Vara

 

 Trecută-i vara jumătate

Și teii și-au deschis deja floarea.

Iarba-i bună de cosit din nou,

Iar vișinii au dat și ei în copt.

Orașu-ntreg e plin de viață

Căldură, veselie, bucurie, peste tot!

 

Iar plaja ta, bătrâne Vetern

E plină de fecioare și flăcăi.

Copii zburdalnici, grijulii bunici

Și mame tinere, ce se bronzează-n soare.

 

Se lasă umbrele încet peste oraș

Și toată forfota transformă-se-ntăcere!

Se-aprind lumini în lampadar,

Iar lacul Vetern geme de tristețe…..

Albastru-ntunecat se-așterne peste tine

Și noaptea-i plină iar de poezie!

 

Tu Vetern, nu fi supărat, bătrâne

Veni-vor iar la tine, poate mâine

În valurile tale să se-arunce

Frumoasele cu plete lungi pe umeri.

 

O! lasă-ți valurile-ncet să tacă

Că obosite sunt acum, de-o zi întreagă!!..

Lovind din plin, în tact, ca la paradă

Aceleași maluri vechi din piatră.

 

Și taci și tu, acum, cu ele

Dar lasă-l și pe moșul Ene

Ca să-ți pătrundă printre gene

Să poți visa la zâne și crăiese,

La Feți-Frumoși, ca și-n poveste…..