Să ne obișnuim cu ideea – cei care suntem mai înaintați în vârstă – că a trecut timpul nostru, că trebuie să lăsăm loc celor mai tineri, că a venit vremea ,,plecărilor,,. Știu că trebuie să ,, plec,, știu că nu se poate altfel, dar mai știu și că ar trebui să fim lăsați să ne bucurăm măcar puțin și de pensie, să nu ne scoată cu dricu direct din instituțiile în care lucrăm. Am cotizat toată viața la tot ce ne-a impus statul și acum nu mai avem bani de pensii? Unii iau și câte două pensii simultan, alții devin pensionari la o vârstă când încă te poți angaja, alții iau pensie lunară cât câștig eu într-un an sau doi, alții …nu mai prind pensia. Ne cheltuim veniturile plătind facturile la E-on, de-abia dacă mai rămân bani de medicamente, se împiedică toată lumea de noi, de parcă am fi leproși, de parcă ei n-or îmbătrâni niciodată. Ne ducem rând pe rând și foarte repede spre alte zări, ni se șterge și amintirea. Asta e viața, dar nu uitati :
NIMIC NU ESTE GRATIS, TOTUL SE PLĂTEȘTE !
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania
,,…NIMIC NU ESTE GRATIS, TOTUL SE PLĂTEȘTE!”