Navigam

Navigam în seninătate pe lespezi,
Furtuna mă ducea spre un țărm neștiut,
Între dorință și spasm, între potență și existență,
Moartea pe dedesubt capta ecoul,
Astfel apare umbra Evei, astfel se încarnă  în nudurile rubensiene,
Conferința se ținea pe pântecul plat  al planetei Venus,
Alături erau doctorii, ah ce injecții minunate ne administrau,
Am căzut în fotoliu, în jurul lămpii se rotea un fluture galben,
stăteam pe un fluture , un fotoliu galben se rotea în jurul lămpii,
ușa a bătut în cineva,  hotelul de la băiat își arăta capul, era diform,
cred că  insectarul a luat-o prin coridoare,  spre ieșire,
totul ardea, ce nebuni?  Cum să dea foc propriului cămin?
M-am învinuit că nu i-am oprit, dar cineva
mi-a scos falca și a agățat-o în cuier,
aha, a râs jupânul venit recent din Casiopeea,
m-am liniștit, voi rescrie  „Elogiu nebuniei”,
poate îmi vor da o cușcă mai bună.
BORIS MARIAN