Și ochii care plang de mult ajung departe
Vor să vadă vulturii obosiți cum se odihnesc
Pe creste mari și înalte, umbrite de noapte
Când via crește în struguri pentru vinul domnesc.
Prin liniștea deschisă zâmbește un zâmbet de fată
Obosiți ochii iubirii în muguri înfloriți se opresc
Secunda mă oprește când vreau să intru pe poartă
Îmi spune să ascult clopotul tras prin sufletul omenesc.
De mâine se mută universul la noi pe stradă
Și mamă, va înflori cireșul cu stele din cer
Iar prin binoclul iubirii se uită și se roagă
Să curgă peste lumină iubire născută din mister.
Încă mai văd umbra distanței cum curge prin oase
Îmi văd și viața cum doarme într-un azil de noapte
Aleg toate orele din ceas, dar nu găsesc secunde norocoase
Aștept timpul într-o gară de tren cu bilete expirate.
Prin fulgerul ceresc curg năvoade de ploaie
Când stropii de apă plâng, numai tunetul tace
Și secunda iubirii peste sărut se îndoaie
Iar glasul iubirii, din nou iubind, se preface.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania