Revista Luceafărul
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
De la ,,Gazeta de perete” la ,,Gazeta de pe gard”
– o originală idee promovată la rang superior în Iaşul cultural -*
Primit pentru publicare: 05 Oct. 2010
Autor (text și foto): Ion ISTRATE
Republicat: 06 Oct. 2019
Actualizat: 30 Sept. 2023
© Ion Istrate, © Revista Luceafărul
_________________________
*Acestă însemnare a fost realizată la data de 4 Octombrie 2010.
Am readus publicului cititor imaginea Iașului cultural, cu 13 ani în urmă, pentru că am văzut pe gardul Parcului Mihai Eminescu din Botoșani o afișarea jalnică (ca formă, nu ca fond). Consecvent inițiativelor mele, un pertinent demers cultural, în octombrie 2013 am fondat și publicat timp de 5 ani ,,Gazeta din Vitrină” al cărei conținut este prezentat în Sala Expoziției ,,Scriitori Botoșăneni”, ca piatră la temelia ,,Muzeului Scriitorilor Botoșăneni”.
____
Foarte des întâlnim definiri ale ,,fericirii”. Fericirea o simţi când ai poftă de viaţă. Pofta de viaţă vine atunci când ai satisfacţia ,,lucrului împlinit” şi eşti conştient că eşti OM şi că ceea ce faci este făcut nu numai pentru tine şi pentru prezentul tău, ci şi pentru semenii tăi, şi mai ales, pentru cei ce urmează. În limba greacă Antropos nu înseamnă numai om, ci şi privitor în sus, pentru a se şti că Omul nu este făcut numai pentru el şi pentru această lume, astfel că perpetuarea umană, perpetuarea genealogică, este o misiune divină pentru fiecare individ.
Cu aceste gânduri mă îndreptam, destul de grăbit, spre Iaşi unde mă aştepta Victor, de câteva zile, vârful de lance al Istrătenilor. El m-a determinat să trec prin Iași în acea zi de toamnă, frumoasă toamnă, pentru a-mi vedea moștenitorul. Mai aveam puţin până să ne întâlnim pentru prima dată, când, prin Copou, la intrarea în Grădină, expoziţia unor ,,mari afişe” cu titluri generice pe frontispiciu mi-au răscolit amintirile din copilărie. Ceva mi se părea foarte cunoscut şi încercam să-mi clarific dilema, găsind în cele de urmă răspunsul.
Eram în clasa a VI-a şi aveam, printre alte misiuni şcolăreşti, și grija pentru bunul mers al ,,Gazetei de perete” a şcolii. Într-o zi, la o adunare pionierească, unul dintre colegii de clasă a fost criticat pentru faptul că nu a scris de mult vreme la ,,Gazeta de perete”. Supărat, colegul nostru, s-a uitat la mine şi, revendicativ, mi-a strigat: ,,Cum nu am scris la Gazeta de pe gard”?.
,,Gazeta de pe gard” era unul din jocurile noastre pe care l-am inițiat pentru copiii din vatra veche a satului Vorniceni, unde ne adunam pe toloaca de lângă Biserica cea nouă, pentru hârjoneală. În cele mai multe jocuri se regăseau activităţile pe care le întreprindeam la şcoală. ,,Gazeta de pe gard” era un loc special amenajat pe gardul de scândură al bisericii, bine marcat cu coceni goliți de pănuşi, care compartimentau locul pentru a fi afișate cele scrise de majoritatea puştilor de teapa noastră.
Aşa, am constatat că inițiativa mea a fost ,,preluată” de factorii culturali din Iaşi şi pe gardul Grădinii Copou – loc unde domină spiritul eminescian – a apărut ,,Gazeta de pe gard”, fără a fi offtopic, cu un șapou: ,,Foaie pentru minte, inimă şi literatură” şi o lozincă subtitlu: ,,Cititori din toate ţările uniţi-vă!”.
Nostimă şi lăudabilă iniţiativă! Impresionant este Iaşul, Iaşul cultural!
Printre alte evenimente culturale ale Iaşului am avut, atunci, ocazia să admir şi un car alegoric ,,Florile de toamnă”, un tramvai frumos ornat, cu călători în costume de epocă, dotat cu mijloace de redare audio, ce străbătea pe șine oraşul dintr-un capăt în altul, lăsând în urma sa un culoar de largă emulație, cu miros de flori şi armonii ale fanfarelor de altă dată.
Iaşul musteşte de cultură!
Suntem la începutul lui Octombrie 2010 și cred că mult va trece până o astfel de atmosferă spirituală va putea să pătrundă viața culturală a Botoșanilor, fără a fi dominată de oful otrăvitor al orgoliilor și al pretențiilor elitiste.
Deşi, mâhnit de ceea ce se întâmplă și ceea ce nu se întâmplă la Botoşani, am revenit acasă, totuşi, cu o mare poftă de muncă și de viaţă; Victor este garantul perpetuării genealogice și a sensului pentru care trăim, iar o originală idee pe care am avut-o în jocurile din copilărie a fost fructificată la rang superior, involuntar dar inspirat de originală, de către ieşeni.
Felicitări alor mei, felicitări ieşenilor pentru ceea ce mi-au oferit în această toamnă! O toamnă frumoasă, pe care unii o înnobilează cu fapte de cultură şi de suflet iar unii o alterează, agitând demagogizarea, jărăgaiuri sterile, şi, de aici, disconfort social. ______________
[…]
Poţi zidi o lume-ntreagă, poţi s-o sfarămi… orice-ai spune,
Peste toate o lopată de ţărână se depune.
Mâna care-au dorit sceptrul universului şi gânduri
Ce-au cuprins tot universul încap bine-n patru scânduri…
Or să vie pe-a ta urmă în convoi de-nmormântare,
Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare…
Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel,
Nu slăvindu-te pe tine… lustruindu-se pe el
Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te aşteaptă.
Ba să vezi… posteritatea este încă şi mai dreaptă.
Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire?
Ei vor aplauda desigur biografia subţire
Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vrun lucru mare,
C-ai fost om cum sunt şi dânşii… Măgulit e fiecare
[…]
(Mihai Eminescu, Scrisoarea 1)
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania