Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 10 (130), Octombrie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Șfichiul zilei
Eminescu, judecă-i înainte de a-i trimite în iad!

Primit pentru publicare: 26 Mart. 2015
Publicat: 27 Mart. 2015
Republicat: 01 Oct. 2019
Autor: Ion ISTRATE
© Ion Istrate, © Revista Luceafărul
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro

Acum două zile, marți, 24 mart.2015, am fost atenționat din redacție că un articol, trimis pentru publicare de la redactorul nostru, domnul ing. Nicoale IOSUB, este însoțit de un mesaj-îndemn și că e necesar a-l vedea.

Nu am avut răgaz potrivit și trecând momentul am zis că-l voi aduce în atenție la o eventuală ședință de redacție. Astăzi, un incitant articol din presa locală, mă determină să merg la mesajul de care spuneam: Stimate D-le Istrate,/De Ziua Mondiala a Poeziei m-am deplasat la Ipotești și Cucorăni să caut ,,Troița lui Eminescu”, de care vorbește I.D. Marin și Sergiu Manolache./ Am găsit troița în curtea bisericii din sat, amplasată pe o movilă de pământ, cu un iminent pericol de degradare./ Am făcut aceste fotografii.(n.r., au fost publicate în luceafărul.net) /Cred că ar trebui îngrijită și mutată în incinta Memorialului Ipotești, langă mormintele parinților./ Dvs. ce ziceti, această inițiativă va avea succes?/ Va trimit materialul pentru publicare. […]/Nicolae Iosub

Mă leg, acum, și de un alt articol, apărut în botosaneanul.ro, joi-26 mart.2015, la Știrea zilei, semnat de Sergiu BĂLĂȘCĂU (http://www.botosaneanul.ro/stirea-zilei/bataie-joc-la-ipotesti-eminescu-cercetat-tamplar-electricia/).
…
,,Eminescologul botoşănean I.D. Marin, în cartea sa ,,Eminescu la Ipoteşti”, ne dezvăluie interesul intelectualilor din Cucorăni, comună de care aparţinea satul Ipoteşti, pentru a arăta legăturile lui Eminescu cu satul lor […]./În acest scop, în anul 1932, la Cucorăni s-a constituit o Asociaţie Culturală ,,Mihai Eminescu” […]. Rolul acestei asociaţii culturale era de a-l face cunoscut pe Mihai Eminescu şi de a atrage atenţia vizitatorilor că poetul a avut legături strânse cu această comună din care făcea parte şi satul Ipoteşti. […]. În anul 1938, s-a amplasat o troiţă […], care a rezistat intemperiilor până astăzi, este o sculptură frumoasă, lucrată cu migală şi pricepere, făcând cinste artistului Mateciuc şi feciorilor săi. La baza troiţei s-a montat o placă de marmură cu inscripţia:,,În memoria lui M. Eminescu”, placă care a dispărut în timpul războiului.[…].După război, troiţa a fost dusă la biserica satului cu hramul ,,Pogorârea Sfântului Duh”, ctitorie a lui Anastasie Başotă. Preotul Gh. Oprea a montat troiţa pe o ridicătură de pământ, unde fusese biserica veche, Sf. Nicolae, unde se află şi astăzi. […]Troiţa este implantată direct în sol, cu pericolul ca lemnul să putrezească şi să se distrugă. […]. Din păcate, nu se prea ştie de existenţa acestei troiţe, pentru a putea fi vizitată, măcar, la comemorarea lui Eminescu şi pentru a se depune o coroană de flori./Această troiţă de la biserica cu hramul ,,Pogorârea Sf. Duh” din Cucorăni, construită de Anastasie Başotă, este încă un loc dedicat cinstirii lui Mihai Eminescu, pe meleagurile unde s-a născut şi trebuie să figureze în traseul turistic eminescian.( Nicolae IOSUB: Troiţa ,,Mihai Eminescu” de la Cucorăni, Luceafărul.net, 24 mart.2015, Botoșani, http://www.luceafarul.net/troita-mihai-eminescu-de-la-cucorani)
…
38 de angajați plătiți din banii contribuabilului se dovedesc a fi prea puțini la Memorialul Ipotești pentru a se găsi și un cercetător. Instituția a cărei denumire completă este ”Memorialul Ipotești – Centrul de Studii Mihai Eminescu”, are prevăzută în organigrama pe acest an un singur post de cercetător și acela neocupat./ Un șef la șapte-angajați. […]. În total, din 38 de posturi prevăzute în organigramă, 5 sunt de șefi, ceea ce înseamnă, la un simplu calcul, că la fiecare șapte-opt angajați există câte un șef. […] de doi ani de zile să angajeze un cercetător și în ciuda faptul că salariul ar fi motivant, undeva în jurul a 3.000 de lei, nu există concurenți. […] un post de muezeograf l-am transformat în post de șef birou […]. Și pe bună dreptate autorul articolului se întreabă și opinează: ”Mai trebuie cercetare dacă sunt directori?” […] Am și eu mai multe puncte de vedere acolo. La Rapsozi, de exemplu, de când a plecat Cobâlă nu mai știe nimeni dacă în Botoșani mai există Rapsozii, […] ceea ce se se întâmplă este și o consecință a tratării politice a problemelor de la instituții, unde ajung să se creeze posturi în funcție de oamenii de partid care trebuie angajați și nu ținându-se cont de necesitățile reale ale unităților respective. […].(Sergiu BĂLĂȘCĂU: Bătaie de joc la Ipotești: Eminescu cercetat de tâmplar, electrician, maestru lumini și-o… dactilografă – DOCUMENTE, www.botosaneanul.ro, joi, 26 mart.2015, Botoșani, http://www.botosaneanul.ro/stirea-zilei/bataie-joc-la-ipotesti-eminescu-cercetat-tamplar-electricia/)

Sigur, cele de mai sus, fie că ne sugerează, cum e cazul d-lui Nicoale Iosub, fie că se ia atitudine directă, cum pertinent o spune Sergiu Bălășcău, sunt de remarcat și de interes public. Acestea ne confirmă concluzia că o molimă gravă macină societatea noastră: aceea de a nu avea grijă de bunurile din Patrimoniul Național Cultural. În schimb, se găsesc oportune grijile partinice, pe care le întâlnim cu duim(ul). Nu putem da vina că această boală persistă datorită lipsei de atitudine a societății civile (ONG-uri, media etc). Foarte des se semnalează în presă noastră locală asemenea necorespondență. Și ONG-urile au venit de nenumerate ori cu inițiative, nu numai așa declarative. Exemplu: aducerea la Biserica Uspenia a cristelniței, în care a fost botezat Eminescu; problema statuii lui Eminescu din curtea Bisericii Uspenia; înființarea și funcționarea unui ,,Muzeu al poeziei” în Centrul Istoric al Botoșanilor – în clădirile de pe locul unde a fost proprietatea Eminovicilor și unde s-a născut Eminescu și aș putea continua, dar nu toate au legătură cu subiectul adus în discuție de autorii celor două articole semnalate mai sus.

Chestiunea e că, de obicei, un decident, majoritatea într-un organism ales, executivul din administrație etc. se opun la astfel de inițiative, pentru că vin de acolo unde interesul propriului grup e în tangentă. Dacă asemenea inițiative nu vin din mușchii lor, nu sunt bune.
Să zicem că fiecare are mândria sa și nu acceptă ce se propune din altă parte și mergem înainte cu ce ne dă Dumnezeu, dar să nu îngrijești, să nu păstrezi, să nu respecți o tradiție într-o instituție de cultură, unde scopul principal e cercetarea și asigurarea condițiilor adecvate pentru vizite și documentare, e al naibii de netrebuincios mersului spre o civilizație autentică și e la fel de dăunător afirmării identității noastre culturale.

Sigur, la Memorialul Ipotești – Centrul de Studii Mihai Eminescu, e nevoie și de diferite meserii pentru întreținerea și asigurarea ambientului, dar mă întreb: tâmplarul este și sculptor; dactilografa este și poetă; peisagistul este și pictor; responsabilul de sunet este și compozitor-muzician? Dar meșteri populari sunt?
Nu, creatorii nu au voie să muncească, pentru a-și asigura traiul zilelor, pentru că ei sunt înafara grupului de interese!

Ieri, cu șfichiul, eminescologul Nicolae Iosub. Felicitări!
Azi, cu biciul, jurnalistul Sergiu Bălășcău. Felicitări, de două ori!