Primit pentru publicare: 01 dec.2014.
Autor: Conf. univ. dr. Ioan Dănilă.

Publicat de Lucian MANOLE: 01 dec.2014.

ÎNTREITĂ  ÎNGEMĂNARE –

PANDELICA RADEŞ, DUMITRU  CHIUC,  NICOLETA CĂRARE

Fericită trebuie să fi fost clipa întâlnirii celor trei artişti: poetul, compozitorul şi pictorul. Ordinea nu este întâmplătoare, de vreme ce textul a generat muzica şi apoi imaginea. La rândul lor, se vede limpede că litera şi sunetul alcătuiesc un tot, iar culoarea şi forma vin să completeze o triadă spectaculoasă.

Destinatarul cărţii este cadru didactic, dar deopotrivă poate fi preşcolarul sau şcolarul mic. Aşadar valoarea ei este una didactică şi artistică, dacă luăm în seamă efortul compozitorului de a respecta exigenţele date de ambitus, tonalitate, melodie, ritm, tempo etc. În relaţie cu textul şi cu conţinutul de idei şi sentimente pe care îl transmit.

Poeta Pandelica Radeş a utilizat în mai toate volumele tehnicile cunoscute din literatura pentru copii. Iniţial am bănuit că arhaismele ori cuvintele populare vor fi impedimente în receptarea textelor, dar mi-am dat seama curând că acestea doar aduc o necesară pată de culoare dinspre zona veche ori locală a limbii române. De exemplu, sinilie (pop.) înseamnă „albăstruie”, iar milosârd este un adjectiv derivat din substantivul milosârdie, termen învechit, cu sensul de „milă”. Verbul „a toarce” este când cu înţeles de bază, când cu sens figurat, în aceeaşi poezie: „Sau poate furca-n brâu / Şi-apoi, gătind fuiorul, / Îşi toarce gândul său, / Visând cum peţitorul / Va bate-n geamul meu” („Visul păpuşii mele”).  Pendularea semantică mă duce cu gândul la finalul poveştii „Capra cu trei iezi”, când lupul se roagă să fie scos din focul iadului, că-i arde inima. Trecând în registrul moralizator – artistic, Ion Creangă pune în gura caprei vorbe tăioase, amintindu-i cumătrului viclean că şi ei i-a ars inima de jalea iezişorilor.

Textele Pandelicăi Radeş  au parcă ecouri din scriitorii români: Vasile Alecsandri („Zvon de primăvară”, „Solii primăverii”, „Primăvară, bun venit!”), George Coşbuc („Veste sigură, precisă”, „Libelula”), Otilia Cazimir („Povestea florilor”, „Fulgi de nea”, „Mărţişor”), Grigore Vieru („Patria”) sau chiar George Bacovia („Tristeţi de toamnă”).

O poezie din lirica norvegiană cu circulaţie europeană, „Învaţă de la toate”, e activă în mintea autoarei, care le cere celor mici să deprindă de la păsări ambiţia de a fi mereu în zbor, prin inteligenţă emoţională. „Cocoşul şi vulpea”, „Orice naş îşi are naşul” sau „Dragoste de căţel” pot fi înţelese mai bine de cei ce au cunoştinţe de teoria literaturii: „Ştiai fabula, şireato, / Cu vulpea, corbul şi caşul”  ori care au citit-auzit textul încheiat cu constatarea că uneori e greu de deosebit câinele de om: „Cuţu-i tare credincios, / Câine cu suflet duios, / Cuţule, tare-ar fi bine / S-avem şi oameni ca tine” („Dragoste de căţel”).

În majoritatea poeziilor sale, ultima strofă conţine esenţa celorlalte, constituindu-se într-o pildă, un sfat sau un îndemn pentru prichindei.

De altfel întreaga lucrare este un manual de morală ori de cunoaştere a mediului înconjurător pentru (pre)şcolari. Veveriţa, iepurele, câinele, mânzul, libelula etc. Au descrieri exacte, încât, cu desenul alături, micuţul de pe copertă este câştigat din toate punctele de vedere.

Grafica Nicoletei Cărare, profesoară la Colegiul Naţional Pedagogic din Bacău, întruneşte calităţile unei prestaţii artistice şi didactice menite să susţină textul poetic, în forma virtuală de post-text, aşa cum de altminteri izbutise mai devreme muzica, stăpânită cu înalt profesionalism de Dumitru Chiuc.

Drept ante –text, luăm în seamă caldul patriotism al Pandelicăi Radeş. Ivită din vatra ţinuturilor româneşti de dincolo de actualele hotare, formată în spiritul valorilor perene ale culturii naţionale, poeta izbuteşte să fie convingătoare atât prin suma de idei, cât şi prin realizarea lor artistică. Puse pe note şi asociate cu imagini artistice, textele sale se preschimbă într-o emoţionantă lecţie de românism.