Iarba-i pământ,uscată,bolnavă –
Vântul frământă valuri fierbinți –
Setea nebună te scoate din minți –
Seceta-i iad,căldura otravă.
Din zori se înalță focul pe zare
Și urcă și urcă,arzând clocotit –
Sufletu-i scrum și gândul topit …
Seceta crește din mare,mai mare.
Crapă pământul și pleacă din loc –
Viața atârnă de-un fir însetat .
Verdele moare în câmpul uscat,
Sub cerul aprins,sub soarele foc.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania
Seceta din suflet e cea mai grea povara.