Primit pentru publicare: 09 nov. 2016
Autor: Ion N. OPREA, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul (Bt)
Publicat: 09 nov. 2016
Redactor ediție: Olivian IVANICIUC
Editor: Ion ISTRATE

Semnal editorial
C.D. Zeletin prezent la Târgul Gaudeamus de la sfârșitul lunii noiembrie a.c. cu o cercetare istoriografică

Prestigioasa revistă Academia bârlădeană nr 64/2016 se deschide cu importante articole scrise și semnate de C.D. Zeletin, Președinte de Onoare a publicației: Marele comparatist Basil Munteanu (Brăila 9 Xi 1897- Paris, 1 VII 1972), un intelectual, soțul nepoatei Elena Văcărescu, prezent în zona Bârlad în cel de al doilea război mondial, căruia i se publică și poeziile – XXI Unei necunoscute (Sofia Vasiliu Dâmbovița), 22 aprilie 1918, Bârlad; XXIII Siretul, 24 aprilie 1918, Bârlad; XXXVIII Bat clopote, 10 iulie 1918, Bârlad; LXII Eu ți-am cerut…, 5 octombrie 1918, Bârlad; coperta IV o Iconografie Basil Munteanu, volume trimise de autor lui C.D. Zeletin (Dada).
Cinci pagini, 5-9, cuprinde textul semnat de C.D. Zeletin și intitulat La arderea manuscriselor din copilărie, adolescență și nu numai, cu asterisc care semnalează- „Partea întâia din cele trei ale textului cu același titlu, ce va apărea în volumul Domnu-i domn și lerui ler, aflat sub tipar la Editura Spandugino, București (C.D.Z.)”.
Articolul cu manuscrisele poară data de15 februarie 2016, în text fotografia autorului din 1959, lucrarea poartă subtitlul I Reflecții, drept un fel de motto: „Eu mă duc, codrul rămâne, Plânge frunza după mine… Vechi cântec românesc”.
Paginile se completează cu fotografia „Domnului C.D. Zeletin , revenit, ca în fiecare lună mai la Bârlad, pe înflorita Alee Vlahuță din Grădina Publică” și un chenar din care citim o Noutate editorială: ”Joi, 2 iunie 2016, a ieșit de sub tipar la Editura Spandugino din București, în colecția Distiguo, într-o elegantă casetă în două volume ( vol. I, 713 p, vol II, 839 p.), cartea domnului C.D. Zeletin, Scrieri 5, conținând ampla cercetare de istoriografie muzicală și eseistică, de mare importanță pentru Bârlad și deopotrivă pentru țară: Principesa Elena Bibescu, marea pianistă, născută Kostaki Epureanu, și începuturile carierei pariziene a lui George Bibescu. Cartea va fi lansată la Târgul Gaudeamus din București la sfârșitul lunii noiembrie a.c.” Chenarul cuprinde și fotografia copertei I a volumelor, casetă și libero.
În pagina 12 a revistei Margareta Tutoveanu semnează corespondența: „S-a întors în țară Pamfil Șeicaru”, duminică 10 februarie 1991, când spune aceeași, marelui ziarist, colaborator și susținător a presei de la Bârlad, i s-au aduse din exil la Cimitirul Sfânta Vineri osemintelele care i-au fost îngropate fără nici o ceremonie organizată de Asociația Ziariștilor, ci de o nepoată, doar în prezența groparilor și a unui meseriaș, un sudor, l-a identificat Doamna.
Articol și informații la care iar notez o consemnare C.D. Zeletin: „Ceea ce mă emoționa de câte ori o întâlneam pe Margareta Tutoveanu – nepoata de frate (Jean) a lui G. Tutoveanu – era faptul că, dintre toți descendenții pe care i-am cunoscut, era singura care semăna la chip și la voce cu Maestrul George Tutoveanu.
Cu toate că nu conține prea multe date, scrisoarea Margaretei Tutoveanu este importantă deoarece atestă interesul constant al familiei Tutoveanu pentru viața lui Pamfil Șeicaru. Marele ziarist a trăit multă vreme în ambianța Academiei Bârlădene. Foarte cultivat, avea un spirit forte, exercita o certă influiență intelectuală și avea o apreciabilă priză afectivă asupra întregului grup academic. Era totdeuna la curent cu ultimele noutăți politice și istorice mondiale. Adesea, atât George Tutoveanu cât și mama Zoe îl numeau fiul nostru, iar Pamfil îi iubea pe băieții familiei, Polidor și Alexandru; de altfel, în 1928, când avea să creeze la București marele cotidian Curentul, i-a chemat pe cei doi frați printre redactorii lui, ceea ce a făcut și pentru Romulus Dianu, nepotul mamei Zoe, scriitor instruit și bine conturat. C. D.Z”.
N.R.: Amintim cititorilor că în două numere succesive ale revistei noastre (4/57/2014 și 58/2015), am publicat, cu titlul Acum 40 de ani, Academia Bârlădeană, pagini extrase din volumul I al Scrisorilor din exil. Figuri din lumea literară, ediție îngrijită și prefațată de I. Oprișan, Editura Saeculum I.O. București, 2002, pp. 527-547, cuprinzând emoționante mărturii ale lui Pamfil Șeicaru, apărute în exil în anul 1957.
Am citit în cele de mai sus proba sigură pentru orice istoric literar că la Bârlad indiferent de timp, fie în interbelic, fie după 1944 și 1957, când a murit Tutoveanu, dacă umbli și cauți constați că a existat și se află pagini de mare literatură, ne-o spune deschis, de fiecare dată, și Constantin Dimoftache Zeletin, C.D. Zeletin, absolvent al Liceului „Codreanu” din localitate..
Muncă de om. Mare modestie: C.D.Z.!

8 noiembrie 2016, Ion N. Oprea