În suspensie 

Afară e o linişte prelungă,
o suspensie a materiei,
ca  un scenariu de Kusturica.

Ploile au dispărut,
iar din pământ
cresc picăturile ca păpădia.

Într-o formă translucidă
soarele se-adună
din formele opace,
ori din geneza conului de umbră.

Într-o stare de veghe iraţională,
privim ploaia cum se rupe de tulpină
şi pluteşte să-i aflăm semnificaţia.

În starea de veghe
nu găsim graniţa între vis şi realitate –
metafora e acel moment de triumf din timpul transei
pe care îl atingem apoi în material.

Căutăm semnificaţia picăturilor de ploaie
ca privirea dintr-o oglindă
în care lumea e în reverse.