VIBRAȚII DE DOR
Pe bolta de argint cu licăriri lacustre, Pe norii tracasați de un magnet aparte Curg gânduri grele ce parcă vor să mustre: Nu-i timp de poezii!?.. Sunt, chiar, scrieri deșarte?! Tristă, deschid poemul scris pentru iubire: Bat ceasurile-n suflet scuturând cuvinte, Cresc imperii de fiori pe-nchipuire Și hohotesc mărunt emoțiile sfinte. Versuri înspicate cu clipe vrăjite Luate din iubire, prinse-n amintire, Inspirate de natură, -sărbătorite, Ce sugerează nemurire și uimire. Mă cufund în scris plutind în neuitare Și simt o ploaie caldă ce picură încet, Vibrez, de bucurie, așa, ca-n vânt o floare, Înfiorând ,chiar cerul, cu umbre violet… ……………………………………………………. Dacă nici versul nu mai e citit Se va stinge omenia fulgerător, Vom deveni ființe cu sufletu-mpietrit! Ce se va mai înțelege din cuvântul dor?…Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania