Dumitru PETRAȘ

E prea frumos

Învață-te să nu mai plângi femeie, în lumină
Lumina se pătează de lacrimi și poate oxide
Noaptea se întunecă și îmbătrânește mai devreme
Iar dacă totuși vrei să plângi, ridică candela mai sus
Așeaza icoana Maicii între palmele Cerești
În loc de cărare, fă femeie curcubeul mai drept
Poate vine Iisus, cu crucea în spinare
Și Dumnezeu, luminând stelele din mers.
În așa decor, strălucește mai tare și Steaua Polară
Cete de îngeri aud mereu cântând,
În casa infinitului nu se mai face seară,
Să nu mai plângi, femeie, e prea frumos, pe cuvânt.
Un zâmbet îmbracă cerul în cămașa cu flori
Cămașă țesută de tine, femeie, în postul mare
Cu rugăciuni mari în fața Sfintei Icoane,
E prea frumos să nu scriu și eu un poem,
La masa mare cât o bucată de cer,
E prea frumos, să nu mai plângi, femeie.