Dumitru PETRAŞ

Cazare până din colo de viață

Am primit un telefon târziu în noapte
M-a sunat Universul să-l cazez la mine acasă.
M-am consultat cu trei secunde şi am zis “Da”
Am stat amândoi la masa mare numită Timp
Am servit lumină în străchini de lut
Am scuturat cireșul în amurg de floare
Am mers amândoi prin casă desculți
Am făcut rugăciuni la icoane plutind în infinit
Am urmărit lumina curgând din candela mare
Ne-am așezat pe scaune de lemn și am zâmbit.
Eu fiind gazdă, am așezat toate planetele la masă,
În fața Carului Mare am așezat Trupul Vieții cât un vis.
Am turnat muzică stelară peste vin Domnesc
Am urmărit amurgul lung de toamnă
Am văzut strălucind din stanța din alt univers
Am văzut suflete plutind cu aripi de lumină
Zborul de păsări l-am văzut în oglindă
M-am văzut cum vorbesc cu Universul în casă
În casa înaltă şi mare numită Timp.
Voi caza Universul până dincolo de viață
Fără să-i cer chirie, nici măcar în gând.