cată să fie înspăimântătoare. În Dorohoi, judeţ puţin populat, au murit într-un singur an (1877) cu 1126 ţărani mai mult de cum s-au născut, în Botoşani cu 300, tot astfel în Iaşi, în Suceava, pe când în aproape tot restul ţării populaţia rurală e-n continuă creştere”.

Cauza acestei stări de lucruri este, după Eminescu, că ,,între popor şi clasele dirigente s-a interpus o întreagă rasă sterilă de mijlocitori, care ruinează şi pe unii şi pe alţii, înzestrată cu toate instinctele rapace ale lipsei de patrie şi ale lipsei de tradiţii”. Aceşti interpuşi între ţărani şi ţară erau arendaşii care exploatau crunt pe ţărani ,,în judeţul cel mai roşu din Moldova, în Dorohoi”. Aceste stări de lucruri, de care guvernanţii nu au ţinut cont, au făcut ca, mai târziu, în 1907, la Flămânzi să izbucnească răscoala ţăranilor, care nu mai puteau suporta ,,o cădere atât de cumplită”.

◙  NU ÎNŢELEGEM CE FOLOS…este un articol scris de Mihai Eminescu în 2 octombrie 1882 în ziarul ,,Timpul ». În acest articol, poetul critică publicaţia ,,Românul” care falsifică statistica şi laudă progresul realizat în ţară prin sistemul ideilor liberale.

Eminescu arată că, la 1859 ,,ţara număra 4.425.000 locuitori; azi numără 5.200 000, după datele d-lui Bibicescu, va să zică cu 775.000 mai mult. Nu trebuie să uităm însă că de la 1864 încoace intră peste 20.000 de străini  pe an în ţară, care se aşează la noi, încât sporirea populaţiei noastre proprii nu intră pentru nimic în cifra totală a înmulţirii”.

Poetul arată că în 20 de judeţe creşterea populaţiei e cu totul neînsemnată iar în altele chiar în scădere: ,,E stagnaţie, e regres chiar. În alte judeţe, precum Dorohoi, Suceava, Botoşani, Gorj, Rîmnicul- Vîlcii, populaţia scade; la Dorohoi într-un mod înspăimântător: într-un singur an au murit  1126 de ţărani mai mult de cum s-au născut”.

Această stare de lucruri se datorează scăderii continuie a nivelului de trai a populaţiei, a bolilor de tot felul şi a scăderii alocaţiilor guvernului pentru aceste zone ale ţării. În anul 1879, prefectul de Bacău arăta că: ,,Fiziceşte  vorbind, populaţiile au fost şi sânt bântuite de boli contagioase. Anghina difterică a distrus o mare parte din generaţia viitoare. Moraliceşte vorbind, ele nu au făcut nici un progres în cultură, mulţi din ei nu au idee de morală. Produsul muncii lor îl consumă la cîrciumă”.

,,Aceste sînt lucruri cunoscute de toată lumea, tipărite în cărţi şi gazete; numai ,,Românul” găseşte că populaţia s-a înmulţit şi s-a îmbogăţit”, spune  Eminescu şi concluzionează: ,,acum două zeci şi cinci de ani condiţiile unei dezvoltări normale existau intacte; astăzi dezvoltarea este compromisă prin acea eră nouă de care pomeneşte d. Aurelian”.

 Ing. Nicolae Iosub