Primit pentru publicare: 18 april.2015
Autor: Vasile LARCO
Publicat: 18 april.2015                            

     JUBILEU  LA  LICEUL  DIN  BUCECEA  SAU  50  DE  ANI  DE  PRIBEGIE

Iată, au trecut 50 de ani de la absolvirea cursurilor  Liceului din Bucecea a primei promoții de elevi, care a avut loc în anul 1965, din care am făcut și eu parte. Timpul a fost și rămâne neiertător. Trece, dar nu fără urmări, unele bune, care de multe ori sunt neobservate, altele mai puțin bune. Dar, cine poate opri timpul? Cine a putut opri elanul tineresc al atâtor generații de elevi care au acumulat cunoștințe cât pentru o viață?! În glumă (de ce nu și în serios?), de la început, parcă cineva anticipa viitorul unui „boboc” de licean prin catrenul: Ruptă pare-a fi din Rai/ O zicală șugubeață:/ Spune-mi ce profesori ai/ Și îți zic ce-ajungi în viață!

Rezultatul strădaniei profesorilor s-a văzut, se observă în orice moment prin realizările, prin performanțele foștilor elevi ajunși pe diferite trepte de împliniri profesionale din țară și din străinătate, mulți dintre ei, la rândul lor, părinți, bunici, sexagenari. Se cuvine să amintesc cu mare plăcere și recunoștință câteva nume de profesori, menționând în primul rând pe întâiul diriginte al liceului, distinsul profesor de geografie, Dan Dimitriu, pe distinsa sa soție, Elena, profesoară de istorie, pe admirabilii soți Comănescu, Bostan, Zelinschi, pe profesorul de matematică Anton, pe distinsele profesoare Ionesei, Scurtu, Beraru, Agachi, pe profesorii Crijanovschi, Romanescu, Vasiliu etc.  Cum prima dragoste nu se uită, tot așa nu trebuie să dau, nicicând, uitării două  regretate nume: Emilia Puiu, prima mea învățătoare și Vasile Moruzi, primul director al liceului. Din păcate, unii dintre profesori ne privesc din înaltul cerului, ne călăuzesc în tăcere pașii, ne așteaptă răbdători să le fim alături peste ani, după  voia destinului fiecăruia dintre noi.

La înființare, după cum bine se știe, acest lăcaș de învățământ se numea „Școala Medie de Cultură Generală”, denumire scrisă și pe diploma de maturitate a primei promoții, obținută la absolvire, după susținerea examenelor la cele șase obiecte impuse, în anul 1965, eu făcând parte, după cum am mai spus, din prima promoție și care diplomă, dar și cunoștințele acumulate, au constituit rampa de lansare spre alte  școli, inclusiv spre cea a vieții, știind că: Profesiuni sunt multe, dar/ Și nu o spun ca o morală,/ Se pare că sunt în zadar/ La cei ce n-au și-a vieții școală! La această școală suntem elevi toată viața, există corijenți, repetenți, dar și premianți, materia de învățământ se găsește peste tot, e la îndemâna oricui, aflată în evenimente, în întâmplări, în greșelile noastre sau ale altora etc., iar profesorii examinatori, judecătorii, sunt semenii noștri și chiar noi înșine. Nu trebuie să uităm nici o clipă că: Pe-al României mândru plai,/ Ca peste tot oriunde-n lume,/ Prenumele de mic îl ai,/ Dar cât de greu îți faci un nume!  Aș completa: Dar cât de greu… și un renume!

Scriitorul și traducătorul Alexandru Lascarov-Moldovanu, care a trăit între anii 1885-1971 spunea „Nu-i nimic mai trist în viața aceasta, decât dureroasa consolare a uitării…”; … totul nu e decât un fum trecător, o sclipire de lumină într-o mare de întuneric…”. Dar, din păcate, și „uitarea e scrisă-n legile-omenești”! Noi, colegii am ținut legătura, cum se spune, la început mai des, știam unul de altul, dar, pribegia prin țară ori prin străinătate a multora, a determinat ca acum să nu mai știu de întreaga clasă. Am aflat, din păcate, că unii sunt absenți motivați, ei ne privesc de sus ori din adâncuri, fiind răbdători, iar nu peste multă vreme clasa va fi întregită. Clasa a opta a fost prima de liceu, cu 4o de elevi, sub îndrumarea dirigintelui, prof. Dan Dimitriu, iar dintre aceștia numai 10 au rămas pe plaiurile natale, desfășurându-și activitatea în domeniul medical, didactic, industrial, agricol sau de altă natură. Și eu mă număr printre cei care au părăsit, dar nu pentru totdeauna, locul de baștină, cerându-le scuze bucecenilor, deoarece: Cândva din plaiul bucecean/ Plecat-am de la stâlpul porţii/ Şi-s fără voia mea ieşean/   Căci i-am intrat în voie sorţii!                                   

Am fost, după cum spuneam, în prima promoție a liceului bucecean, 1961-1965, într-o perioadă grea din punct de vedere social și politic, se resimțeau urmele celor două războaie mondiale, afișate, mai ales în sufletele părinților noștri, a naționalizării bunurilor materiale, se terminase colectivizarea agriculturii, dar era în plină activitate Fabrica de zahăr, Stațiunea de mașini și tractoare, crescătoriile de oi, de vaci și de porcine etc. Am fost o clasă cu elevi disciplinați, încrezători în forțele proprii, deși liceul se afla în mediul rural, optimiști, dornici de afirmare, îndrumați de remarcabilii dascăli, conștienți de misiunea didactică încredințată pentru pregătirea elevilor de liceu, suplimind dotările necesare prin cele existente în perioada aceea.

Se cuvine să amintesc acum numai de câteva nume, personalități locale actuale sau plecate pe drumul veșniciei, o parte dintre ele, colegi de clasă cu mine, nume alese aleatoriu, lista fiind mult mai mare: actualul primar, dr. Andron Țâmpău, viceprimar Angel Gheorghiu, secretar Radu Ciobanu, foștii primari: Vasile Hânganu, Ion Sposib; actualul director al Liceului, prof. Carolina Setnic, apoi prof: Cristina Sandu, Daniela Irina Ciobanu, Bogdan Suruciuc, Dana Petraru, Petru Belciug, Elvira Hrițcu-Buțerchi, Vasile Afedoaie; doctorii: Boris Draganciu, Ioan Ghețea, Alice Comănescu-Hânganu; preoții: Vasile Cojocaru, Dumitru Buțerchi, Gheorghe Cojocaru, Alexandru Puiu; din conducerea Fabricii de zahăr: Gheorghe Mihalache, Radu Vatavu, Marcela Gălățeanu-Tudose, Ana Ruset-Rusu, Valeriu Morcov; din activitatea culturală-sportivă: actualul director al Centrului Cultural, Stanislav Ciompela, apoi: Mariana Siminiceanu, Gheorghe și Maria Bostan, Mitică Tudose, Mișu Rusu, Petrică Gheorghiu, Dana Petraru, Ion Sposib, Ortansa Cadaru, prima bibliotecară cu normă întreagă, în prezent îndeplinind această funcție, Ilona Neculai. Lista personalităților de ieri și de azi este, desigur, foarte mare, după cum am specificat mai sus, o parte dintre acestea sunt incluse în „Monografia selectivă a orașului Bucecea”, 2011, realizată de subsemnatul, în colaborare cu distinșii domni: Petru Belciug, Ion Sposib, Vasile Afedoaie și Paul Mustață, dar și în lucrarea „Amintiri despre anii de liceu”, 2003, coordonată de prof. Petru Belciug, unde sunt incluși elevii primei promoții din anul 1965, precum și cei din generațiile următoare, până în anul 2003, inclusiv.

Aniversarea este o piatră de hotar în timp, în acest mediu omogen și nedefinit, analog spațiului, în care ne apare succesiunea ireversibilă a fenomenelor. Este un moment sărbătoresc prin crearea unui cadru solemn adecvat, de bilanț, de aduceri aminte, dar și plin de speranțe cu  priviri optimiste spre viitor. Nu putem merge înainte fără să privim și în urmă.

La mulți ani Liceului din Bucecea și cu prilejul jubileului primei promoții de absolvenți, noi și nemărginite succese: profesorilor, elevilor actuali și foștilor elevi, tuturor bucecenilor. Sănătate și câte un car, două, trei de noroc! Colegilor mei de clasă, absolvenți ai liceului din anul 1965 le spun:

Să fim cu toții într-un gând
În anii pribegiei
Și să n-ajungem prea curând
Pe calea veșniciei!