MEMORIA TÂRGULUI HERŢA

BENJAMIN FUNDOIANU: HERŢA, CA O OBSESIE

Autor, Ionel Bejenaru

Avangarda literară românească are în Benjamin Fundoianu (Benjamin Fondane – n. 14 noiembrie 1898, Iaşi – m. 2 octombrie 1944, Auschwitz – un ilustru reprezentant, într-o companie selectă, cu Max Bleher, Geo Bogza, Virgil Carianopol, Mihai Cosma, Gheorghe Dinu (Stephan Roll), Virgil Gheorghiu, Eugen Ionesco, Moldov, Constantin Nisipeanu, Saşa Pană, Miron Radu Paraschivescu, Tristan Tzara, Urmuz, Ion Vinea, Ilarie Voronca şi înşiruirea poate continua.

European în creaţie, ca mai toţi avangardiştii, B. Fundoianu avea să se stabilească în Franţa, realizând o creaţie literară prestigioasă, de vârf. Debutase în ţară, în 1918, cu volumul „Tăgăduinţa lui Petru B. Fundoianu”, apărut la Iaşi şi, de acolo, din Parisul unde se stabilise, continua să colaboreze la presa literară din ţară, drept că era acum un reputat filosof existenţialist şi critic literar francez (din opera sa: „Ulysse”, 1933, ,,Rimbaud le Voyau”, 1934, ,,La Consience heureuse”, 1936, „Titanic”, 1937, „Exode”, 1940).

Totdeauna, marii creatori duc pe aripile creaţiei o moştenire de preţ imaginea, păţaniile, lumea însăşi, întâlnite cândva, într-o copilărie mai mult sau mai puţin zburdalnică, purtată o viaţă, dusă prin scrieri, prin muzică, prin pictură, dincolo de ea. Aşa stau lucrurile şi la Eminescu, şi la Enescu, şi la Luchian. Aşa stau lucrurile şi la B. Fundoianu, Fundoaia şi Herţa copilăriei stăruindu-i în memorie, în suflet, ca o obsesie. Şi în operă, Aidoma picturalelor imagini ale lui Artur şi Paul Verona, la rându-le, mari artişti, oameni şi ai acestor locuri herţene.

Târgul Herţei se regăseşte aşadar în creaţia lui Fundoianu, aşa cum era, fără strai de sărbătoare, fără artificioase imagini fabricate. Iată-l redat la vreme de toamnă, când „În târg miroase-a ploaie, a toamnă şi a fân! / Vântul nisip aduce, fierbinte, în plămân! / Şi fetele aşteaptă în uliţa murdară! / tăcerea care cade în fiecare seară”. Ce să facă şi ele, într-un târg de provincie! Mai ales că plouă şi diligenţa vine mai greu de la Dorohoi. Nici gâştele nu se grăbesc – „Gâşte, cu pantofi galbeni, vin lent după un zaplaz”. Oricum, e de presupus că ploaia le face bine, măcar lor. Le bănuim: păşind ţanţoş, satisfăcut. E toamnă, ploaie şi frig şi „În case oameni simpli vorbesc pe ovreieşte”. Ca-n târgurile noastre româneşti de la început de secol (XX, fireşte – n.n.). Efectul poetic este dus, voit, la culme, printr-o confundere a cirezilor de boi, în mişcare, lipsite de cuminţenie, cu viaţa şi imaginea însăşi a târgului – „Pustiu, din şes, se urcă cirezile de boi şi cum mugesc, cu capul întors, de parc-ar suge cu ochi roşii târgul, cuprins de spaimă, muge”. Poetul ne duce şi la alte imagini ale Herţei, la alte ore, poemul său „Herţa” facilitând localizarea. Motivul acesta, al vechiului târg, rămâne o obsesie a poetului, pusă în versuri frumoase, potrivite – „E toamna ca-ntr-o pară cu zeamă de răcoare. / Vacile sviţeriene, cu şorţul alb, mugesc”. Spirit fin, cu incisivitate în cuvânt, Fundoianu merge la detaliu – „Casele, după geamuri, au duşumea de lut şi au cerdacuri, lângă camere goale, unse cu baligă, de ploaie şi de urzici împunse”. Aşa că e frumos? Doar porcii, în nesimţirea lor, hălăduiesc pe uliţele târgului, spre a adormi, apoi, „Stupind într-o băltoacă”, De ce? – „ca hausul pe lume din nou să se desfacă”. Credeţi că la Vatra Dornei e altfel? – ,,Vacile’n Vatra Dornii calcă-n asfaltul ud de ierburi, cu privirea-n marină din trecut şi mugetul de duşcă legat, ca o talangă ca-n Herţa când tăcerea mă-nzăpezea pe-o barcă”.

Iată, aşadar, cuibărită în sufletul poetului, şade Herţa. Şi, când, bunăoară, paşii l-or fi dus, la plimbare, prin Montmartre, ce scumpă i-o fi fost icoana târgului copilăriei sale, Târgul Herţa! Icoană care, pentru el, se va preface în cenuşă, acolo, în camera de gazare a Auschwitz-ului, într-o zi de toamnă, acum 50 de ani (atâţia ani se împlineau atunci, la data publicării acestui text – „Benjamin Fundoianu: Herţa, ca o obsesie”, Ionel Bejenaru – Botoşani, în „Gazeta de Herţa”, 24 decembrie 1994 – n.a.), în octombrie 1944.