Primit pentru publicare: 14 mart. 2017
Autor: Prof. Vasile FILIP, Iași
Publicat: 14 mart. 2017
Editor: Ion ISTRATE
Pe aceste două cuvinte le socot a fi potrivite pentru a sintetiza conținutul celor două volume – “Familia creștină –Sfânta taină a însoțirii” – scoase de Ion N. Oprea, la început de an 2017, la Editura PIM din Iași. Este, cred, și o urare din partea autorului (autorilor), de felul celei din tradiționalul “Plugușor”: “Semne bune anul are”. Să dea Dumnezeu!
Încă din Prefață (Familia, familie) semnată de Ion N. Oprea este precizat cadrul înlăuntrul căruia se face abordarea temei, într-o sumedenie de subiecte, unul mai interesant decât altul: „Tradițional, familia, ca temelie a perpetuării, ca grup social, este fapta dumnezeirii..” „.lumea de azi, cu tot ce este al ei, este rodul existenței și muncii famiiei..” . Luând-o istoricește și abordând chestiunea prin ochiul omului contemporan, autorul constată ceea ce, de altfel, vede tot omul cu priviri curate: „Asistăm la asemenea manifestări împotriva familiei care au drept țintă distrugerea statului și prin asta a vieții locale…”
Încă de la întemeierea ei, dar mai cu seamă după ce au apărut oamenii adânc gânditori, în frunte cu filosofii, familia, creștină sau nu, a devenit un teren pe care s-au cultivat tot felul de producții, unele de factură științifică, altele cu iz popular. Acestea din urmă nelipsite nici de exprimare frumoasă, nici de miez. Ei bine, în aceste două volume ale Cenaclului de la distanță sunt cuprinse numeroase asemenea opinii, o parte aparținând autorilor, altă parte fiind citate din personalități cunoscute.
Fără a fi considerat … restrictiv (pentru că nu sunt), aș pomeni de câteva nume: prof. Gheorghe Clapa (cu o abordare mai amplă decât cea strict didactică),; dr. Aurel Constantin Panfil (inclusiv cu citatele…neconvenționale); pr. Stelian Gombos ( cu incursiuni în literatura de specialitate creștină); prof. univ. dr. Dumitru Constantin Dulcan (cu o pertinentă abordare medicală), Dan Cristian Ionescu (incursiuni în spațiul politico- economico- social european, interogând: “U. E., Familie?”), Mircea Popescu (atenționare asupra pericolelor ce planează asupra celulei de bază a societății omenești), Elena Bașceauș Acamenițoaei (despre rolul și rosturile preotului în familia mică și în familia mare), prof. Aurel Gheorghiță (care pune o întrebare actuală într-o limbă veche: “Quo vadis, familia?”), ec. Ioan Grămadă (cu un „portret” complex al stării familiei românești în timpul de acum), Marian Malciu ( cu o viziune clară asupra condiției sociale, economice, politice, religioase a familiei), precum și toți ceilalți, nu mai puțin cei care au apelat la ajutorul poeziei spre a-și spune cuvântul. Este și acesta un semn (și un semnal) și, la nivelul amplu al marii familii numită popor, mintea limpede și sensibilă nu s-a istovit. În opinia mea, aici se află puterea și speranța. Salvarea, nu doar a unui concept, ci și a unei realități: om, familie, societate, omenire…
De la această altitudine scrutată zarea, cele două volume devin, deopotrivă, pledoarie și garanție. Parafrazându-l pe bătrânul cronicar, putem gândi măcar: „Mai nasc și la România oameni”…
În Postfața semnată de ing. Martha Eșanu am întâlnit o mărturisire pe care și eu aș fi făcut-o. Dar, pentru că mi-a luat-o înainte, nu-mi rămâne decât să o felicit și să mă alătur spuselor ei. Care sună astfel: “Revenind la familia noastră, această minune pe care o numesc Cenaclu-familie mi-a sporit calitatea vieții intelectuale”. Subscriu și mă simt bucuros să fiu părticică în această cuprinzătoare alcătuire familială.
5 februarie 2017.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania