TIHNĂ

Caut tihnă într-un fir de iarbă  –

Gândul e departe,sufletul … cu mine …

În grădina verde mi-i atât de bine …

Urmăresc un flutur sprijinită-n barbă.

Zboară de ici colo,dornic să petreacă  –

Pe o cărăruie,buburuze trec  –

Un cioroi,pe-un ram,își anunță,sec,

Neamul numeros ce în slavă pleacă.

Se ridică-n stol,arcuri desenând  –

Cel venit pe urmă iute se avântă  –

Un cocoș roșcat,în grădină cântă  –

Într-o curte câinii se aud lătrând.

Vreau să simt că pot și că tot se poate …

Nimic nu îmi pare nici ușor,nici greu  –

Vreau să trăiesc clipa și tot timpul meu …

Mi se pun alături gândurile toate.

Puii,lângă cloșcă,piuie plăpând  –

Vântul mă-mpresoară cu un aer pur  –

Doar privesc și-ascult viața împrejur …

Stau tihnită-n iarbă  –  om,suflet și gând.