de te-ndeamnă
de te cheamă

umbra mea fierbea nervoasă
jos pe nisipul roşiatic
unde mergi mă întreabă răsadule de nor
ficusule de praf
brusture de ţărână
pasăre de piatră
aripă de margini
animal de tăcere
plantă zvântătoare pe pământul rupt
să-i răspund mă-ntreb umbrei mele
care dansează nebună
să încep şi eu să fierb
ca să simtă că suntem împreună şi că ne ţinem
unul pe altul de-un picior şi de-o mână
unde mergi unde coborâş de lună
de pe cer fantastic înfăşat în plastic
robitor de soare ascunziş mirat

ce poţi să răspunzi
te faci că n-auzi

aliluia
urcare-n har
cu blândul car
tras înspre sus
de tot nespus
pururea unul
singurul bunul
întru Hristos
sine frumos
ce-are a fire
sfânta menire
biruitoare
mântuitoare

ghid gândului

sunt ziduri groase de casă prin care au crescut copacii
ziceam
geamuri vezi bine nu mai există doar câteva cercevele
atârnând cu lemnul rupt printre mărăcini
pragul a rămas demn, păzitor al limitei
singură densitatea lui
mai reţine cele câteva cărămizi să nu se prăbuşească
acoperişul nu mai e de mult timp
dar anvergura obligă imaginaţia să-i recreeze grandoarea
la fiecare intrare la fiecare ieşire
cerul vine blând şi se aşează în colţuri
asta dă ospitalitate şi căldură
cum spuneam
suprinzător cum se reface natura şi reintegrează totul
din temelii au crescut lăstari tineri şi puternici care la vară
cu Domnul
vor da fructe sălbatice pline de zeamă dulce, răcoare şi pace
ne vom întoarce sigur spuneam ne vom întoarce