Hăneştean de la doi ani

S-a născut în Botoşani la 17 ianuarie 1906, fiind singurul băiat al familiei Gheorghe şi Maria Tăzlăuanu, originari din Hăneşti. Doi ani mai târziu, tatăl său ocupă funcţia de picher în serviciul de drumuri şi poduri pe zona dintre Prut şi Jijia, iar întreaga familie se mută în Hăneşti în casa părintească a lui Gheorghe Tăzlăuanu. Din acest moment Ioan Tăzlăuanu a devenit hăneştean declarat, lucru pe care l-a susţinut până la trecerea în nefiinţă.

Curriculum vitae

Într-un manuscris, foarte ordonat şi bine structurat, profesorul Tăzlăuanu îşi prezenta firul vieţii astfel:

,,Am urmat şcoala primară (5 clase, tip rural) la Hăneşti, în perioada 1912-1917, apoi cursurile liceului ,,Laurian” între anii 1918-1926. În timpul primului război mondial am întrerupt un an. La terminarea liceului, după 8 ani, mi-am trecut examenul de bacalaureat la liceul Internat din Iaşi, unde ne-am prezentat 265 de candidaţi de la liceele Botoşani, Dorohoi, Pomîrla, Vaslui, Huşi Liceul Militar Iaşi şi Liceul Internat. La probele scris, 50% am fost respinşi. Am fost admişi după probele orale cam 50-60, iar dintre acestia eu eram al 6-lea.

Fericit peste măsură m-am înscris la Universitatea Iaşi pentru a fi student al Facultăţii de Ştiinţe-Ştiinţe naturale pe care am frecventat-o în perioada 1926-1930, când am trecut şi examenul de licenţă cu menţiunea ,,foarte bine cu distincţie”.

Încăpăţînat peste măsură (moştenire de la tata), nu m-am oprit cu studiile si am continuat cu Seminarul pedagogic al Universităţii din Iaşi pe care l-am absolvit în anul 1931 cu media 10. Tot în acelaşi an am susţinut şi examenul de capacitate (concurs de catedre pe ţară). Examenul l-am susţinut la Cluj alături de 142 de candidaţi din întrega ţară. Am reuşit 16 iar eu am fost primul pe listă fiind astfel abilitat pentru 3 specialităţi: ştiinţe naturale, geografie şi igienă.

Trebuie să specific că după acest examen, în acelaşi an m-am căsătorit cu Elena Gheorghiu cu care am fost coleg la Universitate la aceeaşi specialitate şi care era fiică de agricultor înstărit de loc din Ionăşeni Deal, comuna Vârfu Cîmpului, judeţul Dorohoi. Împreună ne bucurăm de cele două fete ale noastre: Doina – profesoară de chimie la Liceul Naţional din Iaşi şi Viorica – profesoară de biologie în Galaţi.

Dintre profesorii cu renume pe care i-am avut în timpul şcolarităţii mele, cărora le datorez recunoştinţă pentru că mi-au dat suflet din sufletul lor, înţelepciune din înţelepciunea lor şi mi-au fost model în toate actele vieţii mele enumăr: învăţătorul Emanoil Oanea de la şcoala primară din Hăneşti, I.V.Luca directorul şi profesorul de ştiinţe naturale de la Liceul Laurian din Botoşani. Dintre alţi profesori amintesc: N. Răutu-lb. română, A. Iacobeanu-lb. franceză, C. Tufescu-fizică şi chimie, O. Halunga- matematică şi multi alţii din Universitate: Alex. Popovici- botanică, I. Borcea-zoologie (întemeietorul staţiunii de cercetări maritime Agigea), I. Simionescu-geologie (preşedintele Academiei Române).

Dintre colegii de carieră din învăţământul secundar (mediu) trebuie să-i amintesc pe: I. Drăgan -profesor de pedagogie în Piatra Neamţ, M. Costăchescu – istoriograf la liceul Naţional din Iaşi, V. Bude – epigramist şi profesor de germană la accelaşi liceu, G. Finţescu – întemeietorul entomologiei horticole în Moldova, V. Petroveanu – profesor de istorie la Liceul Militar din Iaşi, preotul G. Petroveanu de la Seminarul ,,V. Costachi” şi alţii.

Am avut în şcoala secundară o înclinaţie spre limbile străine. Aşa se explică faptul că pot vorbi fluent 5 limbi: franceza, rusa, germana, italiana şi latina.

Fără falsă modestie, dar trebuie sa specific că am fost destul de apreciat în cariera mea didactică peste tot unde am funcţionat. De asemenea un rol important în cariera mea l-au avut sora şi cumnatul meu Emilia şi Neculai Zaharia pentru ca m-au inclus în cercul oamenilor de valoare din specialitatea lor.”

Didactica şi ştiinţa – domenii forte

Profesorul Ioan Tăzlăuanu a funcţionat la următoarele şcoli: Gimnaziul Hangu – Neamţ în perioada 1930-1931 ca profesor suplinitor; Liceul Coşbuc – Năsăud în perioada 1931-1932 ca profesor titular cu examen de capacitate; Şcoala Normală Gh. Asachi şi liceul Petru Rareş din Piatra-Neamţ în perioada 1932-1938; Liceul National Iaşi, Seminarul pedagogic al Universităţii din Iaşi, Liceul Kogălniceanu, Liceul Internat şi Liceul Vasile Alecsandri, toate în perioada 1938-1966.

Pe lângă meseria de profesor a îndeplinit şi următoarele funcţii: Casier al Comitetului şcolar al liceului „Petru Rareş” din Piatra Neamţ; Director adjunct şi director al internatului liceului ,,Petru Rareş” din Piatra Neamţ; Director al şcolii Normale ,,Gh. Asachi” din Piatra Neamţ; Director al liceului ,,Naţional” din Iaşi; Preşedinte şi inspector al Consiliului Interşcolar din Iaşi; Asistent universitar la catedra de botanică a Universităţii ,,Al.I.Cuza” din Iaşi; Profesor secundar la catedra de botanică a Universităţii ,,Al.I.Cuza” din Iaşi.

Trecând peste toate greutăţile vremii şi peste responsabilităţile funcţiilor deţinute, profesorul Ioan Tăzlăuanu a cercetat tot timpul. Dovadă rămân studiile publicate în diverse reviste de specialitate: ,,Avântul”, ,,Ocrotirea Naturii”, ,,Preocupări didactice”, ,,Anuarele şcolilor”, etc. Dintre studiile profesorului se remarcă:

1. ,,Contribuţiuni la cunoaşterea geologiei Muntelui Petricica”, Anuarul liceului ,,Petru Rareş”,1934;

2. ,,Dezvoltarea şi evoluţia sistemului nervos la vertebrate”, Revista ,,Preocupări didactice”, Piatra Neamţ;

3. ,,Un lichenolog roman – M. Stamotin”, Anuarul liceului ,,Petru Rareş”, 1936;

4. ,,Muzee şcolare nemţene”, Anuarul Şcolii Normale ,,Gh. Asachi”, Piatra Neamţ, 1938;

5. „Problema eredităţii în biologie”, Revista ,,Preocupări didactice”;

6. ,,Originea vertebratelor. Afinităţi între nevertebrate şi vertebrate”, manuscris ce a avut rol de suport de curs universitar;

7. ,,Selecţiunea valorilor în liceu”, Revista preocupări didactice;

8. ,,Ocrotirea naturii”, lucrare realizată în anul 1955 împreună cu M. Băcescu-directorul muzeului ,,Grigore Antipa” din Bucureşti;

9. ,,Al. L. Montandon-un demisiecle de sejour en Roumanie”, lucrare în manuscris ce urma a fi publicată;

10. ,,Un document privind istoria botanicii populare ruse acum 120 de ani”, lucrare în manuscris ce urma a fi publicată;

11. ,,Conferinţe de popularizare a ştiinţei”, 15 emisiuni radio realizate la ,,Radio-Moldova” din Iaşi în anul 1940;

12. În sprijinul activitãtii de învãtãmânt Ioan Tãzlãuanu a realizat, în colaborare, manualele: Zoologia pentru clasa I, Anatomia si fiziologia omului, pentru clasa a III-a.

,,Dicţionarul etnobotanic” – lucrarea de suflet a profesorului

Colaborarea profesorului Ioan Tăzlăuanu la ,,Dicţionarul etnobotanic” a început în momentul în care naturalistul Traian Săvulescu, fostul preşedinte al Academiei, auzind şi citind despre cercetările lui Ioan Tăzlăuanu, l-a delegat pe M. Băcescu pentru a cerceta fişierul de botanică populară a profesorului care însumau 11.000 de fişe. M. Băcescu s-a prezentat, a făcut referatul şi l-a prezentat preşedintelui Academiei cu propunerea de a fi colaborator la lucrarea ,,Flora Republicii Socialiste România” pentru nomenclatura populară aşa cum aveau specific cele 11.000 de fişe. În urma acestui raport profesorul Alex. Borza de la Universitatea din Cluj a venit la Iaşi şi, după lungi discuţii, Ioan Tăzlăuanu devine colaborator principal al ,,Dicţionarului etnobotanic”. O bună parte din cele 11.000 de fişe au fost folosite la acest dicţionar. Trebuie specificat că multe din aceste fişe au fost alcătuite în urma studiului efectuat în satul Hăneşti, acel ,,leagăn scump al vieţii mele” cum deseori Îi plăcea lui Ioan Tăzlăuanu să-şi alinte satul copilăriei.

Un exemplar al acestui dicţionar se află în biblioteca parohiei Hăneşti fiind donat chiar de Ioan Tăzlăuanu.

Un aspect nu de mulţi ştiut

O informaţie mai puţin cunoscută despre profesorul Ioan Tăzlouanu este temeinica educaţie religioasă pe care acesta o avea, chiar dacă preocuparea lui a fost ştiinţa, aşa cum reiese din lucrările enumerate mai sus. De exemplu, la Iaşi, preotul G. Petroveanu, directorul Seminarului ,,V. Costachi” a înaintat o cerere forurilor superioare prin care cerea ca profesorul Ioan Tăzlăuanu să poată prezenta viitorilor preoţi argumente de paralelism între ştiinţă şi religie. În localitatea Ionăşeni Deal din comuna Vf. Câmpului, din fostul judeţ Dorohoi, pe o temelie părăsită a unei bisericuţe ce se dărâmase, Ioan Tăzlăuanu a obţinut aprobare de la Î.P.S. Irineu Mitropolitul Moldovei si a sprijinit construirea unei biserici din lemn a cărei catapeteasmă a fost pictată de pictorul Gr. Popovici din Iaşi. Pentru biserica din Hăneşti Ioan Tăzlăuanu a avut o atracţie deosebită: a ţinut predici enoriaşilor împreună cu preoţii parohi, a donat veşminte noi şi a încercat să realizeze o bibliotecă a parohiei.

Un ultim cuvânt, ca un înlăcrimat sărut pe obrazul satului Hăneşti

,,Leagăn scump al vieţii mele,

 Sat în care am trăit,

 Cu-al tău cer, cu-al tău soare,

 Vin acum să te salut!…”

Aşa a început, în anul 1975, profesorul Ioan Tăzlăuanu ultimul discurs ţinut enoriaşilor hăneşteni. A plecat la Iaşi, unde s-a stins din viaţă, în acelaşi an, după 69 de ani de muncă şi dăruire în folosul ştiinţei.

Lucian MANOLE