O mierlă neagră în Muntele Roșu,
O mierlă ca sufletul unui tiran,
Pădurea aplaudă la congresul muștelor,
Erai și tu acolo? Eram.
Un om a fost bătut la sânge,
Un om a fost izgonit de ai săi,
Zboară tainic frica prin ramuri,
Fruntea se lasă pe sânii grei.
Zeițele – politicoase zambile,
Nici cu un zâmbet nu le îmbii,
Ultimul aur curge din ceruri,
Lumea se umple cu râs de copii.
@@@@@@@@@@@@@@@@
Lacrima Surorii cele mari,
Capul cel blond, ghilotinat,
Ca fierul cade, precum cortina,
Obrajii de porțelan s-au spart.
Roșește amurgul precum o rană,
Copacii sunt oamenii din trecut,
Cel fără mormânt, fără de țară,
În nebunescul urii tumult.
Ziduri tăcute păstrează trecutul,
Durerea nu contenește, nu vrea,
Din ea se naște pruncu-ndurării,
Eram numai eu cu iubita mea.
BORIS MARIAN
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania